Indicele global al preţurilor la produsele alimentare (FAO Food Price Index) a crescut cu 1,1% în februarie 2018 faţă de luna precedentă, pe seama scumpirii cerealelor şi lactatelor. Au scăzut prețurile la zahăr și uleiuri vegetale, iar la carne au stagnat, a anunțat Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO).
Totuşi, preţul internaţional al alimentelor este cu 2,7% mai mic, faţă de luna februarie 2017.
În România, prețurile mărfurilor alimentare au crescut cu 0,64% în ianuarie față de decembrie, potrivit celui mai recent raport al Institutului Național de Statistică (INS). Tot atunci, FAO Food Price Index crescuse cu 0,12% faţă de decembrie 2017, adică de aproape șase ori mai puțin.
Şi dinamica anuală este defavorabilă României, unde preţurile mărfurilor alimentare au crescut cu 3,79%, în verme ce indicele FAU a scăzut cu 2,9 în ianuarie 2018 faţă de aceeaşi lună a anului următor. Diferenţele pot surveni şi ca urmare a unor structuri diferite ale coşurilor statistice.
Food Price Index este media variaţiilor lunare de preţuri pentru un coş de alimente format din cereale, uleiuri vegetale, lactate, carne şi zahăr și ajunsese la un nivel de 170,8 puncte în luna februarie 2018.
Potrivit FAO, factorul principal care a stat la baza creşterii preţului global al alimentelor în luna februarie a fost avansul de 6,2% al preţului la produsele lactate, din cauza cererii globale puternice cumulată cu o producţie sub aşteptări în Noua Zeelandă.
De asemenea, preţul cerealelor a crescut cu 2,5% în februarie, aceasta fiind a doua lună consecutivă de creştere semnificativă, în condiţiile în care vremea nefavorabilă a afectat estimările privind producţia de grâu în SUA şi producţia de porumb în Argentina.
Totodată, FAO şi-a îmbunătăţit joi estimările privind producţia mondială de cereale în anul 2017 cu două milioane de tone până la un nivel record de 2,642 miliarde tone. Primele sale estimări FAO privind producţia mondială de grâu în 2018 se situează la 744 milioane tone.
Ar fi a doua scădere anuală a producţiei mondiale de grâu ca urmare a unor producţii la hectar mai mici preconizate în Uniunea Europeană şi Rusia, chiar dacă este vorba de o producţie peste medie.
