România face parte, alături de Bulgaria, din tandemul ţărilor în care starea de sănătate (exprimată ca lipsa unor limitări fizice şi sau senzoriale) se degradează cel mai dramatic de-a lungul vieţii. Precizăm că valorile incluse în raportul privind starea de sănătate a populaţiei Uniunii pe 2017 include cele mai recente date disponibile de după 2014, după cum au fost strânse şi prelucrate de fiecare instituţie statistică la nivel naţional.
Datele publicate de Eurostat arată un nivel mediu de 34,1% astfel de persoane cu probleme ( sub media UE de 37,0% ) per total, dar şi o evoluţie de la doar 7,1% la grupa de vârstă 15 – 24 de ani până la 80,8% la cei în vârstă de peste 65 de ani (după Bulgaria, care înregistrează 82,9%, dar mult peste media UE de 67,8%.
Cu toate acestea, dacă se face trimitere la ponderea persoanelor care sunt sever afectate de dizabilităţi de văz, auz sau mers, ţara noastră se situează sub media UE.
Simplificat, la nivelul întregii populaţii, românii văd şi merg mai bine dar aud mai prost decât media consemnată la nivelul Uniunii.
Surprinzător, limitarea severă a funcţiilor de bază apare ca mult mai scăzută la noi decât la vecinii bulgari în cazul persoanelor de peste 65 de ani ( vezi comparaţia de mai jos).
Deloc surprinzător, la fel ca în celelalte ţări, ponderea femeilor cu probleme este mai ridicată decât cea a bărbaţilor (speranţa de viaţă net diferită joacă un rol esenţial).
Datele ne spun că ceva nu prea este în regulă, întrucât o parte dintre problemele de sănătate consemnate oficial ar dispare odată cu vârsta sau generaţiile care vor ajunge la vârsta a treia în curând au probleme de sănătate cu mult mai pronunţate decât generaţia actuală.
Dacă, însă, este aşa, ne vom confrunta cu o problemă majoră nu doar din perspectiva plăţii pensiilor, care ni se va părea relativ simplă, ci din perspectiva asigurării serviciilor de sănătate publică.
Gradul de îngrijire
Situaţia se anunţă destul de ”albastră” dacă face, legătura cu nivelul actual de îngrijire al persoanelor în vârstă, unde suntem din nou pe penultimul loc în UE, marginal peste Estonia de data aceasta), spre deosebire de bulgari, care, la acest capitol, lasă în urmă alte zece state, inclusiv Germania.
Dacă per total UE, ponderea persoanelor care au beneficiat de îngrijire la domiciliu pentru diverse probleme personale a fost de 10,6%, noi şi cu estonienii ne-am plasat, penibil, sub pragul de 5%, în timp ce valoarea de 20% a fost atinsă în Olanda, Franţa şi Malta, pentru a ajunge la un vârf de 25% în Belgia.
Aşadar, avem o evoluţie a stării de sănătate la nivel naţional cu deteriorare galopantă ca urmare a stării precare a sistemului de sănătate, ca să nu mai facem trimitere la stresul cotidian şi la accesul dificil la sistemul sanitar din varii motive, care induc neglijarea stării personale de sănătate.
Urmează o escaladare a costurilor sociale la momentul în care, nefăcând prevenţie şi intervenţie din timp, apare ( mai mult sau mai puţin după cum e mai rezistent sau mai puţin rezistent fiecare, adică după noroc) o problemă mai gravă, de unde şi creşterea procentajelor de persoane cu diferite tipuri de deficit senzorial şi/sau motor.
După care, aceste persoane vor trebui ajutate şi îngrijite pe partea de asistenţă socială pentru că, indiferent de mărimea pensiilor şi de dispunerea lor pe tot felul de piloni, tot nu se va găsi nimeni care să vină cu ajutorul necesar pentru sarcini casnice. Care ni se par simple când suntem tineri şi sănătoşi dar devin un calvar şi un risc atunci când nu mai suntem în plenitudinea forţelor.
Dacă admitem că Eurostat nu face aceste analize degeaba şi tragem din vreme concluziile care se impun am putea să luăm, încă de pe acum, măsuri pentru a converge cu ţările europene.
Ar fi esenţial în materie de protecţie socială reală (măcar) pe viitor a persoanelor de vârsta a treia, dat fiind valul de probleme care se conturează la finele următorului deceniu.
Urmărește-ne pe Google News
Un răspuns
Este adevarat ceea ce scrieti: modificarea legii 17/2000 a taiat posibilitatea ca primariile sa mai intervina in serviciile medico-sociale. Concret, poti efectua activitati de menaj pentru persoanele varstine, dar nu poti sa le ingrijesti sau sa le asiguri un pic de asistenta medicala. In plus, noile conditii pentru cei care se ocupa de ingrijiri la domiciliu prin contract cu CAS-urile au devenit nu draconice, ci absurde. De exemplu, ca sa semnez contract de furnizare de servicii cu orice CAS, sunt obligat sa angajez un medic cu norma intreaga (din anumite specialitati, nu asa, orice!.Am aflat acum ca voi fi platit pentru doi pacienti pe luna, adica platesc un medic opt ore/zi si primesc bani pentru o ora/zi. Acesta este modelul prin care CAS incearca sa spele rusinea faptului ca a fost prins sef CNAS ca a furat peste 3 milioane de euro, doar din CAS Bucuresti, intr-un an si jumatate. Bugetul judetului CLUJ pe un an este de trei milioane de lei, iar unul mai amarat, cum este Sibiul, are un buget de sub un million. Deci afacerile se fac asa: punem bariere administrative sa nu poata semna oricine contracte cu noi si apoi impartim banii (bugetul) cum vrem noi, intre noi. Verificati noile conditii pe ingrijiri la domiciliu pe contractul( si normele din 2018)! O gramada de clauze abuzive, puse special sa protejeze interesele unora. Àle cui, nu stiu, poate vom afla la urmatoarea tura de arestari in CAS-uri.