A apărut recent Raportul global al competitivităţii talentelor, unde România se află pe locul 55 în lume și pe locul 32 în Europa, din 118 state analizate, în ceea ce priveşte indicatorul global al competitivităţii talentelor. Însă dovedim o capacitate relativă mult mai scăzută de a atrage talentele – locul 82 în lume și de a valorifica aceste talente – locul 65 în lume.
În ansamblu, scorul agregat al indicelui competitivităţii este de 45.09, faţă de 74,55 înregistrat de Elveţia, cu cel mai bun scor din lume. Despre aceste realități este momentul să discutăm serios, având în vedere că economia românească și oamenii de afaceri reclamă că nu găsesc forta de muncă calificată necesară și suntem excesiv de birocrați în atragerea experților străini, chiar și la transferul lor intra-grup într-o companie internațională.
La nivel global, țările sunt în competiție pentru a-și dezvolta mai bine talentele, pentru a atrage talente de care au nevoie și a-i păstra pe aceia care contribuie la creșterea competitivității, inovării și la creșterea economică. Pentru a facilita acest lucru, ţările își adaptează politicile economice și sociale noilor provocări tehnologice.
Raportul anual de evaluare comparativă cu privire la “Indicele Global al Competitivităţii Talentelor” (IGCT) evaluează modul în care țările cresc, atrag și păstrează talentele, fiind o resursă pentru factorii de decizie în dezvoltarea de strategii pentru creșterea competitivității lor, contribuind la proiectarea și punerea în aplicare a unor politici mai eficiente în domenii cum ar fi educația, ocuparea forței de muncă și imigrația, dar nu numai.
Cea de-a patra ediție a Raportului „IGCT” analizează modul în care schimbările tehnologice afectează competitivitatea talentelor, precum și natura muncii, într-un sens mai larg. În condiţiile fuziunii tehnologiilor, noua revoluţie industrială estompează delimitările dintre sferele fizică, digitală și biologică.
Pe lângă oportunități, industria 4.0 aduce şi provocări, astfel încât oamenii și organizațiile vor trebui să se adapteze la un mediu de lucru în care know-how-ul tehnologic, competențele, flexibilitatea și colaborarea sunt cheia succesului și în care noua normă de leadership se bazează pe rețele orizontale care înlocuiesc ierarhiile.
Potrivit Raportului citat, economia mondială se va confrunta cu noi provocări în anii care vor urma. Prin urmare, guvernele vor trebui să combine crearea de noi oportunități de locuri de muncă și o creștere economică durabilă, oferind, în același timp, noilor generații posibilitatea de a trăi și de a lucra într-o lume care reflectă valorile în care cred. Pe lângă adaptarea la noua piaţă a muncii care trebuie avută în vedere de către politicile publice, educația este fundamentală pentru a răspunde la noile provocări tehnologice.
Clasamentul Indicelui Competitivității Talentelor în 2017 la nivel mondial: Top 10
ŢARA – Scor
1. Elveţia – 74,55
2. Singapore – 74,09
3. U.K. – 69,40
4. U.S.A. – 69,34
5. Suedia – 69,14
6. Australia – 69,06
7. Luxembrug – 68,66
8. Danemarca – 68,59
9. Finlanda – 68,56
10. Norvegia – 68,01
Sursa: Bruno Lanvin Paul Evans (Ed.) The Global Talent Competitiveness Index 2017, http://www.gtci2017.com/
Ţările europene continuă să conducă în clasamentul competitivităţii, 16 dintre ele fiind în top 25, cu Elveția în poziția de lider, urmată de U.K., Suedia, Luxemburg, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Olanda, Irlanda, Islanda, Belgia, Germania, Austria, Estonia, Cehia, Franţa, Malta şi Slovenia.
Faţă de anul trecut, trei țări din afara Europei intră în top 10, Singapore (poziţia a doua), Statele Unite ale Americii (poziţia a patra) și Australia (poziţia a șasea). Dacă luăm în considerare primele 25 poziţii, alte șase țări din afara Europei ocupă locuri de top: Canada (13), Noua Zeelandă (14), Emiratele Arabe Unite (19), Qatar (21), Japonia (22) și Israel (25).
Potrivit Raportului, liderii non-europeni ai competitivităţii pot fi în linii mari clasificaţi în două grupe: (1) economii care au avut politici de imigrare favorabile (unde se încadrează Statele Unite ale Americii, Canada, Australia, Noua Zeelandă și Israel) şi (2) economii care au drept scop de a deveni “hub-uri de talent” (reprezentanţii fiind Singapore, Emiratele Arabe Unite și Qatar).
Clasamentul Indicelui Competitivității Talentelor în 2017 pe piloni/subindici
În general, țările din topul 10 al competitivităţii au o performanță puternică pe fiecare dintre cei șase piloni ai modelului indicelui de competitivitate:
- Valorificarea talentelor
- Atragerea de talent
- Dezvoltarea de talent
- Menţinerea talentelor
- Abilităţi tehnice şi vocaţionale
- Cunoştinţe globale
Elveția și Singapore continuă să ocupe primele două poziții, ca și în edițiile anterioare. Elveția excelează la reținerea de talente dezvoltate pe plan intern, în special prin oferirea un mediu economic ideal în ceea ce privește reglementarea, piața și afacerile şi oferta de muncă.
Singapore este, de asemenea, lider pe trei dintre dimensiunile de competitivitate evaluate: capacitatea de a crea talente, de a atrage talente din străinătate, precum şi aceea de a oferi suportul pentru dobândirea de cunoștințe globale. Dacă ne uităm dincolo de top 10, identificăm ţări cu performanţe ridicate pe anumite segmente.
De pildă, Germania (pe poziţia 17 în clasamentul mondial) este lider în dezvoltarea competenţelor tehnice şi profesionale, Republica Cehă (pe poziţia 23 în clasamentul mondial) clasându-se în mod consecvent foarte bine în acest domeniu. Emiratele Arabe Unite (pe poziţia 19 în clasamentul mondial) și Qatar (pe poziţia 21 în clasamentul mondial) au o capacitatea deosebită pe pilonul doi, în timp ce Estonia (poziţia 20 în clasamentul mondial) este în topul ţărilor care dezvoltă abilități pentru cunoştinţe globale.
Raportată la cele 118 ţări, România este pe locul 65 în ceea ce priveşte valorificarea talentului (cu un scor al indicelui de competitivitate a talentelor de 52.28), pe locul 82 în privinţa atragerii de talente, pe locul 53 la dezvoltare, pe locul 56 la a menţine talente, pe locul 56 la capacitatea de a crea abilităţi tehnice şi vocaţionale, respectiv pe locul 60 la cunoştinţe globale.
Situaţia României pe cele 6 dimensiuni ale indicelui de competitivitate: locul în clasamentul mondial
I. Valorificarea talentelor: 65
Reglementare: 56
Piaţa muncii: 61
Afaceri şi oferta de muncă: 74
II. Atragerea talentelor: 82
Deschidere externă: 78
Deschidere internă: 81
II. Egalitatea de gen
Femei cu licenţă: 36
Decalaj de gen între câștigurI: 35
Oportunităţi de afaceri pentru femei: 63
III. Creşterea talentelor: 53
Educaţia formală: 47
Învățarea pe tot parcursul vieții: 73
Accesul la oportunități de creștere: 54
IV. Reţinerea talentelor: 56
Sustenabilitate: 65
Stil de viaţă: 49
V. Competenţe vocaţionale şi tehnice: 56
Competenţe de nivel mediu: 43
Capacitatea de inserție profesională: 90
VI. Cunoştinţe globale: 60
Competenţe de nivel înalt: 66
Impactul talentului: 51
(Sursa: Bruno Lanvin Paul Evans (Ed.) The Global Talent Competitiveness Index 2017, http://www.gtci2017.com/
***
Andreea Paul este președintele INACO, fost parlamentar și vicepreședinte al Comisiei de Buget Finanțe din Camera Deputaților
Un răspuns
1.Din prezentator (neutru) al evenimentelor economice nationale si mondiale, CursDeGuvernare a devenit astazi adevarat „CLUB” de stiinta economica, care reuneste intelighentia economica nationala in analiza si dezbaterea problematicii concrete a economiei din Romania.Mai mult ca atit, in ultima Conferinta (21 martie a.c.) a reunit antreprenori romani si administratori ai firmelor straine cu reprezentanti guvernamentali, pentru analiza neajunsurilor si asteptarilor mediului economic (de la guvern), intilnire care s-a concretizat in constituirea „grupului comun de lucru”.Aceasta realizare a fost rezultatul „experimentului” din mai anul trecut, al Conferintei pe tema „calificarii si lipsei fortei de munca”, care a dat ideea realizarii unui grup de lucru antreprenori-guvernul tehnocrat.Din pacate existenta acestuia a incetat odata cu schimbarea guvernului la sfirsit de an 2016.
2.Grupul de lucru ce va fi constituit va rezolva o PARTE a cerintelor mediului economic, functie si de efortul politic al P.S.D. in aceasta directie, in lipsa caruia politica sociala generoasa a acestuia, va esua lamentabil.
3.Un rezultat MAJOR (desi neasteptat) al Conferintei de lucru „anreprenoriat – guverul Grindeanu”, a fost concluzia ca numai un „proiect de reindustrializare” va rezolva TOATE problemele si cerintele functionalizarii mediului economic national, spre a asigura imbunatatirea performantei economice si a capacitatii concurentiale interna si externa a intreprinderilor din Romania.
4.Urmeaza sa vedem, in ce masura saltul stiintific de viziune (teoretica), de la abordarea treptata, PARTIALA a schimbarilor pozitive in economie, va fi urmata de constructia unui „proiect de reindustrializare”, ca instrument de ECONOMIE APLICATA, de schimbare si imbunatatire TOTALA/GENERALA a mediului economic national.
5.Din acest moment, toate temele economice ca cele privitoare la forta de munca, competitivitate, infrastructura rutiera si industriala, accesarea fondurilor UE, pastrarea si utilizarea talentelor, reforma invatamintului tehnic si profesional, inventie – inovatie, sanatatea financiara si echilibrele Romaniei, etc., etc., nu vor putea fi dezbatute numai punctual, fara a fi analizate si solutionate in context general si ca „parte” a unui „proiect national de reindustrializare”.
6.Probabil ca una din viitoarele Conferinte ale CursDeGuvernare va avea ca tema de fond solutionarea cuprinzatoare si integrata – printr-un „proiect de tara” avind in centrul sau reindustrializarea – a tuturor neajunsurilor si blocajelor contra dezvoltarii economice, a caror rezolvare treptata ar dura zeci si zeci de ani, oricit de eficienta ar fi activitatea grupurilor comune antreprenori-guvern in acest sens.
7.Sa speram ca nu va mai fi nevoie de (alti) 27 de ani pentru constructia (sau evaluarea) unui proiect de tara, cu obiectivul reindustrializarii, cit am asteptat schimbarea de viziune de la cea privitoare la masuri punctuale si strategii economice, la necesitatea PROIECTULUI reindustrializarii, ca modalitate concreta de a reconstrui economia si industria nationala – disparuta treptat, dupa 1989.Proiectul de reindustrializare raspunde acestei necesitati, in lipsa caruia orice idei, solutii, strategii sau proiecte punctuale ale guvernului sau specialistilor in economie ramin pur teoretice, lipsind terenul economic si industrial national, pentru transpunerea in practica a acestora.