Adevărata guvernare a domnului Victor Ponta a început joi, 17 mai, undeva între ora 9 şi 10 seara.
Să ne explicăm, luând-o cu paşi mici.
Mai întâi : noul premier vrea ca procurorul general şi şeful DNA să fie numiţi de Consiliul Suprem al Magistraturii, şi nu cum stau lucrurile acum : guvernul, prin ministrul Justiţiei, propune, CSM verifică şi avizează, şeful statului semnează.
Într-un fel e logic ce vrea premierul. Dar această logică e subminată de două amendamente.
Primul se referă la prezumţia de bună-credinţă a domnului Victor Ponta : această prezumţie dispare îndată ce vocea premierului încearcă să acopere apriga luptă subterană care se dă chiar în aceste zile în justiţie, în încercarea lui Adrian Năstase de-a anula condamnarea din dosarul „Trofeul calităţii”.
Al doilea amendament : logica premierului nu are voie să funcţioneze fără memoria faptelor care au dus la crearea şi funcţionarea sistemului aşa cum îl avem noi astăzi.
Îmi amintesc exasperările comisarilor europeni Franco Frattini şi Olli Rehn din anii 2003-2006 , în privinţa „eficienţei” funcţionării Parchetului General şi a departamentelor anticorupţie (indiferent cum se numeau acestea la vremea lor). Cu oameni numiţi de CSM, la vremea când Consiliul era o instituţie umplută de Rodica Stănoiu cu judecatori de cumetrie aduşi din ţară, pe funcţii şi case de serviciu în Bucureşti şi pe care, mai apoi şi le-au cumpărat pe mărunţiş – căci patria este, până şi cu duşmanii ei, recunoscătoare.
Cum se cheamă obiectul sau momentul care declanşează reîntoarcerea intempestivă, cu forţă, în raţionamentele, logica şi emoţiile trecutului, de care vorbeşte Proust după ce muşcă din prăjitură – madlenă, parcă?
Ei bine, discursul dlui. Victor Ponta de joi seară despre ce urmează să se întâmple la procuratură a fost pentru mine o veritabilă madlenă – readucându-mi în memorie tot ceea ce vedeam în Justiţie la vremea respectivă şi nu puteam scrie pentru că prea puţin aş fi putut dovedi. Şi situaţia de fapt, probele de „real” care au dus, în cele din urmă – sub atenta supraveghere a organismelor internaţionale decise să scoată o soluţie din piatră seacă – la croirea sistemului de Justiţie potrivit mecanismului după care funcţionează (atâta cât funcţionează) astăzi :
Luptele grele – fără mănuşi, fără reguli, fără ruşine – pentru locurile politice din CSM.
Şantajele şi arestările magistraţilor incomozi care turburau mafiile locale puse să producă milioanele de cash pentru partidul-stat.
Imixtiunile brutale ale lui Adrian Năstase în Justiţie prin declaraţii la televizor, în urma cărora „arestările de vineri” erau urmate de „eliberările de duminică”.
Chipul lui Amăriei, numit procuror general după ce fusese implicat într-un accident la Botoşani. Al lui Tănase Joiţa, campion al recursurilor în anulare, care se ştergea undeva cu sentinţele judecătoreşti pe proprietate îndată ce Ion Iliescu mai emana, în vizitele sale de lucru, părerea sa despre proprietate.
Şi-mi mai aminteşte de ceva – de atmosfera unui caz asupra căruia m-am aplecat le vremea aceea : sinuciderea procurorului Cristian Panait – cel trimis la Oradea să-l aresteze cu orice preţ pe procurorul local Alexandru Lele.
Am fost la Oradea (ca jurnalist de investigație) după ce Panait s-a aruncat pe fereastră, să aflu, să simt, la faţa locului ce se întâmplase de fapt. Cele 3 paliere de şefi – administrativi, profesionali, moralişti – nu reuşeau să domolească până la mine presiunile pe care guvernul le punea asupra ziarului.
La întoarcerea spre Bucureşti, în singurătatea drumului de noapte, am încercat să privesc de sus tot ce aflasem vreme de 4 zile : un sistem de crimă organizată ai cărui membri erau magistraţi şi care, în loc să scoată pistoalele, scoteau cătuşele unii împotriva altora, ca mafiile şi politicienii să lucreze nestingheriţi. Şi rătăcit în acest bestiar – „băiatul bun”, Cristian Panait – tânărul procuror care se uitase prea mult la filmele poliţiste cu happy-end, şi care nu găsise altă soluţie de ieşire din sistem. Şi nici un alt preţ.
Nu puteam evita, se-nţelege, paralela cu un alt tânăr procuror, coleg de facultate cu Panait, care vedea Sistemul puţin altfel şi care, la ora la care eu goneam spre Bucureşti, ajunsese sus, chiar lângă butoane, în poziţia de şef al Corpului de Control al lui Adrian Năstase : Victor Ponta.
În acea noapte, cu geamul maşinii deschis ca să nu adorm de oboseală, am descoperit deodată : Victor Ponta, din poziţia sa, chiar ştia de ce s-a aruncat pe geam fostul său coleg după ce s-a întors de la Oradea. Dna. Rodica Stănoiu trebuie să-şi amintească şi ea : erau chiar zilele în care nu reuşea să dea de ea niciun jurnalist de investigaţie, pentru că la auzul veştii despre sinuciderea lui Panait îşi rupsese piciorul…
Aşa stăteau lucrurile atunci – văd ca astăzi. Astăzi, când dl. Victor Ponta le transmite de la televizor magistraţilor care au de luat nişte decizii, că poate foarte bine să concesioneze puţin Justiţia către cei care au probleme cu ea.
E drept, nu într-un mod atât de brutal ca atunci, căci până şi în USL s-a făcut progrese în ultimii ani :
De la bileţelul cu „Traiane, ai putea să vorbeşti la Parchet?” al lui Călin Popescu Tăriceanu (cum, deci, să nu te consulţi, când e vorba de procurori, cu dl. Tăriceanu?), până la numirea ca ministru al Justiţiei a dlui. Corlăţean, cel care cerea arestarea procurorului din cazul Năstase (Cum, deci, să nu te consulţi, când e vorba de Justiţie, cu Adrian Năstase?).
De la şedinţele PSD în care era stabilit cine e umflat de Justiţie şi cine mai aşteaptă (vă mai amintiţi celebrele stenograme din 2004?), la acel nevinovat – suav chiar – de joi seară : „M-am consultat şi cu foştii premieri, cu Adrian Năstase, Tăriceanu şi Ciorbea. Problema Justiţiei e foarte importantă”.
PS. Pentru prietenii mei de stânga, grăbiţi, zilele acestea, să-l cultive pe Viorel Hrebenciuc. Tocmai pentru că le ştiu forţa convigerilor lor politice : nu vă mudăriţi stânga, aşa cum mulţi dintre prietenii mei de dreapta s-au trezit, în ciuda unor convingeri tenace, că şi-au murdărit dreapta.
Urmărește-ne pe Google News
7 răspunsuri
treaba asta seamana cu „privatizarea justitiei” – expresie pe care am auzit/o la Dinu Patriciu care propunea (nu am inteles atunci daca in sictir)o astfel de privatizare stresat de nu stiu ce proces. Desigur se salveaza numai aparentele. La fel cum, in cazul bisericilor private din Evul Mediu, baronul construia bisericuta si punea el insusi popa, tircovnicul clopotarul, mironositele etc, fara sa/i pese daca popa era uns, vrednic si drept-credincios. Fireste, popa ala, care avea de git aceeasi cruce ca si popii de buna-credinta, credea numai ce-i dadea voie stapinul sa creada si tot asta predica mirenilor.
„Am fost la Oradea după ce Panait s-a aruncat pe fereastră, să aflu, să simt, la faţa locului ce se întâmplase de fapt. Cele 3 paliere de şefi – administrativi, profesionali, moralişti – nu reuşeau să domolească până la mine presiunile pe care guvernul le punea asupra ziarului. (Oameni pe care, de două săptămâni, îi văd ieşind din văgăuni şi rânjind iarăşi la televizor.)
La întoarcerea spre Bucureşti, pe drum de noapte, am încercat să privesc de sus tot ce aflasem vreme de 4 zile: un sistem de crimă organizată ai cărui membri erau magistraţi şi care, în loc să scoată pistoalele, scoteau cătuşele unii împotriva altora, ca mafiile şi politicienii să lucreze nestingheriţi. Şi rătăcit în acest sistem – „băiatul bun”, Cristian Panait – tânărul procuror care se uitase prea mult la filmele poliţiste cu happy-end, şi care nu găsise altă soluţie de ieşire. Şi nici un alt preţ.”
Sincere felicitari pentru acest articol de constiinta. De foarte multi ani urmaresc acest „caz-scoala” halucinat pentru constiiinta oricarui procuror/ magistrat/ avocat,politist, psihiatru, sociolog,etc., dar si pentru siguranta oricarui cetatean normal , si ma oripileaza in acelasi fel ca la inceput. Nimic nu s-a schimbat si, chiar mai rau ,exact ca in cazul Frumusanu-Crainiceanu , cosmarul poate deveni realitate perpetua…
V-as recomanda – daca nu-l cunoasteti – serialul de pe blogul ”gradina de hartie”. aici aveti episodul……13 legat de cazul Panait : http://noradamian.wordpress.com/2012/05/16/cazul-panait-standard-de-lucru-in-cooperativa-avantul13/#comments
Dumneavoastra aveti – in principiu – dreptate ; remarc insa un ton usor optimist prind situatia de azi fata de cea din „timpul lui Nastase”.
Caci, daca citim blogul „in schema inversa” si o luam cu pasi mici, ce constatam :
– ca acum (pina la guvernul Ponta), chiar guvernul (Boc si MRU) se sterge undeva cu sentintele judecatoresti indata ce Basescu mai emana in declaratii publice parerile sale ;
– ca justitia (anticoruptie) se face in principal la televizor fiind folosita ca un instrument foarte util pentru adversarii incomozi (sanatori – din opozitie – arestati cite un an ; ministrul Atanasiu a fost dat afara cu sprijinul parchetului, etc.);
– ca din aceste instrumente de lupta impotriva coruptiei (DNA, etc.) rasufla „la greu” inregistrari audio care nu prea sunt probe in justitie, dar arata „eficienta organelor” si (pentru „omul de pe strada”) „vinovatia” …
Oricum, e interesant ca apar multi oameni foarte ingrijorati ca in Romania (acum, cu noul guvern) sunt foarte posibile derapaje de la democratie. Aceste atentionari nu sunt deloc ceva rau !
Dar ramine intrebarea : cind Basescu „juca” (incalcind si Constitutia si legile), cind Roberta Anastase numara (penal, cu probe clare inregistrate video si audio la TV !) ca un repetent de clasa a II-a, unde erau acesti oameni si unde era DNA, etc. ?…
cititi articolele noastre critice la adresa guvernului boc, la adresa ministrilor sai si la adresa politicilor sale, a manierei in care legi fundamentale erau trecute prin asumarea raspunderii . si o sa vedeti tot atata ingrijorare.
dat fiind ca nu avem „slăbiciuni” politice, nu avem complexe nici faţă de guvernarile pdl, şi nici faţă de cea a usl. nu o sa+i acordăm „perioadă de gratie” nici guvernului Ponta, pentru că nici el nu guvernează propriu-zis: doar gestionează. guvernarea este, în accepţiunea noastră şi a colaboratorilor noştri, un lucru puţin mai complicat. dar despre asta voi scrie săptămâna viitoare.
revenind la problema justiţiei: să nu se înţeleagă că eu unul (sau oricine altconeva) are curajul să bage mâna în foc pentru corectitudine. însă aici sunt două probleme distincte:
prima: sistemul ăsta e singurul care a produs oarece rezultate şi, mai ales, el este monitorizat de cei care păzesc (o să aflăm la un moment dat şi cu ce preţ) pe romani de politicienii lor şi pe România de decidenţii ei transpartinici. si orice reforma a sistemului de justiţie trebuie să se facă prin paşi înainte, nu prin paşi înapoi. credeti-mă, ştiu ce spun, în 19 ani de această meserie am văzut mai multe decât am putut scrie (aşa se întâmplă mereu – nu poţi dovedi mereu totu) şi cunosc şi sistemulm de justiţie: am „supravietuit” în 27 de ptrocese care mi-au fost intentate ca jurnalist de investigaţii.
A doua problemă: în caz că cunoaşteţi evoluţia ultimelor procese ale lui Adrian Năstase şi fimul şedinţelor: preimul-ministru nu are voie să pună nici măcar indirect vreo formă de presiune la adresa magistratilor.
în plus: puţinul progres pe care l-am făcut nu e, din păcate, ireversibil: putem să ne întoarcem în doar o săptămână la sinistra (insist: sinistra) situaţie de acum 8-10 ani.
revenind in punctukl din care se văd şi unii şi alţii: eu regret că nu plătesc (decât politic – nu-i aşa?) nici Anastase, Boc, Udrea si compania, şi nici cei din USL care, iată, acum s-au întors ca s-o ia de la capat. un exemplu la întâmplare – contractele „băieţilor deştepţi” / f[cute de PSD ;i prelungite apoi de toti. banii ăia – şi alţii, că e plină ţara de atare afaceri – noi nu o să-i recuperăm niciodată: şi o bună parte din cearta pe care o vedem la televizor între „stânga” şi „dreapta” e cearta pe ei. restul e Justiţie:)
Cand cineva comenteaza despre, ispravile natangului plagiator Poanta , sar ca arsi o droaie de neghiobi psd-isti , motivand care mai de care sau schimband sensul discutiei , in directia -basescu! Ce mai vreti ,,gloabe” nenorocite de la Basescu , v-ati atins scopul , l-ati suspendat . Atat , ajunge , mai departe vorbeste electoratul majoritar.
Voi, comentati despre dictatura si despre plagiatul lui Poanta.Mai nou , si uciderea lui Panait !