Procurorii, judecătorii şi chiar liderii politici devin, în întreaga Europă, mai serioşi în demascarea şi pedepsirea corupţiei, scrie fostul şef al biroului de la Bruxelles al Financial Times, Tony Barber, într-un articol publicat joi.
Aserţiunea este o concluzie în urma prezentării a patru exemple, dintre care cel mai elocvent este considerat cel din România: „procurorii români acuză un fost ministru de Finanţe pentru că ar fi ascuns trei lingouri de aur, 90.000 de dolari şi tabloul unui impresionist francez în seiful din casa unui prieten”.
Jurnalistul britanic arată că „cea mai mare transformare s-a întâmplat în România”, unde Darius Vâlcov a demisionat din funcţia de ministru al Finanţelor, devenind „politicianul cu cea mai mare funcţie (n.r. deţinută în momentul anchetei) investigat pentru corupţie”. Iar acest asalt a început încă de anul trecut – cu 110 condamnări pentru trafic de influenţă – dar s-a accelerat după alegerea ca preşedinte a lui Klaus Iohannis, arată FT.
Corupţia – amninţare la adresa statului de drept şi a democraţiei
Asaltul politic şi juridic împotriva corupţiei ar trebui să consolideze Europa în confruntarea sa cu Rusia, deoarece scandalurile de corupţie care discreditează politica europeană reprezintă un dar pentru propagandiştii de la Moscova, care ironizează presupusa degenerare a sistemelor politice şi valorile etice europene.
Campania Europei împotriva corupţiei, deşi încă neuniformă, este o recunoaştere a faptului că, pe fondul problemelor financiare şi măsurilor de austeritate, societatea îşi pierde răbdarea faţă de comportamentul neadecvat al liderilor săi. Pentru politicieni, eşecul de a combate corupţia sau lipsa încercărilor în acest sens riscă să împingă alegătorii spre partidele populiste de dreapta şi de stânga.
Peste tot în Europa, mai sunt încă multe de făcut, consideră jurnalistul britanic. Dar criza economică, apariţia partidelor antisistem şi competiţia cu Rusia au dus la conştientizarea că fenomenul corupţiei este, în timp, un pericol pentru statul de drept şi pentru democraţie.
