Analiză / Reacție în lanț după executarea șeicului al-Nimr – Războiul rece Iran – Arabia Saudită rupe harta Orientului Mijlociu

de Carmen Gavrilă | 4.1.2016 .

iran arabia sauditaExecutarea liderului religios șiit – șeicul Nimr al-Nimr – de către Arabia Saudită a declanșat, așa cum se așteptau analiștii, o reacție în lanț care poate modifica ecuația și așa complexă din Orientul Mijlociu.

Reacția Iranului (șiit) a fost urmată de contrareacția Arabiei Saudite și a aliaților săi suniți, care au anunțat luni ruperea relațiilor diplomatice cu Teheranul. Bahrein, Emiratele Arabe și Sudanul sunt doar primele state, dintr-o listă care s-ar putea extinde, care au anunțat luni ruperea relațiilor cu Iranul.

Iată cum arată noul focar de conflict, care încurcă și mai tare strategiile statelor Occidentale implicate în Siria și în lupta contra ISI (Daesh) : reacția sateliților și consecințele – din Yemen până în Afganistan.

***

Încă dinainte de noul război rece dintre Rusia şi SUA, în Orientul Mijlociu s-au succedat etapele cu tensiuni în creştere ale unui război regional între Iran şi Arabia Saudită care are potenţialul de a schimba în 2016 harta geopolitică şi geostrategică a Orientului Mijlociu cu efecte până în Afganistan.

harta 1

(CLICK PENTRU MĂRIRE)

Ruperea relaţiilor diplomatice dintre Arabia Saudită şi Iran, la iniţiativa Rhyadului, după executarea unui proeminent cleric şiit saudit şi incendierea ambasadei saudite de la Teheran, oricât de radicală ar părea mişcarea, nu este decât încă un grad care se adaugă la temperatura în creştere din relaţiile celor două state cu ambiţii hegemonice.

În plus, executarea lui Sheikh Nimr, un lider religios respectat de şiiţii saudiţi şi nu numai, de către o monarhie sunită, adânceşte şi mai puternic conflictul, cu accente tot mai violente în ultima vreme, dintre suniţi şi şiiţi în Orientul Mijlociu.

(Citiți și: ”Executarea șeicului Nimr al-Nimr de către Riad – un nou fitil aprins în Orientul Mijlociu”)

Nu este exclus ca ruptura dintre Arabia Saudită şi Iran să se extindă şi la alte state arabe, în special la cele din zona Golfului, mai ales că astăzi, şi Bahreinul, Emiratele Arabe şi Sudanul, au rupt relaţiile diplomatice cu Iranul, în semn de solidaritate cu Rhyadul.

Atât Iranul cât şi Arabia Saudită sunt mari producători de petrol, însă mai niciodată nu au fost de acord în ce priveşte politicile privind preţurile. Mai mult, în prezent Iranul, aşteaptă ridicarea sancţiunilor economice, şi este dispus să vândă mult şi ieftin ca să-şi redreseze economia.

Asta complică lucrurile pentru o Arabie Saudită profund afectată economic de preţul scăzut al petrolului şi de un deficit anunţat de 87 de miliarde dolari dar şi de costurile războiului Rhyadului în Yemen, împotriva rebelilor huti, care se ridică la 6 miliarde de dolari pe lună.

Şiiţi versus Suniţi

Poate că nu există alte două state mai diferite şi în acelaşi timp mai asemănătoare în Orientul Mijlociu. Asemănarea vine din faptul că ambele au regimuri autoritare care le plasează în fiecare an pe poziţii fruntaşe în topurile încălcărilor drepturilor omului. O primă diferenţă esenţială este că Iranul este majoritar şiit iar Arabia Saudită majoritar sunită. În plus, fiecare în parte îşi arogă rolul de lider pentru ramura respectivă a islamului.

Iranul are singura guvernare din lume cu baza în şiism şi s-a considerat întotdeauna, mai ales după revoluţia islamică din 1979, apărătorul şi protectorul şiiţilor din întreaga lume.

La rândul său, Arabia Saudită, pentru că are pe teritoriul său cele mai importante locuri sfinte islamice, Mecca şi Medina, îşi arogă rolul de protector al locurilor sfinte dar şi al musulmanilor suniţi.
De aici vine un prim strat al conflictului vechi dintre cele două puteri regionale, reflectând aproape la virgulă, schisma istorică, politică şi religioasă din islam, între suniţi şi şiiţi, pe care cei dintâi îi consideră eretici.

Arabia Saudită s-a simţit direct ameninţată de Iran, mai ales după revoluţia islamică din 79, când liderul spiritual al Iranului şi părintele revoluţiei, Ayatollahul Khamenei, a vorbit deschis despre exportarea revoluţiei islamice – un concept care ameninţa cu distrugerea nu doar puterea familiei Saud dar şi toate monarhiile Golfului.

Iranul a şi acţionat în consecinţă, stabilindu-şi capete de pod în zonele locuite de şiiţi din statele arabe, din Irak în Liban în Yemen şi până în Arabia Saudită.

Conflictul iraniano-saudit are şi un important strat etnic, pentru că Iranul are o limbă şi o populaţie majoritară de origine indo-europeană în timp ce Arabia Saudită are o limbă şi o populaţie arabă din ramura semită.
Ruptura este şi una culturală, nu de puţine ori iranienii făcând referinţă la originea lor nobilă şi cultura lor rafinată spre deosebire de arabii nomazi.

Punctele nevralgice

2015 i-a adus Iranului un suflu nou care i-a consolidat influenţa în întregul Orient Mijlociu, după implicarea în forţă a aliatului său Rusia în Siria şi după acordul său nuclear cu marile puteri occidentale, care dă un spaţiu de respiro economiei iraniene copleşită de sancţiuni ani la rând. 2016 va aduce cel mai probabil o reaşezare şi mai evidentă a taberei sunite în raport cu cea şiită, pe linia conflictului saudito-iranian, ceea ce va duce la rupturi majore ale hărţii Orientului Mijlociu.

În comparaţie cu Iranul, Arabia Saudită are un dezavantaj major şi anume că are pe teritoriul său o populaţie şiită, oficial de 5%, dar după alte surse independente de 10%. Este vorba despre o populaţie e drept arabă dar care priveşte, în bună parte, Iranul ca pe singurul protector în faţa unor autorităţi saudite care nu tolerează deloc diferenţele, tratează minoritarii ca pe cetăţeni de mâna a doua şi îi   consideră duşmani gata oricânt să acţioneze din interior pentru a destabiliza statul. Ce e drept, nu de puţine ori, în spatele unor atentate şi revolte în rândul şiiţilor saudiţi, s-a întrezărit mâna Iranului.

În schimb, Iranul, deşi are pe teritoriul său o minoritate arabă, aceasta nu are legături foarte strânse cu Arabia Saudită, în special pentru că aceasta nu agreează wahabismul – curentul islamic saudit.

În plus, o bună parte dintre iranienii suniţi sunt de altă etnie decât arabă iar asta reprezintă o altă cauză pentru care nu simt că ar putea privi spre Arabia Saudită ca spre un potenţial protector. În plus, minoritatea sunită iraniană, deşi reclamă discriminare, are totuşi ceva mai multe drepturi în Iran decât cea şiită în Arabia Saudită.

harta 2

(CLICK PENTRU MĂRIRE)

Irakul – lupta intereselor sectare

Iranul şi Arabia Saudită se ciocnesc şi în Irak. Aici însă, iranienii câştigă şi vor mai câştiga şi anul acesta teren în defavoarea saudiţilor, în condiţiile în care, guvernul irakian este majoritar şiit, la fel populaţia care mai ales acum sub ameninţarea teroriştilor suniţi din Daesh/aşa zisul Stat Islamic, văd în Iran şi în miliţiile şiite finanţate şi înarmate de Teheran, singurii protectori. Rhyadul a încercat să îşi fixeze capete de pod în Irak, în zonele sunite printr-o politică de sprijinire a mişcărilor religioase sunite wahabite şi prin finanţarea şi înarmarea de voluntari pentru grupări jihadiste, inclusiv pentru Daesh.

Paradoxal, în acest punct, mai degrabă Iranul este oarecum pe aceeaşi lungime de undă cu Satele Unite decât aliatul tradiţional al Washingtonului, Arabia Saudită, în ce priveşte Daesh. Evident că loviturile aeriene ale coaliţiei în Irak împotriva ţintelor Daesh, avantajează Iranul care îşi vede slăbit un nou duşman de moarte – Daesh. Cumva pare să se repete istoria, pentru că tot SUA au scăpat Iranul de un alt mare duşman în Irak, Saddam Hussein. Însă chiar dacă, deocamdată Iranul pare să aibă un avans serios în lupta cu Arabia Saudită pentru influenţă în Irak, deznodământul este încă departe, câtă vreme, Daesh mai controlează teritorii importante în Irak.

Siria – războiul civil alimentat de departe

Bashar al Assad a moştenit de la tatăl său Hafez o alianţă cu Iranul care este unică în Orientul Mijlociu dar paradoxală în aparenţă. E vorba despre o alianţă între un Iran construit pe teocraţie şi o Sirie guvernată de partidul Baas pe baza unei ideologii socialiste în stil arab – aşadar două regimuri complet diferite.

Dar este vorba şi de o alianţă între un stat iranian şiit şi o republică în care puterea e deţinută de o minoritate alawită – sectă şiită. De la bun început Iranul şi Arabia Saudită au fost pe poziţii diametral opuse în Siria, mai ales odată cu izbucnirea revoltelor populare care s-au transformat acolo în război civil.

Monarhia Saudită care s-a simţit mereu ameninţată de republica socialistă baasistă a familiei Assad nu a ezitat să sprijine şi să finanţeze diversele grupări sunite radicale, inclusiv Daesh, în lupta lor pentru înlăturarea lui Bashar al Assad şi crearea unii stat islamic sunit în Siria.

Iranul, la rândul său, s-a grăbit să îşi protejeze singurul aliat arab constant, prin trimiterea în Siria de militari din rândul Gărzilor Revoluţionare Islamice – Pasdaran şi prin mobilizarea mişcării şiite libaneze Hezbollah care în prezent luptă şi ea pe teritoriul sirian cu grupările de opoziţie la regimul Assad, indiferent că e vorba de moderaţi sau de jihadişti.

Deşi lupta prin interpuşi dintre Iran şi Arabia Saudită în Siria a fost relativ echilibrată, intervenţia Rusiei a înclinat uşor balanţa în favoarea Iranului şi a regimului Assad.

Chiar dacă Moscova şi Teheranul nu ţin de fapt, neapărat, ca Bashar Al Assad să rămână la putere în urma unui proces de tranziţie, pentru cele două puteri important este ca în Siria să existe un regim aliat, iar un astfel de regim nu are nicidecum cum să fie unul islamist sunit controlat de Arabia Saudită.

Problema pentru saudiţi în acest caz este că nici coaliţia internaţională, cu SUA în frunte nu doreşte ca, după Bashar, Siria să capete un regim islamist.

Tensiunile acutizate acum dintre Iran şi Arabia Saudită riscă să pună în pericol procesul de pace în Siria şi negocierile privind o tranziţie politică programate pentru 25 ianuarie. Acum va fi cu atât mai greu ca diversele tabere susţinute de Iran şi Arabia Saudită să se aşeze la aceeaşi masă.

În plus, nici până acum nu există o înţelegere clară privind grupările care urmează să negocieze de vreme ce Rusia şi Statele Unite, dar şi restul actorilor cu miză în Siria, nu au căzut de acord asupra diferenţierii între „opozanţi moderaţi” şi „terorişti”.

harta 3

(Arabia Saudita vs Iran sursa www.theglobeandmail.com) CLIK PENTRU MĂRIRE)

Sateliţii reacţionează: Consecințele

Conflictul iraniano-saudit este evident şi în Liban, şi tot prin interpuşi.

În timp ce Iranul controlează mişcarea şiită Hezbollah, pe care de atfel a şi creat-o, în linie cu ideologia de exportare a revoluţiei islamice şiite şi de protejare a şiiţilor din Orientul Mijlociu, Arabia Saudită a alimentat mai ales prin finanţări diverse asociaţii şi iniţiative sunite în Liban. Totuşi, saudiţii nu au avut foarte mult succes în a-şi fideliza interpuşi libanezi suniţi.

De exemplu, chiar dacă fostul premeier Rafiq Hariri, a avut o relaţie în special economică, foarte bună cu Rhyadul, el nu a acceptat şi importul de ideologie wahabită în Liban. Lucrurile nu s-au schimbat, simpatia libanezilor suniţi nu a crescut pentru saudiţi, deşi, de exemplu, în timpul războiului Israel-Hezbollah din 2016, pe drumurile libaneze era o avalanşă de ajutoare umanitare din Arabia Saudită.

Deşi libanezii suniţi detestă regimul Assad, în condiţiile în care Siria a ocupat ani la rând Libanul vecin, acum populaţia este îngrijorată de războiul civil care s-a revărsat din Siria peste graniţă şi a adus nu doar un număr sufocant de refugiaţi pentru o ţară atât de mică precum Libanul, dar şi o instabilitate crescută.

Asta pentru că, tot prin interpuşii Hezbollah şi Daesh, conflictul Iran-Arabia Saudită s-a manifestat deschis, cu atentate pe teritoriul libanez, cel mai recent, înainte de atacurile de la Paris, când Daesh a atacat ţinte Hezbollah în cartierul şiit al Beirutului.

Cel mai probabil, lupta prin interpuşi dintre Iran şi Arabia Saudită se va înteţi anul acesta în Liban, iar potenţialul exploziv este uriaş în condiţiile în care rănile războiului civil libanez, pe coordonate inclusiv sectare, sunt încă deschise.

(Arabia Saudită vs Iran: un război prin interpuşi în Orientul Mijlociu, sursa The Maghreb and Orient Courier) (CLICK PENTRU MĂRIRE)

(Arabia Saudită vs Iran: un război prin interpuşi în Orientul Mijlociu, sursa The Maghreb and Orient Courier) (CLICK PENTRU MĂRIRE)

Reacția în lanț: din Yemen până în Afganistan

Yemenul este altă zonă de conflict iraniano-saudit, de data aceasta cu balanţa înclinată favorabil spre Rhyad.

Dar, în timp ce Arabia Saudită conduce o primă coaliţie de state arabe din istoria modernă împotriva rebelilor huti yemeniţi, Iranul îi sprijină doar sporadic pe rebeli iar discursul său critic pentru intervenţia arabă, nu a fost dublat şi de eforturi consistente pe teren, mai ales că asta ar fi însemnat să lupte cu toate statele arabe din coaliţie.

În plus, conflictul din Yemen este prea complicat şi prea fără deznodământ într-un viitor previzibil pentru Iran, din cauza multitudinii de actori non statali de la triburi concurente, la Daesh şi Al Qaida. Posibil ca Iranul să se implice mai mult doar dacă Daesh va câştiga anul acesta teren în Yemen, pe măsură ce pierde în Siria şi Irak.

De altfel, tot pentru Yemen, Arabia Saudită şi-a mobilizat un alt aliat – Sudanul, unde Arabia Saudită are poate unul dintre capetele de pod cele mai puternice din aria sa de influenţă.

În schimb, Iranul este inexistent politic în Sudan. Pe fondul sancţiunilor economice americane care i-au şubrezit economia, regimul sudanez s-a îndreptat tot mai mult, pentru sprijin, spre bogata Arabie Saudită, în special după divizarea din 2011, când Sudanul a pierdut peste o treime din teritoriu şi cele mai importante zăcăminte de petrol. Astfel că, regimul de la Khartoum, unul dintre cele mai crude şi sângeroase din regiune, a strâns atât de mult relaţiile cu Arabia Saudită încât a acceptat să trimită sute de soldaţi să lupte de partea Rhyadului, în războiul din Yemen, împotriva rebelilor huti. Pentru această dovadă de loialitate, Sudanul a primit din partea saudiţilor 1 miliard de dolari în 2015.

Şi Bahreinul este pe harta rupturii dintre polul iranian şi cel saudit. Bahreinul a mers pe urmele Rhyadului şi a rupt relaţiile diplomatice cu Iranul dar asta nu e o surpriză mai ales că în Bahrein, puterea este în mâinile minorităţii sunite, cu susţinerea Arabiei Saudite şi împotriva căreia majoritatea şiită a populaţiei s-a revoltat, în 2011, pe fondul primăverii arabe. Rănile conflictului saudito-şiit aici sunt vechi şi ţin inclusiv de pretenţii teritoriale.

După revoluţia islamică, liderul suprem iranian, Ayatollahul Khameni, a sugerat că Bahreinul ar trebui să fie parte a Iranului. Din 2011 până acum, tensiunile dintre populaţie şi putere au continuat şi nu este exclus ca anul acesta să asistăm la reaprinderi violente ale unui conflict care chiar dacă nu a mai ţinut prima pagină a ziarelor, continuă să fie alimentat de lupta hegemonică dintre Iran şi Arabia Saudită.

La fel se întâmplă în Afganistan unde cei 20% de afgani şiiţi, privesc spre Iran ca spre un protector, mai ales după ce au scăpat de urgia talibanilor suniţi care au procedat la adevărate epurări în rândul populaţiei şiite, cât au avut controlul, până la intervenţia internaţională.

Iranul chiar a colaborat cu SUA pentru contracararea talibanilor, în prima parte a războiului din Afganistan iar pe teritoriul iranian sunt încă câteva milioane de refugiaţi afgani. În schimb, unii centri de putere din Arabia Saudită au susţinut, financiar şi cu arme, grupări sunite dar şi pe talibanii afgani, în special împotriva ocupaţiei sovietice a Afganistanului.

În prezent, situaţia se complică în Afganistan după ce anul trecut Daesh şi-a făcut tot mai simţită prezenţa, şi chiar a înfiinţat un radio local pentru a-şi răspândi ideologia şi a aduna simpatizanţi. Din nou, elemente din Arabia Saudită sunt acuzate că sprijină extinderea puterii Daesh în timp ce Iranul este criticat pentru că racolează afgani şiiţi pentru a lupta în Siria şi Irak împotriva grupărilor radicale jihadiste sunite.

***
Carmen Gavrilă este jurnalist la Radio România, specializat în problemele Orientului Mijlociu

Publicat la data de 4.1.2016 .

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Marin Pana

Contul curent: Nerezidenții reunță la depozitele în lei, ”căpșunarii” trimit acasă tot mai puțin, deficitul traversează pragul de 4 mld. euro

Contul curent al balanței de plăți a înregistrat pe primele opt luni ale anului în curs un deficit de peste patru miliarde de euro,...Citeste mai departe »

Marin Pana

Creşterea PIB 2015, majorată la 4% în varianta definitivă: observațiile la care ne constrânge experiența

INS a anunțat pentru anul 2015 valoarea definitivă a PIB de 712.658,5 milioane lei în preţuri curente, respectiv un ritm de creştere în termeni...Citeste mai departe »

Vladimir Ionescu

Vânzarea terenurilor către străini: Ghid european pentru protejarea de tranzacțiile speculative

Comisia Europeană a emis miercuri setul de îndrumări cu privire la ce pot face statele membre pentru a-și proteja terenurile agricole de amenințări precum...Citeste mai departe »

Marin Pana

Inflația: record al ultimilor 4 ani – alimentată de combustibili şi majorarea veniturilor. Și continuă urcușul

Potrivit datelor comunicate de INS, România a înregistrat în septembrie 2017 o creştere a prețurilor faţă de luna precedentă de 0,50%, cea mai mare...Citeste mai departe »

Iulian Soare

Politico: Diviziunile de pe frontul de est al UE

Din nou, dezbaterea se poartă despre cât de rapid, sau cât de lent, ar trebui să se desfășoare procesul de integrare al statelor membre...Citeste mai departe »

OPINII & EDITORIAL

Valentin Naumescu / Şi Cehia? Europa Centrală se scufundă în euroscepticism. Cât timp mai rezistă opţiunea proeuropeană în România?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: După virajul recent al Austriei spre o dreaptă conservatoare contondentă, care va coabita tot mai dificil cu Bruxellesul, apropiatele alegeri parlamentare din...Citeste mai departe »

Gabriel Biriș / Mutarea contribuțiilor: Calcule, probleme și posibile soluții

Gabriel Biris

Vara anului 2017 a adus un noian de reglementări noi care vizează fie direct, fie indirect legislația muncii, mai toate având scopul declarat de...Citeste mai departe »

Radu Crăciun / Suntem inundați cu bani. Ce urmează?

Radu Crăciun

Tentatia diversilor analisti sau lideri de opinie de a anticipa viitorul prin prisma evolutiilor istorice nu conteneste sa ma uimeasca. Pentru ca este dovada...Citeste mai departe »

Cronica unei Președinții anunțate … (I)

Gabriela Drăgan

Se apropie cu pași repezi momentul în care România va prelua Președinția Consiliului UE. În fapt, au mai rămas 15 luni până la 1...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Un doctorat cu prim-viceguvernatorul: noua mare problemă a economiei private

Cristian Grosu

Pare halucinant că nu știm azi cum va arăta fiscalitatea peste 3 luni? și că n-am știut acum 6 luni cum o să arate...Citeste mai departe »

Justiția în România – din perspectiva cazurilor Poloniei și Ungariei. ”Armele” Comisiei și severitatea reacțiilor

Horațius Dumbravă

Din capul locului, precizez poziția și experiența de pe care vorbesc: am fost membru al comitetului executiv al rețelei consiliilor judiciare din Uniunea Europeană...Citeste mai departe »

Pensiile românilor de azi şi de mâine – cum se poate da cu stângul în dreptul

Marin Pana

După ce a naţionalizat parţial „de facto” pensiile a şapte milioane de români, Executivul caută, în lipsă acută de bani, să amputeze pilonul doi...Citeste mai departe »

Mircea Coșea / Taxarea giganților internetului: situația și problemele

Mircea Coşea

Reuniunea de la Tallin din 16-17 septembrie a miniștrilor de finanțe din țările membre ale Uniunii Europene s-a încheiat cu un comunicat  privind realizarea...Citeste mai departe »

Siegfried Mureșan / Reforma bugetului UE post-2020, oportunitate sau amenințare

Siegfried Muresan

Bugetul Uniunii Europene (UE) este un buget al investițiilor, iar predictibilitatea veniturilor este esențială. De aceea, o întrebare legitimă pe care trebuie să ne-o...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Turcia post-kemalistă se înarmează din Rusia. Regândirea spațiului de securitate din sud-estul NATO, centrată pe România

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Deși anticipată de câteva luni, semnarea contractului de 2,5 miliarde de dolari prin care Turcia cumpără din Rusia sisteme de apărare antirachetă...Citeste mai departe »

Prognoze şi Tudose

Marin Pana

Atenție la această eroare a primului ministru: Premierul României a atras atenţia reprezentanţilor FMI („am chemat reprezentanţii FMI”, „ultimele două prognoze le-au cam greşit”)...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Cele 10 porunci ale României economico-sociale către cei câțiva inconștienți de la butoane

Cristian Grosu

Nu mai e o joacă: ceea ce acum câteva luni socoteam doar simple diversiuni și spectacol de incompetență, intră în lucru de săptămâna viitoare...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Justețe și Justiție. Erorile în care se bălăcește ministrul Toader și momentul de răscruce al clemenței față de corupție

Cristian Grosu

Dl. Tudorel Toader, ministrul Justiției, pare decis să schimbe din temelii Codurile. Pregătește terenul, citează latinește, strecoară ca pe niște aluzii principiile după care...Citeste mai departe »

Gabriel Biriș / Un nou experiment fiscal: Contul defalcat de TVA – sau cum reinventăm roata

Gabriel Biris

După deja discutatele și uitatele subiecte fiscale (impozitul pe gospodării, impozitul pe cifra de afaceri și taxa de solidaritate) care au pus pe jar...Citeste mai departe »

Dan Bădin / Cum ne afectează propunerile de modificări fiscal-bugetare din noul program de guvernare

Dan Bădin

Indiferent de statut profesional, culoare politică sau nivel al veniturilor, cu toții am fost prinși în ultimele zile în febra discuțiilor ocazionate de noul...Citeste mai departe »

De interes

sigle Centrul de Resurse Juridice Centrul Român de Politici Europene Expert Forum Institutul pentru Politici Publice Pro Democrația România Curată Societatea Academică Română