Datele publicate de Eurostat arată că România a înregistrat al doilea cel mai mare ritm anual de creştere a importurilor de produse chimice din surse non-UE pe perioada 2007 – 2017 (13,1% pe an, imediat după Irlanda, cu 13,2%, dar Irlanda a avut excedent de 27 miliarde euro) şi a fost ultima ca procentaj de majorare a exporturilor în aceeaşi perioadă şi pe aceeaşi relaţie (doar 2%).
Minusul consemnat de România în balanţa comercială pe această cale s-a dublat în 2015 faţă de 2007, pentru ca anul trecut să se tripleze ( de la -193 milioane euro a urcat în 2015 la -384 milioane euro şi anul trecut la -566 milioane euro). Practic, aici avem una dintre explicaţiile principale ale expandării deficitului pe relaţia non-UE, survenită în ultimii trei ani.
Precizăm că la categoria de produse chimice, potrvit clasificării standard internaţionale SITC sunt incluse chimicale organice, chimicale anorganice, coloranţi, produse farmaceutice, uleiuri esenţiale, îngrăşăminte, mase plastice în formă brută sau prelucrată şi alte produse chimice.
Reamintim că reducerea capacităţilor de producţie şi problemele de competitivitate ale industriei chimice ne-au condus anul trecut în situaţia de a avea doar pe acest segment al schimburilor externe un sold negativ de aproape 7,3 miliarde de euro, echivalent cu 56% din deficitul comercial total sau aproape 4% din PIB.
UE este, de departe, cel mai mare exportator de produse chimice din lume, cu vânzări de circa 333 miliarde euro în 2017 şi un sold pozitiv impresionant, de peste 138 miliarde euro. Sold care s-a dublat în ultimii zece ani, de la +76 miliarde euro în 2007 şi la care a contribuit performanţa Germaniei. Care a obţinut pe acest segment de comerţ un surplus majorat de la 24 miliarde euro în urmă cu zece ani la 50 de miliarde de euro anul trecut.
De reţinut, doar cinci state europene au deficit din schimburile de produse chimice pe relaţia non-UE ( Grecia, Slovacia, Malta şi, mai degrabă din motive de preluare de materie primă, prelucrare şi vânzare pe piaţa unică, Olanda şi Luxemburg, Bulgaria fiind, practic la echilibru cu -2 milioane euro).
Destul de bizar dealtfel, exporturile Bulgariei de produse chimice către ţări non-UE aproape că le-au ajuns pe cele ale României ( 938 milioane euro faţă de 951 milioane euro), după ce în urmă cu zece ani reprezentau cam trei sferturi ( 591 milioane euro faţă de 779 milioane euro). În timp ce noi avansam cu viteza melcului, un alt stat balcanic recent intrat în UE, Croaţia, şi-a dublat exporturile de profil şi se apropie de noi, deşi are o economie mult mai mică ( de la 426 milioane euro în 2007 la 918 milioane euro în 2017).
Tot pe dublare a mers şi referinţa noastră ca dimensiune şi structură a industriei, Polonia, care a avansat de la 2.374 milioane euro în 2007 la 4.813 milioane euro în 2017. Nota bene, doar pe această cale a reuşit să se menţină competitivă, să se păstreze la limita de echilibru şi să obţină un mic surplus anul trecut ( +131 milioane euro).
Desigur, este foarte dificil să concurezi cu succes pe o piaţă europeană care dictează chiar ea piaţa mondială. Ar fi fost, însă, mult mai uşor să te direcţionezi către zone non-UE, unde altă dată exportam masiv iar produsele noastre erau recunoscute calitativ. Din păcate, statele care erau clientele noastre altă dată nu au stat pe loc şi, per total, am ajuns noi să avem deficit cu ele.
Este o zonă critică a comerţului nostru exterior. Fără îmbunătăţirea situaţiei şi reversarea trendului negativ clar pe care ne-am înscris, cu pierdere de competitivitate şi faţă de ţările UE şi faţă de cele non-UE, va fi foarte greu să stopăm cronicizarea minusului din schimburile comerciale, minus în care produsele chimice deţin ponderea majoritară.
