Cristian Grosu / De ce România e condamnată să improvizeze: România Neproductivă și delirul decidenților

de Cristian Grosu | 14.3.2017 .

Nu e vorba de faptul că, de bine sau de rău, în fiecare seară vom avea ce arunca în oală – noi, salariați, antreprenori, decidenți, ppvidc (politicieni pe viață indiferent de competențe) sau simpli spectatori :

ci de faptul că România devine (TOT MAI!) greu o țară propriu-zis productivă, pentru că conjunctura în care joacă economia noastră presupune o conceptualizare vizionară a problemei :

DA! : NU producem – asta spun cifrele.

Ceea ce cifrele nu spun este că într-o bună zi jocul se va sfârși : atunci vom simți cu adevărat ce am pierdut prin ratarea Producției.

Textul de față (cam lung – pentru că are trufia de-a desena foarte mult) e despre șansa unei economii de periferie, pe care o ratează toți cei care chiar ar putea face ceva : întoarcerea la România producătoare – ca miză economică, miză de securitate națională și miză a viitorului următoarelor 2 generații.

*

Capitalismul crește ca iarba prin asfalt? Într-o vreme era așa.
Dar zicerea e destul de vagă încât să nu înțelegem despre ce fel de capitalism vorbim: trăim timpuri într-o lume în care chiar contează.

Un prolog și-o concluzie, o intrigă și un deznodământ :

Bun lucru deschiderea pieței și abolirea taxelor vamale pentru Europa, un lucru și mai bun deschiderea granițelor pentru libera circulație.

Dar există o problemă: România Nu a fost pregătită pentru lucruri atât de bune. Iar economia românească nici atât.

Mai întâi, 2 adevăruri …

a), dacă mâine (15 martie 2017) Zâna cea bună ar lăsa în toate cutiile poștale din România un purcoi de bani însumând, să zicem, 50 de miliarde de lei (toți bani adevărați, nu hârtie), dl. Mugur Isărescu și-ar trage pe loc un glonț în cap :
toți banii ăștia s-ar duce în maximum șase luni în importuri, iar deficitul comercial ne-ar duce la un jenant euro de peste 5-6 lei : numai economie nu s-ar mai numi negustoria sălbatică de pe acest picior de plai. (Există voci care susțin că economia României va crește în cele 6 luni încât ar umili China și că niște inconștienți de la putere ar confisca genul ăsta de performanță).

b), România nu ar importa icre de Manciuria: ci lapte și carne – asta face și azi, 14 martie 2017.
Și nici n-ar cumpăra tehnologie de vârf pentru producerea mașinii electrice care se încarcă de la scărpinat: ci mașini de cusut second hand și cine știe ce drujbe cu lanțul mare pentru abordat buștenii de export dintr-o singură mișcare – asta face și azi, 14 martie 2017.

Un scurt prolog: Malformația congenitală a economiei capitaliste românești. Cum a ratat economia noastră să fie una productivă

România nu e în mod propriu-zis o economie concurențială :

dați la o parte prețurile de transfer (cam pe 45 %din economie), afacerile cu statul pe contracte preferențiale (mai punem vreun 15-20%) și contractele statului cu alții – mastodonții Trans (-electrica, -romgaz, -transetcetcetc) – or mai fi ieșind și de acolo un 10%. (Adică vreo 70% Neconcurențial?!).

Adică: România nu e un stat propriu-zis capitalist.

Pentru ca economia României să se fi construit – după căderea comunismului – ca un stat capitalist ar fi trebuit să fie îndeplinite 4 condiții :

1 -, intrările:
deschiderea granițelor și abolirea taxelor vamale s-a făcut înainte ca România să-și reconstruiască forța productivă (destrămată în anii 90) măcar pentru consumul intern
: aflată în genunchi după prăbușirea piețelor ei tradiționale și goală în fața mafiilor interne care i-au cumpărat fabricile pentru a le închide și distruge, singura șansă a României a fost să trăiască din import.

(Banii României – cei obținuți din privatizări frauduloase au fost scoși din țară : le-au luat locul împrumuturile din bănci, nu pentru investiții, ci pentru bunuri de larg consum). Acestea au fost vârfurile de creștere.

2-,ieșirile:
deschiderea granițelor odată cu libertatea de circulație s-a făcut înainte ca economia să poată susține, printr-o productivitate minimală, salariile de supraviețuire a forței de muncă. Forța de muncă a plecat înainte de-a avea ceva serios de lucru aici.

Iar azi, când niște bani s-ar mai găsi – fie din acumulări, fie din bănci, fie din investiții externe – Nu mai e cu ce/cine…
Acum 10 ani, cei furioși și disperați, în loc să protesteze spărgând geamurile guvernului, luau avionul cu bani împrumutați și plecau ca salahori în Spania.
Azi, furioșii și scârbiții nu se grăbesc : caută pe Internet și pleacă cu mare chibzuială, ca medici, asistenți, IT-iști, speciliști auto, chiar universitari, în Anglia, Germania, Franța, Olanda.

A intrat în țară ce nu trebuia și a ieșit ceea ce ar fi fost indispensabil.

3-,Chestia aia cu ”capitalismul care crește ca iarba din asfalt ” NU mai e valabilă – ea ține doar la proști și la ”intelectualii decidenți” care n-au jucat niciodată la vârful economiei reale :

Lucrurile ar fi funcționat în cazul unei economii destrămate, precum cea a României, ”ca iarba prin asfalt” numai într-un sistem închis : cu taxe vamale pentru importuri, cu granițe închise pentru forța de muncă și cu o presiune socială care ar fi trăsnit pe decidentul incompetent și hoț de aici. Într-un sistem deschis, economia are mii de alte direcții în care să iasă mult mai ușor decât prin asfaltul strămoșesc.

4-,Concurența dintre state, globalizarea și deschiderea aproape trivială a economiei a obligat pe părinții popoarelor din UE să găsească ALTE soluții decât protecționismele și naționalismele rudimentare :

părinții economiilor europene au creat – în locul protecționismelor și al naționalismelor – politici economice adecvate structurilor acestora și în concordanță cu planurile pe care le-au gândit pentru a-și îndrepta economiile spre viitor : bugete concepute inteligent, investiții în educație și cercetare și, mai ales, crearea de oportunități :

Nu e vorba doar de Germania sau Franța : polonezii – ca să luăm un exemplu de lângă noi – au câte 10-12 atașați comerciali și de afaceri în capitalele marilor economii : România are câte 2 securiști bătrâni (unde nu are doar unul singur), din garnitura ”nouă” care a înlocuit-o pe cea de la fuga lui Pacepa – și despre care nimeni nu știe nici măcar dacă sunt reali și dacă n-au murit deja, iar cineva le încasează salariile pe numele reale din țară.

*

Toate cele de mai sus configurează concluzia cu care urnim mai departe analiza de față : într-o lume în care statele concurente și/sau partenere și-au creat politici economice și linii de forță pentru economiile lor, România nu doar că nu are politici economice adecvate, ci stimulează toate fenomenele care subminează orice încercare de însănătoșire a acestei economii.

De aia nu importăm icre de Manciuria, ci carne și lapte, de aia nu importăm ultimele microcipuri făcute de NASA, ci mașini de cusut second-hand, de aia nu cumpărăm costume de cosmonauți, ci costume Armani din Polonia făcute sub licență italiană la Țăndărei.

Or, asta înseamnă că Nu ne mai putem bizui pe ”capitalismul care iese ca iarba prin asfalt” : ci pe politici economice lucide, stimulatoare – acolo unde o echipă de vizionari (adică nu o gașcă de politnici) știe pe ce butoane să apese.

Iată despre ce vorbim :

Cât de producătoare e țara oportunităților: creșterea din negustorie și locurile de muncă ale concurenței

Fenomenul e prea complex pentru a-l aborda într-un singur text, astfel încât o să mergem pe stilul ”Știați că?…”, în speranța unui zvâc pe care cu toții – jucători și decidenți – o să-l pornim în chiar acest an 2017 : pentru că suntem deja în întârziere și numai o speranță violentă și o determinare inumană ne mai pot păstra în lumea serioasă a economiilor :

1), Circa 55-60% din deficitul comercial ne e produs nu de statele din Vest, ci de 3 țări : Polonia, Ungaria, Cehia.

Cele 3 surate ale noastre au priceput la momentul potrivit că miza pe producție e șansa economiilor lor și exportă aici nu plutoniu sau roboți industriali, ci alimente, haine, bunuri de larg consum.

Ce cumpărăm de la ei le menține și sporește locurile de muncă în industria lor productivă: pe ale noastre nu doar că nu le-am creat, dar abia reușim să păstrăm și puținut produs de niște obsedați din antreprenoriat.

Teama naționalistului român – cu ”patriotismul” inflamat și discernământul atrofiat – spune că ”suntem piață de desfacere pentru Vest”. Ei bine, am vrea noi asta ! : n-avem noi bani să importăm cele mai noi produse necesare pentru crearea unei economii cu valoare adăugată mare : doar 14% din comerțul nostru exterior se face cu țări de dincolo de Praga.

2), Un producător român de cosmetice importă 90% din materia primă pe care o folosește. Întâmplător, poate face o comparație cu situația companiei sale de acum 25 de ani – când găsea aproape toată materia primă făcută aici, în România, de alți producători. Evident, nu importă ultimele descoperiri – pentru care se ia Nobelul în chimie :

Ruperea lanțurilor de producție pe cele 5-6-8 industrii care contează și pentru care – Atenție! – țara asta are potențial și de resurse și de bază productivă de pornirelasă la voia hazardului oportunitățile pe care un vizionar de la Economie sau de la toate echipele de băgători de seamă bine plătiți ar trebui să le vadă, să le articuleze, să le implementeze.

Nici măcar n-ar fi greu : te uiți în deficitul comercial, le ceri celor de la INS sau de la Prognoză să-ți dea datele reale (NU alea de defilare electorală – pentru care, într-o țară serioasă, ăștia ar fi fost arestați cu mascații) și produci politici economice focusate și inteligente.

3), Productivitate, competitivitate, valoare adăugată mare. Măcar la fel de mare pe cât problema tehnologiei medii – o adevărată capcană pentru ramurile productive.

Lumea se plânge că în România au intrat luna trecută câteva sute de mii de automobile second-hand.

Economia productivă e plină, însă, de tehnologie second-hand, cu o competitivitate mică, însăilată de forța de muncă ieftină – dar care trebuie să joace în Piața unică – și foarte competitivă! – europeană.

Nu poți găsi, tu, decident și creator de politică economică, o facilitate pentru cei care aduc tehnologie de vârf, de ultimă generație pentru companiile care produc pentru piețe competitive unde NU mai pot miza la infinit pe mâna de lucru ieftină ?

4), Dacă vreau să deschid o hală de producție, eu antreprenor român, de ce trebuie să mă belească autoritatea locală pentru avize și autorizații dacă sunt calat pentru producție ? Nu pot obține un statut de ”privilegiat” în fața marilor tâlhari care mă așteaptă, mă hărțuie și mă doboară pe drumul mare de la idee și capital la producția efectivă ?

De ce ENEL, EON și alți gușteri care trăiesc din captivitatea mea de consumator și nu din creșterea productivității lor, îmi iau 8-9 luni din viață pentru a trage un fir de curent trifazic ? (Nu e o metaforă – România e una dintre țările cu cel mai lung timp de racordare la utilități indispensabile din lume! – potrivit unui raport OECD , mult mai rău decât în țările africane, că de Europa nu mai vorbim).

Această realitate îi taie somnul și pofta de mâncare vreunui decident din guvern sau din Parlament ?

5), Deficit crâncen și perfid: pe zona manufacturieră

Asta înseamnă nu doar incapacitate de-a produce lucruri simple pentru piața internă și pentru piețele nu neapărat foarte competitive din exterior:

asta înseamnă și descurajarea producției interne ? Cum ?

E simplu, și vom aborda chestiunea mai jos : Ce motiv economic ar avea un antreprenor român să se ”complice” cu producția ?

(Un link cu detalii privind cifrele – AICI – LINK)

6), Mitologia, adusă cu picioarele pe pământ.
Toată industria IT beneficiază de facilități, deși cea mai mare parte e pur și simplu ”lohn” : doar 25% (ba chiar mai puțin, după unele voci) se face sub patente de proprietate intelectuală.

Cum faci tu, stat, cu ”facilități fiscale de stat”, diferența între Bitdefender (care produce sub patente proprii) și afaficii care scot bug-uri sau virgule și cratime din coduri? Stimularea și încurajarea valorii adăugate mari în ce constau ?
Sau faci ca la TVA, unde otrăvurile din Coca-Cola, Pepsi, Mirinda etc. și alte bombe cu zaharuri declarate ca atare de toate instituțiile medicale credibile sunt taxate la fel ca la produsele agricole bio ?

7), Ieșirea pe piețele externe :

Când am să te văd pe tine, decident al Ministerului Economiei, că ai racordurile corecte la oportunităile de afaceri din țările surori și partenere din UE?
Un site, făcut cu 3-4 angajați în plus față de băgătorii de seamă din ministere moșteniți din timpul lui Ilie Verdeț – 3-4 jurnaliști de economie angajați la stat pentru a peria nesfârșitele plaiuri ale siteurilor europene de oportunități –  cereri de materie primă, solicitări de contracte perfect realizabile în țară – o bază de date asemănătoare celei pe care o făcuse puștiul ăla cu joburile la stat pe bani de 10 ori mai puțini și eficiență de 10 ori mai mare decât se cheltuie pe siteurile date cu dedicație ?

Când am să te văd pe tine, Minister de Externe – cu înființarea unei falange de legați comerciali în marile economii ale Europei, acolo unde Polonia și Ungaria au câte 10 profesioniști ”spirt”, iar tu ai 2 securiști bătrâni puși să facă rapoarte zilnice despre ambasador în loc să stea de dimineața până seara în întâlniri de afaceri pentru deblocarea unor piețe ?

Când ai să percutezi tu, Guvern, la semnalele primite de la vreo ambasadă română din care un ”bou” muncitor îți trimite semnale și posibilități de contracte și pe care le ignori pentru că nimănui nu-i iese, aici, la București, niciun comision din afacerea asta … ?

Politica economică a producției

Cele de mai sus configurează o mare întrebare, pe care o s-o plasăm tot în cheia oralității în care trăim zilnic :

Domnu Geo s-a ales cu un milion (de lei, de euro – nu mai contează…) :

”Ce faceți Domnu Geo cu milionul ? ”

”Deci, eu mă gândeam la un mall…”.

”Cum mall? Nu tu producție ceva? …”

”Deci, dă-mi un motiv, ceva, ca să mă complic cu producția…”.

Ei, da, aceasta-i întrebarea : ce motiv ar avea un antreprenor azi, în 2017, în România, să deschidă o afacere de producție cu banii cu care ar putea mai bine să se poziționeze pe retail ?

Ce argument economic personal ar avea un antreprenor ca să înfrunte amortizarea grea a investiției, lupta cu administrația și cu avizele ei, războiul exasperant și plin de silă cu gestionarii de utilități basic, ca să deschidă o hală de producție pentru care trebuie să se îngrijească și de piață ?

Dacă ”capitalismul iese precum iarba din asfalt”, atunci politicile economice ale României îl împing spre ce e mai simplu și mai rentabil : ”Nu te complica cu producția, Nea Geo, fă-ți mai bine un mall – am eu o listă cu furnizori din Ungaria, Polonia, Cehia…”.

Or, așa cum se vede treaba de la ”nivel macro” – adică de la înălțimea decidentului competent și avizat (sanchi!) – economia producției e o problemă de dezvoltare nici măcar pe termen lung, ci pe termenul scurt și mediu. Altfel, o să mergem la infinit în dinți de fierăstrău (ca AICI – , și mai ales AICI__, cu mențiunea că nu doar despre actuala coaliție de guvernământ e vorba – despre toți, că se zice că ajung la putere oamenii raționali și curajoși și puternici numai odată la 100 de ani ).

Un început ?

Primul pas în chestiunea accesării și stimulării României productive e conceptualizarea problemei : e nevoie de politici specifice pentru sprijinirea celor care produc efectiv , iar cursdeguvernare.ro încearcă să facă asta :

Date despre conferința ”Falia dintre Economia Românească și România productivă: Politicile necesare să o închidem” (din 21 martie 2017)   pot fi citite AICI.

Da, nu producem suficient cât să ținem economia nu doar în echilibru, ci și orientată spre viitorul iminent.

Hai să facem, să întreprindem, să mișcăm ceva !

”Nea Geo, dacă mai ai banii ăia: nu te pripi cu mall-ul: pe vremuri erai băiat deștept, ai terminat facultatea cu o licență pe bune, șurubul ăla cuantic pentru wc-ul cu microprocesor ar fi revoluționat principala îndeletnicire din România : Hai că poate, în 5-6 luni, cât îți ia să-ți brevetezi invenția, Guvernul și Parlamentul o să deseneze niște politici anume pentru economia producătoare. Dacă tot ai așteptat 30 de ani, cât îi să mai aștepți 2-3 ? ”

*

Altfel o să băltim în continuare, o să improvizăm – nepresați de nicio grijă strategică : oricum o să ne descurcăm cu toții, zi de zi, ca seara să avem ce arunca în oală.

Publicat la data de 14.3.2017 .

6 comentarii

  1. Ramon
    15.3.2017, 9:15 am

    eu ca să cumpăr ceva trebuie să plătesc, la fel și o țară. Eu pot vinde casă, teren, resurse (păduri, petrol, dacă am), tot la fel poate face o țară. De asemeni mă pot împrumuta în baza unor proprietăți, la fel face și țara. Atunci când eu nu mai am nimic, nimeni nu-mi va da, la fel și țara. In prezent, posibilitățile de împrumut ale României sunt mari, din cauza perioadei de creștere economică mondială, dar dobânzile s-ar putea să ne forțeze la un trai mai prost atunci când vor deveni scadente. Asta-i pe scurt.

  2. Truia Dan
    15.3.2017, 12:14 pm

    Ar fi trebuit să schimbaţi majusculele:
    deschiderea granițelor și abolirea taxelor vamale s-a făcut înainte ca România să-și reconstruiască forța productivă (destrămată în anii 90) măcar pentru consumul intern
    goală în fața mafiilor interne care i-au cumpărat fabricile pentru a le închide și distruge,

    Dstră, specialiştii, ar trebui să insistaţi mai mult pe cauzele interne care au dus la o industrie neperformantă în timpul comunismului şi la distrugerea ei în timpul aşa-zisei tranziţii.

    În rest, ce să zic, ce bine ar fi dacă decidenţii, foşti şi actuali, iar pune macar pe consilieri să citească analizele unor oameni ca dstra care ştiu ce spun.

  3. ??????
    15.3.2017, 5:39 pm

    Cum ați evalua nivelul la care s-ar fi ajuns în implementarea conceptului de “dezvoltare durabilă” ?

  4. Harald
    18.3.2017, 1:38 am

    Fără supărare, articolul ăsta e scris de cineva care n-a avut în viața lui o afacere în România.

    Motivele pentru care o afacere cinstită (bazată pe încasări de la clienți care cumpără produsul sau serviciul oferit fără să-i oblige cineva) sunt cu totul altele: puterile discreționare de care dispun funcționarii publici cu atribuții de control. În România te poți alege instant cu o amendă de mii de euro sau chiar zeci de mii de euro, fără ca funcționarul respectiv să iasă măcar din biroul lui, să te vadă la față sau să vadă cum merg lucrurile în realitate la puntele de lucru ale firmei.

    Plângere penală pentru așa ceva faci degeaba, un procuror cu puteri la fel de discreționare o să dea NUP, iar șeful lui o să confirme acel NUP, dacă faci contestație. Și-atunci îți strângi jucăriile și pleci, că în Olanda sau în Anglia nu se întâmplă astfel de lucruri. Aici nu-ți blochează fiscul conturile când vrea el, iar dacă te
    judeci cu o agenție a statului, te judeci pe bani: partea care pierde plătește cheltuieli de judecată astronomice, care pot ajunge de ordinul milioanelor de lire, chiar dacă suma în dispută era de 10 ori mai mică.

    Așa că niciun funcționar public n-o să întindă coarda, iar dacă totuși o întinde, problema se rezolvă instantaneu când discuți cu șeful lui, care știe mult mai clar cât îl pot costa procesele pierdute în justiție.

  5. MirceaM
    20.3.2017, 5:12 pm

    Corect.Foarte corect!
    Am un proiect pe productie prin PNDR(croitorie…cu masini noi,de varf, apropo, stiti ca in UE nu se mai fabrica asa ceva? toate sunt din China, Taiwan sau Japonia, in cel mai bun caz…dar tot via China)ti se pun o groza de strambe, care mai de care mai aiuritoare.
    Evaluatorii experti au conceput o schema de indicatori aiuritoare in care investitia trebuie sa se amortizeze in 6 ani (teoretic in 12 dar utilizand o rata de actualizare de 8% -cica asta e suma ratei de refinantare a ECB plus riscul de tara…poate acum 10 ani, acum este sub 2%, ca sa nu mai spun ca guvernul se imprumuta cu 5,8%..dar la noi corectia se face cu 8% pe urmatorii 12 ani, nimeni nu stie de ce si cine actualizeaza “chestia’, se foloseste 8% din inertie, de ani si ani). Astia traiesc in alta lume, paralela.
    Problema nr 1 este ca “expertii” habar nu au de logica unui proiect pe productie care contine si cladiri, astept de 1 luna un raspuns, ca sa stiu cum imi fac panul de afaceri, prognozele, care sunt musai de indeplinit. La ora asta nu avem nici macar ghidul!
    Probabil ca voi esua, pierd timp, bani si aproape toata determinarea care ne “misca” in a face ceva productiv. Ceva ce stim sa facem, are piata, dar are nevoie de un “zvac”, pentru a trece la alt nivel. Si zvacul asta este de fapt o lunga si interminabila lista de avize si evaluari, produse de experti care nu stiu sa-ti explice care e logica dar care apoi te evalueaza, gasind tot felul de noduri in papura.
    Sincer, mi s-a facut o greata de ….imi vine sa urlu. Sa injur, sa ma dau cu capul de toti peretii ca m-am bagat in acest rahat…productiv. , trebuie bani multi, rabdare si nervi de otel.

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Andreea Paul

Andreea Paul / România și talentele: cum le atrage, cum le păstrează

A apărut recent Raportul global al competitivităţii talentelor, unde România se află pe locul 55 în lume și pe locul 32 în Europa, din 118...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu

Valentin Naumescu / Un scenariu: Statele Unite versus Coreea de Nord. Consecinţe în sistemul internaţional

Puncte cheie: În aşteptarea Declaraţiei de la Roma, de peste câteva zile, care ne va sugera spre ce fel de Uniune Europeană ne îndreptăm,...Citeste mai departe »

Cristian Grosu

Cristian Grosu / Balada elefantului alb: deci, ce facem cu Cioloș

Percepția și studiile noastre arată că cititorii cursdeguvernare.ro se împart în trei : -,antreprenori sau manageri pe toate palierele, care conduc societăți în terenul...Citeste mai departe »

Marin Pana

România cu două viteze

” Preşedintele României s-a poziţionat ferm împotriva ideilor vehiculate în ultimul timp cu privire la o Europă cu mai multe viteze – o Uniune...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu

Valentin Naumescu / Ipocrizia „Europei cu două viteze”. Începe refluxul Occidentului. Rămânem pe uscat?

Puncte cheie: Ceea ce se discuta de multă vreme ca posibilitate teoretică, înainte chiar de valul extinderii masive spre Est, adică aşa-zisa alternativă a...Citeste mai departe »
Valute 234:
4.5552 lei
4.2149 lei
5.2643 lei

OPINII & EDITORIAL

Andreea Paul / România și talentele: cum le atrage, cum le păstrează

Andreea Paul

A apărut recent Raportul global al competitivităţii talentelor, unde România se află pe locul 55 în lume și pe locul 32 în Europa, din 118...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Un scenariu: Statele Unite versus Coreea de Nord. Consecinţe în sistemul internaţional

Valentin Naumescu

Puncte cheie: În aşteptarea Declaraţiei de la Roma, de peste câteva zile, care ne va sugera spre ce fel de Uniune Europeană ne îndreptăm,...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Balada elefantului alb: deci, ce facem cu Cioloș

Cristian Grosu

Percepția și studiile noastre arată că cititorii cursdeguvernare.ro se împart în trei : -,antreprenori sau manageri pe toate palierele, care conduc societăți în terenul...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / De ce România e condamnată să improvizeze: România Neproductivă și delirul decidenților

Cristian Grosu

Nu e vorba de faptul că, de bine sau de rău, în fiecare seară vom avea ce arunca în oală – noi, salariați, antreprenori,...Citeste mai departe »

România cu două viteze

Marin Pana

” Preşedintele României s-a poziţionat ferm împotriva ideilor vehiculate în ultimul timp cu privire la o Europă cu mai multe viteze – o Uniune...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Ipocrizia „Europei cu două viteze”. Începe refluxul Occidentului. Rămânem pe uscat?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Ceea ce se discuta de multă vreme ca posibilitate teoretică, înainte chiar de valul extinderii masive spre Est, adică aşa-zisa alternativă a...Citeste mai departe »

Aurelian Dochia / Să nu fim naivi, Europa cu mai multe viteze există deja!

Aurelian Dochia

În ultimele zile a produs ceva emoție în rândurile europarlamentarilor români o rezoluție redactată de belgianul Guy Verhofstadt și aprobată cu un scor foarte...Citeste mai departe »

Cristian Tudorescu / Patru întrebări cheie despre Fondul Suveran de investiții. Și întrebările cheie ale contribuabililor

Cristian Tudorescu

Se discută în aceste zile din ce în ce mai intens despre Fondul Suveran de Dezvoltare și Investiții (FDSI) al României, despre necesitatea și...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Sorry, e cam șocant: de ce, realmente, NU se poate fără mită în România

Cristian Grosu

Textul de mai jos e pentru cei dispuși să lase ipocrizia de-o parte. Cine nu poate, să nu se obosească. Știm cu adevărat în...Citeste mai departe »

Cristi Dănileț / Pe înțelesul tuturor: Decizia CCR privind abuzul în serviciu

Cristi Danilet

Celebra, de acum, OUG 13/2017 și-a propus modificarea textul din Codul penal care reglementa abuzul în serviciu sub pretextul că ar exista o decizie...Citeste mai departe »

Die Hard / Die Easy

Marin Pana

Dacă ar fi să punem marea problemă într-o singură frază, ea ar suna cam așa : Detaşarea de rezultatele economice/implicarea în rezultatele electorale a...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / “Ordinea post-occidentală” a lui Lavrov… Altul e pericolul

Valentin Naumescu

Puncte cheie: De câteva zile se scrie cu emoție și cu frenezie despre noua “ordine post-occidentală”, așa-zisul concept (cam mult spus) lansat de ministrul...Citeste mai departe »

Daniel Dăianu / Euro și “războiul valutar”’: nu economia Germaniei este problema!

Daniel Daianu

Voci din noua administratie republicana reproseaza Germaniei ca ar fi avantajata in relatiile comerciale internationale datorita unui nivel subevaluat al euro –care ar explica...Citeste mai departe »

Radu Crăciun / Ruleta rusească a statisticilor în Balcani: povestea unui tehnocrat

Radu Crăciun

 Pentru ca planuri de cheltuieli bugetare excesiv de optimiste sa para de fapt realiste este nevoie de venituri bugetare estimate in acelasi spirit. Pentru...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Cei puțini și cei mulți: România iminentă și România unei lumi periculoase

Cristian Grosu

Cuvântul cheie al acestor ani e ”ireversibil”. Cheie: exact ca în imn – trecerea pragului critic de la care normalitatea intră în faza de...Citeste mai departe »

Guvernare cu faţă umana

Marin Pana

Ai murit? N-ai terminat. Pentru noi rămân peripețiile înmormântării și lichidării conturilor

Deşi obişnuit la job cu problemele macro, inevitabil apar în viaţă momente micro. Cum ar fi un deces. Prilej cu care organizarea românească apare...Citeste mai departe »

De interes

sigle Centrul de Resurse Juridice Centrul Român de Politici Europene Expert Forum Institutul pentru Politici Publice Pro Democrația România Curată Societatea Academică Română