Institutul Național de Statistică a anunțat vineri, 31 octombrie, datele privind șomajul pentru luna precedentă. În luna septembrie 2014, rata şomajului BIM a coborât sub pragul de 7%, în formă ajustată sezonier din motive de comparabilitate.
Valoarea calculată de INS prin raportare la populația rezultată din Recensământul efectuat în 2011 a fost în scădere faţă de luna anterioară cu 0,2 puncte procentuale, reeditând cele mai bune performanțe din acest an, atinse în lunile aprilie-mai.
Desfășurarea unei activități economice constituie, în principiu, sursa de venit pentru acoperirea necesităților unui cetățean iar existența determină, până la urmă, modul în care se poziționează față de societate. În condițiile alegerilor democratice, devine interesantă o poză de grup a celor care alcătuiesc populația României, dintre care cam 9,2 milioane persoane populație activă și 10,9 milioane persoane inactive, conform datelor statistice oficiale.
Vă prezentăm în cele ce urmează statistica șomajului BIM așa cum a fost ea anunțată vineri de comunicatele oficiale, în care se face precizarea că valorile sunt revizuibile ulterior.
Se poate observa că baza de raportare constituită de populația activă ( populația ocupată plus șomerii) a fost reașezată în jos în 2014, după ce fusese utilizată la nivelul de circa 10 milioane persoane în perioada 2011 – 2013.
Practic, recalcularea după noua bază de populație activă ( numărul de șomeri constata deja nu avea cum să se modifice) ar fi urmat să ducă la valori spre 8% ale șomajului BIM în lunile septembrie din 2011 și 2013. Oficial, însă, luna septembrie 2013 figurează în seria statistică recalculată cu doar 7% ( fapt echivalent cu o populație activă de circa 10,5 milioane persoane, mai mare decât cea estimată anterior și nu mai mică, precum în septembrie 2014).
Dar nu acest fapt este important, ci acela că numărul persoanelor inactive este mai mare decât al celor active. Dintre persoanele inactive, circa trei milioane de români pot veni cu argumentul vârstei, ca fiind situată peste cea legală de pensionare.
Dacă punem la socoteală cei 4,27 milioane de copii sub 15 ani și încă aproape un milion în intervalul de vârstă la carese presupune că nu ar trebui să-și caute un job, tot mai rămân 2,67 milioane de români inactivi în intervalul 20 – 64 ani. Chiar dacă scoatem de aici persoanele cu dizabilități, tot mai rămân aproape 2 milioane de români cu drept de vot dar fără să contribuie sau măcar să aibă intenția de a contribui la bugetul țării de care aparțin în acte.
Interesant este că adulții care au copii, răspund pentru bunăstarea și faptele acestora, dar nu pot vota în numele și în interesul copiilor pe care îi au în întreținere. Or, avem persoane la fel de inactive ca și copiii, pe care contribuabilii le susțin direct sau indirect, din taxe și impozite. Însă acești adulți inactivi, spre deosebire de copii, pot să voteze potrivit intereselor personale, de multe ori diferite de interesele copiilor sau ale adulților activi.
Pot și o fac în proporții chiar mai mari decât persoanele active tocmai pentru că sunt dependente de sumele alocate de stat și au mai mult timp. Iar asta tocmai pentru că nu lucrează, nu caută de lucru și nu au în întreținere pe nimeni. De altfel, banii primiți de la stat pe post de ”drept patrimonial”( cum spunea nu demult Justiția) au ajuns să reprezinte cam un sfert din veniturile unei gospodării ca medie statistică.
Recapitulând, avem doar 9,2 milioane de persoane active (una din 15 doar caută de lucru), dintre care cam 40% neretribuite. Doar jumătate figurează la INS ca salariați în firme care au de la patru angajați în sus iar numărul contractelor de muncă generatoare de venituri către bugetul de stat se situează undeva la 5,5 milioane. Adică 5,5 milioane de cetățeni plătesc, 9,2 milioane muncesc sau vor să muncească și 18,3 milioane (numărul oficial de la Biroul Electoral Central) votează.
În condițiile aspirațiilor spre o societate capitalistă centrată pe maximizarea conjuncturală și sistematică a interesului personal, a cere cuiva o atitudine responsabilă, o viziune socială și un echilibru în alocarea resurselor bugetare devine o zicere de simpozion fără audienta. Dacă adăugăm și circul mediatic obținem, altminteri democratic, soluții departe de optim și de interesele de perspectivă ale țării, în ansamblul ei.
******
Definiții.
- Şomerii, conform definiţiei internaţionale (BIM), sunt persoanele în vârstă de 15-74 ani care îndeplinesc simultan următoarele 3 condiţii: (i) nu au un loc de muncă; (ii) sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele două săptămâni; (iii) s-au aflat în căutare activă a unui loc de muncă, oricând în decursul ultimelor patru săptămâni.
- Rata şomajului reprezintă ponderea şomerilor în populaţia activă.
- Populaţia activă din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele care furnizează forţa de muncă disponibilă pentru producţia de bunuri şi servicii în timpul perioadei de referinţă, incluzând populaţia ocupată şi şomerii.
- Şomerii înregistraţi sunt persoanele aflate în evidenţele Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), care beneficiază de prevederile legislaţiei privind protecţia socială a şomerilor.
Cele două seturi de indicatori statistici (şomajul lunar conform definiţiei internaţionale BIM şi şomajul înregistrat) nu sunt comparabile deoarece sursele de date, metodele de măsurare, conceptele, definiţiile şi sfera de cuprindere sunt diferite. Analiza datelor din ambele serii, însă, oferă o imagine completă şi reală asupra pieţei româneşti a forţei de muncă.
