Analiză / Reacție în lanț după executarea șeicului al-Nimr – Războiul rece Iran – Arabia Saudită rupe harta Orientului Mijlociu

De Carmen Gavrilă | 4.1.2016 .

iran arabia sauditaExecutarea liderului religios șiit – șeicul Nimr al-Nimr – de către Arabia Saudită a declanșat, așa cum se așteptau analiștii, o reacție în lanț care poate modifica ecuația și așa complexă din Orientul Mijlociu.

Reacția Iranului (șiit) a fost urmată de contrareacția Arabiei Saudite și a aliaților săi suniți, care au anunțat luni ruperea relațiilor diplomatice cu Teheranul. Bahrein, Emiratele Arabe și Sudanul sunt doar primele state, dintr-o listă care s-ar putea extinde, care au anunțat luni ruperea relațiilor cu Iranul.

Iată cum arată noul focar de conflict, care încurcă și mai tare strategiile statelor Occidentale implicate în Siria și în lupta contra ISI (Daesh) : reacția sateliților și consecințele – din Yemen până în Afganistan.

***

Încă dinainte de noul război rece dintre Rusia şi SUA, în Orientul Mijlociu s-au succedat etapele cu tensiuni în creştere ale unui război regional între Iran şi Arabia Saudită care are potenţialul de a schimba în 2016 harta geopolitică şi geostrategică a Orientului Mijlociu cu efecte până în Afganistan.

harta 1

(CLICK PENTRU MĂRIRE)

Ruperea relaţiilor diplomatice dintre Arabia Saudită şi Iran, la iniţiativa Rhyadului, după executarea unui proeminent cleric şiit saudit şi incendierea ambasadei saudite de la Teheran, oricât de radicală ar părea mişcarea, nu este decât încă un grad care se adaugă la temperatura în creştere din relaţiile celor două state cu ambiţii hegemonice.

În plus, executarea lui Sheikh Nimr, un lider religios respectat de şiiţii saudiţi şi nu numai, de către o monarhie sunită, adânceşte şi mai puternic conflictul, cu accente tot mai violente în ultima vreme, dintre suniţi şi şiiţi în Orientul Mijlociu.

(Citiți și: ”Executarea șeicului Nimr al-Nimr de către Riad – un nou fitil aprins în Orientul Mijlociu”)

Nu este exclus ca ruptura dintre Arabia Saudită şi Iran să se extindă şi la alte state arabe, în special la cele din zona Golfului, mai ales că astăzi, şi Bahreinul, Emiratele Arabe şi Sudanul, au rupt relaţiile diplomatice cu Iranul, în semn de solidaritate cu Rhyadul.

Atât Iranul cât şi Arabia Saudită sunt mari producători de petrol, însă mai niciodată nu au fost de acord în ce priveşte politicile privind preţurile. Mai mult, în prezent Iranul, aşteaptă ridicarea sancţiunilor economice, şi este dispus să vândă mult şi ieftin ca să-şi redreseze economia.

Asta complică lucrurile pentru o Arabie Saudită profund afectată economic de preţul scăzut al petrolului şi de un deficit anunţat de 87 de miliarde dolari dar şi de costurile războiului Rhyadului în Yemen, împotriva rebelilor huti, care se ridică la 6 miliarde de dolari pe lună.

Şiiţi versus Suniţi

Poate că nu există alte două state mai diferite şi în acelaşi timp mai asemănătoare în Orientul Mijlociu. Asemănarea vine din faptul că ambele au regimuri autoritare care le plasează în fiecare an pe poziţii fruntaşe în topurile încălcărilor drepturilor omului. O primă diferenţă esenţială este că Iranul este majoritar şiit iar Arabia Saudită majoritar sunită. În plus, fiecare în parte îşi arogă rolul de lider pentru ramura respectivă a islamului.

Iranul are singura guvernare din lume cu baza în şiism şi s-a considerat întotdeauna, mai ales după revoluţia islamică din 1979, apărătorul şi protectorul şiiţilor din întreaga lume.

La rândul său, Arabia Saudită, pentru că are pe teritoriul său cele mai importante locuri sfinte islamice, Mecca şi Medina, îşi arogă rolul de protector al locurilor sfinte dar şi al musulmanilor suniţi.
De aici vine un prim strat al conflictului vechi dintre cele două puteri regionale, reflectând aproape la virgulă, schisma istorică, politică şi religioasă din islam, între suniţi şi şiiţi, pe care cei dintâi îi consideră eretici.

Arabia Saudită s-a simţit direct ameninţată de Iran, mai ales după revoluţia islamică din 79, când liderul spiritual al Iranului şi părintele revoluţiei, Ayatollahul Khamenei, a vorbit deschis despre exportarea revoluţiei islamice – un concept care ameninţa cu distrugerea nu doar puterea familiei Saud dar şi toate monarhiile Golfului.

Iranul a şi acţionat în consecinţă, stabilindu-şi capete de pod în zonele locuite de şiiţi din statele arabe, din Irak în Liban în Yemen şi până în Arabia Saudită.

Conflictul iraniano-saudit are şi un important strat etnic, pentru că Iranul are o limbă şi o populaţie majoritară de origine indo-europeană în timp ce Arabia Saudită are o limbă şi o populaţie arabă din ramura semită.
Ruptura este şi una culturală, nu de puţine ori iranienii făcând referinţă la originea lor nobilă şi cultura lor rafinată spre deosebire de arabii nomazi.

Punctele nevralgice

2015 i-a adus Iranului un suflu nou care i-a consolidat influenţa în întregul Orient Mijlociu, după implicarea în forţă a aliatului său Rusia în Siria şi după acordul său nuclear cu marile puteri occidentale, care dă un spaţiu de respiro economiei iraniene copleşită de sancţiuni ani la rând. 2016 va aduce cel mai probabil o reaşezare şi mai evidentă a taberei sunite în raport cu cea şiită, pe linia conflictului saudito-iranian, ceea ce va duce la rupturi majore ale hărţii Orientului Mijlociu.

În comparaţie cu Iranul, Arabia Saudită are un dezavantaj major şi anume că are pe teritoriul său o populaţie şiită, oficial de 5%, dar după alte surse independente de 10%. Este vorba despre o populaţie e drept arabă dar care priveşte, în bună parte, Iranul ca pe singurul protector în faţa unor autorităţi saudite care nu tolerează deloc diferenţele, tratează minoritarii ca pe cetăţeni de mâna a doua şi îi   consideră duşmani gata oricânt să acţioneze din interior pentru a destabiliza statul. Ce e drept, nu de puţine ori, în spatele unor atentate şi revolte în rândul şiiţilor saudiţi, s-a întrezărit mâna Iranului.

În schimb, Iranul, deşi are pe teritoriul său o minoritate arabă, aceasta nu are legături foarte strânse cu Arabia Saudită, în special pentru că aceasta nu agreează wahabismul – curentul islamic saudit.

În plus, o bună parte dintre iranienii suniţi sunt de altă etnie decât arabă iar asta reprezintă o altă cauză pentru care nu simt că ar putea privi spre Arabia Saudită ca spre un potenţial protector. În plus, minoritatea sunită iraniană, deşi reclamă discriminare, are totuşi ceva mai multe drepturi în Iran decât cea şiită în Arabia Saudită.

harta 2

(CLICK PENTRU MĂRIRE)

Irakul – lupta intereselor sectare

Iranul şi Arabia Saudită se ciocnesc şi în Irak. Aici însă, iranienii câştigă şi vor mai câştiga şi anul acesta teren în defavoarea saudiţilor, în condiţiile în care, guvernul irakian este majoritar şiit, la fel populaţia care mai ales acum sub ameninţarea teroriştilor suniţi din Daesh/aşa zisul Stat Islamic, văd în Iran şi în miliţiile şiite finanţate şi înarmate de Teheran, singurii protectori. Rhyadul a încercat să îşi fixeze capete de pod în Irak, în zonele sunite printr-o politică de sprijinire a mişcărilor religioase sunite wahabite şi prin finanţarea şi înarmarea de voluntari pentru grupări jihadiste, inclusiv pentru Daesh.

Paradoxal, în acest punct, mai degrabă Iranul este oarecum pe aceeaşi lungime de undă cu Satele Unite decât aliatul tradiţional al Washingtonului, Arabia Saudită, în ce priveşte Daesh. Evident că loviturile aeriene ale coaliţiei în Irak împotriva ţintelor Daesh, avantajează Iranul care îşi vede slăbit un nou duşman de moarte – Daesh. Cumva pare să se repete istoria, pentru că tot SUA au scăpat Iranul de un alt mare duşman în Irak, Saddam Hussein. Însă chiar dacă, deocamdată Iranul pare să aibă un avans serios în lupta cu Arabia Saudită pentru influenţă în Irak, deznodământul este încă departe, câtă vreme, Daesh mai controlează teritorii importante în Irak.

Siria – războiul civil alimentat de departe

Bashar al Assad a moştenit de la tatăl său Hafez o alianţă cu Iranul care este unică în Orientul Mijlociu dar paradoxală în aparenţă. E vorba despre o alianţă între un Iran construit pe teocraţie şi o Sirie guvernată de partidul Baas pe baza unei ideologii socialiste în stil arab – aşadar două regimuri complet diferite.

Dar este vorba şi de o alianţă între un stat iranian şiit şi o republică în care puterea e deţinută de o minoritate alawită – sectă şiită. De la bun început Iranul şi Arabia Saudită au fost pe poziţii diametral opuse în Siria, mai ales odată cu izbucnirea revoltelor populare care s-au transformat acolo în război civil.

Monarhia Saudită care s-a simţit mereu ameninţată de republica socialistă baasistă a familiei Assad nu a ezitat să sprijine şi să finanţeze diversele grupări sunite radicale, inclusiv Daesh, în lupta lor pentru înlăturarea lui Bashar al Assad şi crearea unii stat islamic sunit în Siria.

Iranul, la rândul său, s-a grăbit să îşi protejeze singurul aliat arab constant, prin trimiterea în Siria de militari din rândul Gărzilor Revoluţionare Islamice – Pasdaran şi prin mobilizarea mişcării şiite libaneze Hezbollah care în prezent luptă şi ea pe teritoriul sirian cu grupările de opoziţie la regimul Assad, indiferent că e vorba de moderaţi sau de jihadişti.

Deşi lupta prin interpuşi dintre Iran şi Arabia Saudită în Siria a fost relativ echilibrată, intervenţia Rusiei a înclinat uşor balanţa în favoarea Iranului şi a regimului Assad.

Chiar dacă Moscova şi Teheranul nu ţin de fapt, neapărat, ca Bashar Al Assad să rămână la putere în urma unui proces de tranziţie, pentru cele două puteri important este ca în Siria să existe un regim aliat, iar un astfel de regim nu are nicidecum cum să fie unul islamist sunit controlat de Arabia Saudită.

Problema pentru saudiţi în acest caz este că nici coaliţia internaţională, cu SUA în frunte nu doreşte ca, după Bashar, Siria să capete un regim islamist.

Tensiunile acutizate acum dintre Iran şi Arabia Saudită riscă să pună în pericol procesul de pace în Siria şi negocierile privind o tranziţie politică programate pentru 25 ianuarie. Acum va fi cu atât mai greu ca diversele tabere susţinute de Iran şi Arabia Saudită să se aşeze la aceeaşi masă.

În plus, nici până acum nu există o înţelegere clară privind grupările care urmează să negocieze de vreme ce Rusia şi Statele Unite, dar şi restul actorilor cu miză în Siria, nu au căzut de acord asupra diferenţierii între „opozanţi moderaţi” şi „terorişti”.

harta 3

(Arabia Saudita vs Iran sursa www.theglobeandmail.com) CLIK PENTRU MĂRIRE)

Sateliţii reacţionează: Consecințele

Conflictul iraniano-saudit este evident şi în Liban, şi tot prin interpuşi.

În timp ce Iranul controlează mişcarea şiită Hezbollah, pe care de atfel a şi creat-o, în linie cu ideologia de exportare a revoluţiei islamice şiite şi de protejare a şiiţilor din Orientul Mijlociu, Arabia Saudită a alimentat mai ales prin finanţări diverse asociaţii şi iniţiative sunite în Liban. Totuşi, saudiţii nu au avut foarte mult succes în a-şi fideliza interpuşi libanezi suniţi.

De exemplu, chiar dacă fostul premeier Rafiq Hariri, a avut o relaţie în special economică, foarte bună cu Rhyadul, el nu a acceptat şi importul de ideologie wahabită în Liban. Lucrurile nu s-au schimbat, simpatia libanezilor suniţi nu a crescut pentru saudiţi, deşi, de exemplu, în timpul războiului Israel-Hezbollah din 2016, pe drumurile libaneze era o avalanşă de ajutoare umanitare din Arabia Saudită.

Deşi libanezii suniţi detestă regimul Assad, în condiţiile în care Siria a ocupat ani la rând Libanul vecin, acum populaţia este îngrijorată de războiul civil care s-a revărsat din Siria peste graniţă şi a adus nu doar un număr sufocant de refugiaţi pentru o ţară atât de mică precum Libanul, dar şi o instabilitate crescută.

Asta pentru că, tot prin interpuşii Hezbollah şi Daesh, conflictul Iran-Arabia Saudită s-a manifestat deschis, cu atentate pe teritoriul libanez, cel mai recent, înainte de atacurile de la Paris, când Daesh a atacat ţinte Hezbollah în cartierul şiit al Beirutului.

Cel mai probabil, lupta prin interpuşi dintre Iran şi Arabia Saudită se va înteţi anul acesta în Liban, iar potenţialul exploziv este uriaş în condiţiile în care rănile războiului civil libanez, pe coordonate inclusiv sectare, sunt încă deschise.

(Arabia Saudită vs Iran: un război prin interpuşi în Orientul Mijlociu, sursa The Maghreb and Orient Courier) (CLICK PENTRU MĂRIRE)

(Arabia Saudită vs Iran: un război prin interpuşi în Orientul Mijlociu, sursa The Maghreb and Orient Courier) (CLICK PENTRU MĂRIRE)

Reacția în lanț: din Yemen până în Afganistan

Yemenul este altă zonă de conflict iraniano-saudit, de data aceasta cu balanţa înclinată favorabil spre Rhyad.

Dar, în timp ce Arabia Saudită conduce o primă coaliţie de state arabe din istoria modernă împotriva rebelilor huti yemeniţi, Iranul îi sprijină doar sporadic pe rebeli iar discursul său critic pentru intervenţia arabă, nu a fost dublat şi de eforturi consistente pe teren, mai ales că asta ar fi însemnat să lupte cu toate statele arabe din coaliţie.

În plus, conflictul din Yemen este prea complicat şi prea fără deznodământ într-un viitor previzibil pentru Iran, din cauza multitudinii de actori non statali de la triburi concurente, la Daesh şi Al Qaida. Posibil ca Iranul să se implice mai mult doar dacă Daesh va câştiga anul acesta teren în Yemen, pe măsură ce pierde în Siria şi Irak.

De altfel, tot pentru Yemen, Arabia Saudită şi-a mobilizat un alt aliat – Sudanul, unde Arabia Saudită are poate unul dintre capetele de pod cele mai puternice din aria sa de influenţă.

În schimb, Iranul este inexistent politic în Sudan. Pe fondul sancţiunilor economice americane care i-au şubrezit economia, regimul sudanez s-a îndreptat tot mai mult, pentru sprijin, spre bogata Arabie Saudită, în special după divizarea din 2011, când Sudanul a pierdut peste o treime din teritoriu şi cele mai importante zăcăminte de petrol. Astfel că, regimul de la Khartoum, unul dintre cele mai crude şi sângeroase din regiune, a strâns atât de mult relaţiile cu Arabia Saudită încât a acceptat să trimită sute de soldaţi să lupte de partea Rhyadului, în războiul din Yemen, împotriva rebelilor huti. Pentru această dovadă de loialitate, Sudanul a primit din partea saudiţilor 1 miliard de dolari în 2015.

Şi Bahreinul este pe harta rupturii dintre polul iranian şi cel saudit. Bahreinul a mers pe urmele Rhyadului şi a rupt relaţiile diplomatice cu Iranul dar asta nu e o surpriză mai ales că în Bahrein, puterea este în mâinile minorităţii sunite, cu susţinerea Arabiei Saudite şi împotriva căreia majoritatea şiită a populaţiei s-a revoltat, în 2011, pe fondul primăverii arabe. Rănile conflictului saudito-şiit aici sunt vechi şi ţin inclusiv de pretenţii teritoriale.

După revoluţia islamică, liderul suprem iranian, Ayatollahul Khameni, a sugerat că Bahreinul ar trebui să fie parte a Iranului. Din 2011 până acum, tensiunile dintre populaţie şi putere au continuat şi nu este exclus ca anul acesta să asistăm la reaprinderi violente ale unui conflict care chiar dacă nu a mai ţinut prima pagină a ziarelor, continuă să fie alimentat de lupta hegemonică dintre Iran şi Arabia Saudită.

La fel se întâmplă în Afganistan unde cei 20% de afgani şiiţi, privesc spre Iran ca spre un protector, mai ales după ce au scăpat de urgia talibanilor suniţi care au procedat la adevărate epurări în rândul populaţiei şiite, cât au avut controlul, până la intervenţia internaţională.

Iranul chiar a colaborat cu SUA pentru contracararea talibanilor, în prima parte a războiului din Afganistan iar pe teritoriul iranian sunt încă câteva milioane de refugiaţi afgani. În schimb, unii centri de putere din Arabia Saudită au susţinut, financiar şi cu arme, grupări sunite dar şi pe talibanii afgani, în special împotriva ocupaţiei sovietice a Afganistanului.

În prezent, situaţia se complică în Afganistan după ce anul trecut Daesh şi-a făcut tot mai simţită prezenţa, şi chiar a înfiinţat un radio local pentru a-şi răspândi ideologia şi a aduna simpatizanţi. Din nou, elemente din Arabia Saudită sunt acuzate că sprijină extinderea puterii Daesh în timp ce Iranul este criticat pentru că racolează afgani şiiţi pentru a lupta în Siria şi Irak împotriva grupărilor radicale jihadiste sunite.

***
Carmen Gavrilă este jurnalist la Radio România, specializat în problemele Orientului Mijlociu

Publicat la data de 4.1.2016 .

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Razvan Diaconu

Studiu (drastic) Coface pe mediul de afaceri românesc: în stadiu embrionar, incapabil să treacă la nivelul următor

afaceri Agenţia de rating şi evaluare Coface, a comunicat joi datele unui studiu privind maturitatea mediului de afaceri românesc. Concluzia principală: “Caracterizat de o competitivitate...Citeste mai departe »

Marin Pana

PIB la 9 luni – spor de 4,8%: Exportul net a penalizat creșterea cu 1,3 procente. Structura creșterii

crestere Institutul Național de Statistică a confirmat creșterea economică de 4,6% pe trimestrul trei din acest an față de același trimestru din anul anterior și...Citeste mai departe »

Marin Pana

Locuitorii din țara cu teren agricol de 2/3 din teritoriu – consumul cel mai redus de legume și fructe

piata-legume-fructe Consumul cu regularitate de fructe și legume este considerat un factor important pentru sănătate și pentru o dietă echilibrată. Cu toate acestea, un raport...Citeste mai departe »

Razvan Diaconu

E gata proiectul ”România competitivă”: bugetul de implementare ar fi mai mic decât evaziunea fiscală pe principalele impozite și taxe

competitivity_7 Ministerul Economiei a anunțat marți finalizarea proiectului pentru dezvoltare economică sustenabilă ”România competitivă”. Bugetul necesar pentru implementarea în totalitate a strategiei “România Competitivă” este...Citeste mai departe »

Victor Bratu

Cel mai ineficient Parlament post-decembrist: Analiză IPP a legislaturii 2012-2016

Cu o săptămână înaintea alegerilor parlamentare 2016, când alegătorii sunt chemați din nou la urne, Institutul pentru Politici Publice (IPP) arătă, prin cifre și...Citeste mai departe »
radu-craciun-bcr1

Radu Crăciun

Radu Crăciun / Războiul secolului care ne va defini viitorul

Traim intr-o lume din ce in ce mai complexa, mai agitata, mai instabila si mai impredictibila. In ultima instanta, din ce in ce mai...Citeste mai departe »

valentin-naumescu1111

Valentin Naumescu

Valentin Naumescu / Eșecurile celei mai slabe generații de lideri europeni. Renzi, al patrulea premier din UE care ratează un referendum propus chiar de el

Puncte cheie: După David Cameron (Brexitul din 23 iunie), Mark Rutte (6 aprilie, ratificarea Tratatului de Asociere UE-Ucraina, semnat inclusiv de către Olanda, pe...Citeste mai departe »

aurelian dochia

Aurelian Dochia

Aurelian Dochia / Retribuirea în sectorul public: trei anomalii și o soluție

Retribuirea în sectorul public este una din temele prioritare cvasi-permanente ale agendei politice iar anul 2016 este un exemplu perfect. Guvernul tehnocrat a moștenit...Citeste mai departe »

Comentarii

Radu Crăciun / Războiul secolului care ne va defini viitorul

radu-craciun-bcr1

Radu Crăciun

Traim intr-o lume din ce in ce mai complexa, mai agitata, mai instabila si mai impredictibila. In ultima instanta, din ce in ce mai...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Eșecurile celei mai slabe generații de lideri europeni. Renzi, al patrulea premier din UE care ratează un referendum propus chiar de el

valentin-naumescu1111

Valentin Naumescu

Puncte cheie: După David Cameron (Brexitul din 23 iunie), Mark Rutte (6 aprilie, ratificarea Tratatului de Asociere UE-Ucraina, semnat inclusiv de către Olanda, pe...Citeste mai departe »

Aurelian Dochia / Retribuirea în sectorul public: trei anomalii și o soluție

aurelian dochia

Aurelian Dochia

Retribuirea în sectorul public este una din temele prioritare cvasi-permanente ale agendei politice iar anul 2016 este un exemplu perfect. Guvernul tehnocrat a moștenit...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Viitorul preşedinte al Franţei, pro-Rusia. Cercul se strânge. Ce facem?

valentin-naumescu1111

Valentin Naumescu

Puncte cheie: François Fillon, fost prim ministru sub președinția lui Sarkozy (2007-2012), a câștigat categoric alegerile primare ale dreptei franceze și va candida la...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Păcatele strategiilor românești: Un program de guvernare pentru siguranța națională

cristian-grosu-11

Cristian Grosu

Cu cele 51 (și cu cea care se pregătește acum, 52) de strategii de dezvoltare a României din ultimul deceniu – toate realizate la...Citeste mai departe »

Daniel Dăianu / Inflația (deflația) și credibilitatea băncilor centrale; de ce s-a recurs la ”relaxare cantitativă”?

Daniel-Daianu-

Daniel Daianu

Expectatiille inflationiste au un rol major in mersul inflatiei si conduita bancilor centrale. Guvernatorul Bancii Centrale a Irlandei, Philip Lane, afirma ca nu trebuie...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / America s-a schimbat. Să ne pregătim pentru schimbarea lumii

valentin-naumescu1111

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Epoca Obama s-a încheiat cu repudierea totală a moştenirii sale politice, lăsându-l în urmă pe Trump, candidatul cu profilul politic şi intelectual...Citeste mai departe »

Radu Crăciun / Nu vă goniți copiii !

radu-craciun-bcr1

Radu Crăciun

Aproape ca a devenit de bonton sa anunti ca in niciun caz copiii tai nu vor ramane in tara. In momentul in care intrebi...Citeste mai departe »

Valentin Lazea / Problema momentului: cea mai bună situație macroeconomică, la cele mai mari riscuri de instabilitate

valentin-lazea

Valentin Lazea

O recentă declaraţie a guvernatorului BNR a iscat discuţii aprinse în societate. Domnul Mugur Isărescu afirma că niciodată în ultimii 26 de ani situația...Citeste mai departe »

Gabriel Biriș / Momentul zero al fiscalizării: de ce și cum ar trebui să fie

gabriel-biris

Gabriel Biris

Revin ca și contribuitor al Curs de guvernare după o perioadă de aproape un an. Cele mai multe din articolele mele anterioare erau despre...Citeste mai departe »

Varujan Pambuccian / O privire în economia iminentă: De ce este nevoie să schimbăm urgent sistemul educațional

varujan-pambuccian1

Varujan Pambuccian

În ultimii ani lumea a intrat într-o epocă nouă, la sfârșitul căreia societatea umană va fi radical diferită de ce este ea azi. Numită...Citeste mai departe »

Claudiu Degeratu / Cui îi este frică de Armata europeană?

claudiu-degeratu

Claudiu Degeratu

În ziua de 17 noiembrie 2015 Franţa a invocat articolul 42.7 din Tratatul de la Lisabona ca urmare a atacurilor teroriste din Paris. A...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Un moment care nu trebuia ratat: De ce nu poate România cumpăra documente din Panama

cristian-grosu-11

Cristian Grosu

Proiectul de OUG privind modificări în Codul Fiscal – care face atâta vâlvă de 2 zile – e unul ratat. Secretarul de stat Gabriel...Citeste mai departe »

Valentin Lazea / Europa post-Brexit: o bătălie care merită purtată

valentin-lazea-

Valentin Lazea

(Un text – un adevărat manifest – care ar trebui bătut în cuie pe ușa oricărui european. Dacă ar fi fost până acum, poate...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Problemele congenitale ale UE și lecția din care nu va învăța nimeni nimic. Regândirea Europei

Cristian-Grosu-11

Cristian Grosu

O Europă disfuncțională pentru că se bazează pe slăbiciunile popoarelor, și nu pe ce au ele mai bun * Ieșirea UK din UE poate...Citeste mai departe »

Guvernare cu faţă umana

cristian-grosu-11

Cristian Grosu

Cristian Grosu / Când lumea merge mult mai repede decât oamenii. De la generația Flower Power la generația Flower Power

Rândurile de mai jos nu sunt despre alegerile din SUA : ele se bizuie, însă, pe acest exemplu și țin de un fir care...Citeste mai departe »

New title

De interes

sigle Centrul de Resurse Juridice Centrul Român de Politici Europene Expert Forum Institutul pentru Politici Publice Pro Democrația România Curată Societatea Academică Română