Reducerea liniilor de finanțare din partea băncilor occidentale va rămâne o problemă pentru poziția financiară externă a economiilor emergente din Europa anul viitor, se arată într-un raport al JP Morgan Chase. Țările grupate sub indicativul CE-4 ( Cehia, Ungaria, Polonia și România – interesantă însăși prezența țării noastre în acest grup care utilizează regimul de flotare controlată a monedei naționale – n.r.) vor fi afectate în proporții variabile, între 1,5% din PIB pentru Polonia și 8% din PIB pentru Ungaria.
România se va plasa undeva spre mijlocul acestui interval, după Cehia ( -2,8% din PIB) cu ieșiri de 4,1% din PIB, trecute la postul altele în contul financiar. De remarcat că suma în cauză va depăși și va anula soldul pozitiv ajustat al balanței externe, compus din rezultatele înscrise în contul curent + contul de capital + investițiile străine directe nete.
De remarcat și faptul că România va avea anul viitor și cel mai mic sold pozitiv pe schimbul de bunuri și servicii cu exteriorul dintre țările CE-4 ( doar 0,6% din PIB în balanța comercială, față de un procent și jumătate Polonia și în jur de șapte procente în cazul Cehiei și Ungariei). Această predicție reflectă reorientarea parțială a producției dinspre export spre cererea internă.
Tot pe ultima poziție în regiune ar urma să ne situăm și la volumul net de investiții străine directe ( doar 1,2% din PIB sau circa 1,7 miliarde euro). În schimb, cele care ar urma să refacă aproape integral ieșirile din venituri estimate în contul curent sunt transferurile curente, care ar urma să ajungă la 2,6% din PIB ( respectiv peste 3,6 miliarde euro). Ceea ce va face din ”căpșunari” cei mai mari investitori din străinătate în economia românească.
În cadrul CE-4, partea din datoria publică emisă la intern deținută de străini este cea mai mare în Polonia și Ungaria (35%) și mult mai mică în Cehia ( 13%), cu România situată undeva la mijloc ( 22%). Datele lunare pentru trimestrul trei 2013 au început să arate ieșiri de investiții de portofoliu, dar acestea sunt încă relativ reduse comparativ cu intrările din 2009 încoace.
Susceptibilitatea la eventuale ieșiri de investiții de portofoliu în perioada următoare ( acești bani intră ușor ca plasamente în active financiare dar pot ieși la fel de ușor, ceea ce ar genera instabilitate) este limitată de stocul acumulat. La fel ca și Cehia, România a păstrat un raport bun al acestora față de ISD ( spre deosebire de Ungaria și Polonia). De reținut, o bună parte din ISD la noi au reflectat recapitalizarea sectorului bancar ( motiv pentru care nu se vor regăsi direct într-o producție sporită de bunuri materiale).
În pofida unor recalibrări ale liniilor de investiții financiare din străinătate, România și Polonia au rămas încă beneficiare nete ale finanțare, în timp ce Cehia și, mai ales, Ungaria, au avut de suferit în contextul creșterii gradului de selectivitate a plasamentelor și a competiției intraregionale pentru resurse. Avertisment important pentru noi, retragerile de fonduri bancare din Ungaria ar urma să se ridice la circa 5 miliarde euro anul viitor, pe fondul restricționării creditului în valută și a soluțiilor discutabile privind creditele deja contractate.
Situația investițională potrivit celor mai recente date disponibile ne plasează, astfel, într-o zonă destul de bună în context regional, cu o sumă a expunerilor la capitalul străin apropiată de Cehia și Polonia, semnificativ sub Ungaria și o structură mai stabilă decât Polonia dacă e să luăm seama la ponderea mai mare a ISD și mai mică a investițiilor de portofoliu.
Din păcate, trebuie să rămânem atenți la nivelul expunerii la restrângerea linilor de finanțare din sectorul bancar (deleveraging), unde suntem ceva mai expuși decât Ungaria și Polonia. De aceea, măsurile luate pe partea de politică monetară vor trebui bine cântărite, mai ales diminuarea așteptată a rezervelor minime obligatorii.
