De la 1 ianuarie, în Franța funcționează acordul prezumat al persoanei de a-și dona organele după deces, după c elegea a fost modificată radical introducând necesitatea refuzul, în locul acordului explicit din timpul vieții.
Noua lege le impune francezilor care nu doresc donarea organelor lor după moarte trebuie să se înscrie într-un registru special creat, care poate fi accesat și online.
Dacă nu o fac, organele tuturor decedaților francezi vor putea fi prelevate de medici chiar și în cazul în care familia se opune.
În primele două zile de la intrarea în vigoare a noii legi, peste 150.000 de francezi și-au înregistrat deja pe site refuzul de a dona organe, potrivit The Guardian.
Mai există și o altă variantă de refuz – o scrisoare lăsată unei rude și care va trebui prezentată după decesul celui care nu și-a dat consimțământul prelevării de organe.
Conform statisticilor medicale europene, în 2014 se aflau pe liste de așteptare pentru organe peste 86.000 de pacienți din statele UE, Norvegia și Turcia, iar în fiecare zi se înregistrau în medie 16 decese în rândul celor care au nevoie de transplant.
Legislația românească în domeniul donării de organe de la persoanele decedate
Potrivit legii, se defineşte ca donator decedat fără activitate cardiacă persoana la care s-a constatat oprirea cardiorespiratorie iresuscitabilă şi ireversibilă, confirmată în spital de doi medici primari.
De asemenea, se defineşte ca donator decedat cu activitate cardiacă persoana la care s-a constatat încetarea ireversibilă a tuturor funcţiilor creierului, conform protocolului de declarare a morţii cerebrale.
Declararea morţii cerebrale se face de către medici care nu intră în componența echipelor de coordonare, prelevare, transplant de organe, ţesuturi şi celule de origine umană.
În ce condiții se poate face donarea:
- prelevarea se poate face fără consimţământul membrilor familiei dacă, în timpul vieţii, persoana decedată şi-a exprimat deja opţiunea în favoarea donării, printr-un act notarial de consimţământ pentru prelevare sau înscrierea în Registrul naţional al donatorilor de organe, ţesuturi şi celule
- prelevarea nu se poate face sub nici o formă, dacă, în timpul vieţii, persoana decedată şi-a exprimat deja opţiunea împotriva donării, prin act de refuz al donării avizat de medicul de familie sau prin înscrierea în Registrul naţional al celor care refuză să doneze organe, ţesuturi şi celule. Actul de refuz al donării, avizat de medicul de familie, va fi prezentat de către aparţinători coordonatorului de transplant
- dacă nu există refuzul celui decedat, prelevarea de organe, ţesuturi şi/sau celule de la persoanele decedate se face numai cu consimţământul scris a cel puţin unu dintre membrii majori ai familiei sau al rudelor, în următoarea ordine: soţ, părinte, copil, frate, soră. În absenţa acestora, consimţământul va fi luat de la persoana autorizată, în mod legal, conform legislaţiei în domeniu, să îl reprezinte pe defunct
În 2008, deputatul Deputatul PSD Ovidiu Brânza,care a fost și ministru PSD al Sănătății, a inițiat un proiect asemănător celui intrat în vigoare în Franța, dar legea nu a fost adoptată din cauza opoziției Bisericii Ortodoxe Române.
Purtătorul de cuvânt de atunci al BOR explica faptul că Biserica Ortodoxa nu este împotriva transplantului de organe, dar, portivit moralei creștine,consimțământul prezumat „ar introduce o serie de abuzuri și nu ar face altceva decât să limiteze valoarea jertfei umane”.
“Fapta bună trebuie să fie făcută în mod liber consimțit, ori prin acest consimțământ prezumat nu se face altceva decât să se dea impresia că trupurile noastre nu sunt altceva decât bănci de organe”, spune Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei.
