Asimptotic și fierbinți Ne-o tot luǎm zilnic în dinți

De cînd ne știm, e plin discursul public de vǎicǎreli la adresa sorții crude de care are parte aceastǎ “biatǎ țhǎrrrișoara nhoastrrrǎ”. Toatǎ lumea se taie pe burtǎ, încet și trist, își smulge metaforic pǎrul din cap, face precum intenșii de pe vremuri, profețind dezastrul, catastrofa, anihilarea, neantul, apocalipsa, maicǎ. Toate ne put, nimic nu ne convine. Trǎim o stare de opǎrire perpetuǎ, continuǎ, neîntreruptǎ. Sîntem perpetuu ofuscați.

Ne ofuscǎm în fiecare zi la adresa agriculturii, a educației, a industriei, a numǎrului de vaci pe cap de locuitori, a moralei, a rapiței, a clasei politice, a investițiilor strǎine, a emigrǎrii, a caracterului, a universitǎților private, a lungimii diverselor extremitǎți corporale, a pensiilor, PIB-ului, sistemului de vot, a felului în care sîntem tratați de alte nații.

Sîntem nemulțumiți de doctori, de asistente, de avocați, de judecǎtori, de procurori, de instalatori, vameși, brutari, popi, polițiști, notari, psihologi, sociologi, cosași, tractoriști și pǎdurari. Nici mǎcar curvele nu ne mai convin, nu mai corespund standardelor de calitate, ah, vai, ou sont les putes d’antan? Singurii care au scǎpat – deocamdatǎ – sînt astrologii și prezentatorii de la OTV.

Nimic nu ne place. Bacalaureatul, roșiile, avioanele F-16, emisiunile TV, pǎdurile, drumurile și folcorul, toate sînt proaste, toate merg prost, toate se duc de rîpǎ, toate crapǎ, pier, se duc dracului, se fac pulbere, nu mai sînt ce-au fost. Te și miri cum naiba de mai rezistǎm. Cum dracu’ de n-am dat colțul pînǎ acum toți, in corpore, o nație care face hîc și moare cu mǎrul în gît, ca vaca în grǎdinǎ, alergatǎ de prostul satului, ca Albǎ ca Zǎpada otrǎvitǎ de regina cea vrǎjitoare?

O simplǎ comparație matematicǎ la tot ce trǎim monstruos și jelim groaznic zilele astea, anii ǎștia, deceniile astea, secolele astea, ce mai, încǎ de cînd s-au pupat pe gurǎ Decebal cu Traian de-a ieșit poporul român, ne-ar spune cǎ avem de-a face cu o funcție constant descrescǎtoare. Tot scade, tot scade, parcǎ ar fi Dunǎrea din aceastǎ toamnǎ, cînd seceta a transformat-o într-o amǎrîtǎ de gîrlǎ stǎtutǎ și sǎlcie și murdarǎ și rea.

Picǎ picǎ scade scade se duce la vale, tot picǎ, tot scade, da’ pînǎ cînd coanǎ Joițico, pînǎ cînd? Cînd se terminǎ coșmarul ǎsta? Cînd ne ia naiba pe toți? Ce face, maicǎ, apocalipsa aia, nu mai vine odatǎ sǎ ne curne chinu’?

Trǎim perpetuu într-un film indian în care bǎiatul și fata aleargǎ unul spre altul jumǎtate de film, cîntǎ și aleargǎ, se tot apropie, camera se pune cînd pe el, cînd pe ea, se iubesc de crapǎ ecranul de pînzǎ al cǎminului cultural, iar cîntǎ, iar aleargǎ, au tot timpul brațele rǎșchirate și fața radiind de dragoste, dar de ajuns sǎ se îmbrǎțișeze tot nu se întîmplǎ. Se terminǎ punga de semințe și ei tot n-au ajuns sǎ se pupe naibii odatǎ, sǎ se verse adrenalina și în noi, și în ei și sǎ mergem dracu’ odatǎ acasǎ, la spital, la balamuc, la groapǎ, nu vezi, dom’le, cǎ tot vine sfîrșitul lumii, voi ce faceți, mai cîntați mult acolo?

Am obosit de cînd tot vine sfîrșitul lumii în fiecare zi. Sǎ vinǎ dracu odatǎ sǎ ne ia pe toți, sǎ-l dea în direct la OTV, sǎ votǎm prin SMS dacǎ ne place sau nu.

Da, veți spune, avem de-a face și cu funcții matematice care, deși constant descrescǎtoare, tot nu ating zero-ul. Se tîrîie neputincioase în infinitul asimptotic, convergînd spre vraiște total, fǎrǎ sǎ-l atingǎ niciodatǎ. Parcǎ într-un grafic de-ǎsta sîntem și noi, într-o continuǎ rostogolire a lui unu pe x spre infinit, infinitul din ce în ce mai mic, mai bicisnic, mai jegos și mai fǎrǎ de speranțǎ.

Balta se face din ce în ce mai micǎ, viața din ce în ce mai nașpa, criza din ce în ce mai crizǎ, apocalipsa din ce în ce mai aici, uite-o colea, la poartǎ, la ușǎ, în prag, dar n-a scos încǎ sabia sǎ ne dea lovitura de grație. Nu azi, nu acum. Mîine. Mîine cu siguranțǎ. Ne mai chinuie un pic, încǎ o zi, încǎ un veac. Mîine, bre, mîine…

Pe ce canal ziceți cǎ au mutat ǎștia de la cablu OTV-ul, sǎ votez prin SMS dacǎ cred cǎ o sǎ vinǎ mîine sfîrșitul lumii sau nu?