Analiză / Reacție în lanț după executarea șeicului al-Nimr – Războiul rece Iran – Arabia Saudită rupe harta Orientului Mijlociu

de Carmen Gavrilă | 4.1.2016 .

iran arabia sauditaExecutarea liderului religios șiit – șeicul Nimr al-Nimr – de către Arabia Saudită a declanșat, așa cum se așteptau analiștii, o reacție în lanț care poate modifica ecuația și așa complexă din Orientul Mijlociu.

Reacția Iranului (șiit) a fost urmată de contrareacția Arabiei Saudite și a aliaților săi suniți, care au anunțat luni ruperea relațiilor diplomatice cu Teheranul. Bahrein, Emiratele Arabe și Sudanul sunt doar primele state, dintr-o listă care s-ar putea extinde, care au anunțat luni ruperea relațiilor cu Iranul.

Iată cum arată noul focar de conflict, care încurcă și mai tare strategiile statelor Occidentale implicate în Siria și în lupta contra ISI (Daesh) : reacția sateliților și consecințele – din Yemen până în Afganistan.

***

Încă dinainte de noul război rece dintre Rusia şi SUA, în Orientul Mijlociu s-au succedat etapele cu tensiuni în creştere ale unui război regional între Iran şi Arabia Saudită care are potenţialul de a schimba în 2016 harta geopolitică şi geostrategică a Orientului Mijlociu cu efecte până în Afganistan.

harta 1

(CLICK PENTRU MĂRIRE)

Ruperea relaţiilor diplomatice dintre Arabia Saudită şi Iran, la iniţiativa Rhyadului, după executarea unui proeminent cleric şiit saudit şi incendierea ambasadei saudite de la Teheran, oricât de radicală ar părea mişcarea, nu este decât încă un grad care se adaugă la temperatura în creştere din relaţiile celor două state cu ambiţii hegemonice.

În plus, executarea lui Sheikh Nimr, un lider religios respectat de şiiţii saudiţi şi nu numai, de către o monarhie sunită, adânceşte şi mai puternic conflictul, cu accente tot mai violente în ultima vreme, dintre suniţi şi şiiţi în Orientul Mijlociu.

(Citiți și: ”Executarea șeicului Nimr al-Nimr de către Riad – un nou fitil aprins în Orientul Mijlociu”)

Nu este exclus ca ruptura dintre Arabia Saudită şi Iran să se extindă şi la alte state arabe, în special la cele din zona Golfului, mai ales că astăzi, şi Bahreinul, Emiratele Arabe şi Sudanul, au rupt relaţiile diplomatice cu Iranul, în semn de solidaritate cu Rhyadul.

Atât Iranul cât şi Arabia Saudită sunt mari producători de petrol, însă mai niciodată nu au fost de acord în ce priveşte politicile privind preţurile. Mai mult, în prezent Iranul, aşteaptă ridicarea sancţiunilor economice, şi este dispus să vândă mult şi ieftin ca să-şi redreseze economia.

Asta complică lucrurile pentru o Arabie Saudită profund afectată economic de preţul scăzut al petrolului şi de un deficit anunţat de 87 de miliarde dolari dar şi de costurile războiului Rhyadului în Yemen, împotriva rebelilor huti, care se ridică la 6 miliarde de dolari pe lună.

Şiiţi versus Suniţi

Poate că nu există alte două state mai diferite şi în acelaşi timp mai asemănătoare în Orientul Mijlociu. Asemănarea vine din faptul că ambele au regimuri autoritare care le plasează în fiecare an pe poziţii fruntaşe în topurile încălcărilor drepturilor omului. O primă diferenţă esenţială este că Iranul este majoritar şiit iar Arabia Saudită majoritar sunită. În plus, fiecare în parte îşi arogă rolul de lider pentru ramura respectivă a islamului.

Iranul are singura guvernare din lume cu baza în şiism şi s-a considerat întotdeauna, mai ales după revoluţia islamică din 1979, apărătorul şi protectorul şiiţilor din întreaga lume.

La rândul său, Arabia Saudită, pentru că are pe teritoriul său cele mai importante locuri sfinte islamice, Mecca şi Medina, îşi arogă rolul de protector al locurilor sfinte dar şi al musulmanilor suniţi.
De aici vine un prim strat al conflictului vechi dintre cele două puteri regionale, reflectând aproape la virgulă, schisma istorică, politică şi religioasă din islam, între suniţi şi şiiţi, pe care cei dintâi îi consideră eretici.

Arabia Saudită s-a simţit direct ameninţată de Iran, mai ales după revoluţia islamică din 79, când liderul spiritual al Iranului şi părintele revoluţiei, Ayatollahul Khamenei, a vorbit deschis despre exportarea revoluţiei islamice – un concept care ameninţa cu distrugerea nu doar puterea familiei Saud dar şi toate monarhiile Golfului.

Iranul a şi acţionat în consecinţă, stabilindu-şi capete de pod în zonele locuite de şiiţi din statele arabe, din Irak în Liban în Yemen şi până în Arabia Saudită.

Conflictul iraniano-saudit are şi un important strat etnic, pentru că Iranul are o limbă şi o populaţie majoritară de origine indo-europeană în timp ce Arabia Saudită are o limbă şi o populaţie arabă din ramura semită.
Ruptura este şi una culturală, nu de puţine ori iranienii făcând referinţă la originea lor nobilă şi cultura lor rafinată spre deosebire de arabii nomazi.

Punctele nevralgice

2015 i-a adus Iranului un suflu nou care i-a consolidat influenţa în întregul Orient Mijlociu, după implicarea în forţă a aliatului său Rusia în Siria şi după acordul său nuclear cu marile puteri occidentale, care dă un spaţiu de respiro economiei iraniene copleşită de sancţiuni ani la rând. 2016 va aduce cel mai probabil o reaşezare şi mai evidentă a taberei sunite în raport cu cea şiită, pe linia conflictului saudito-iranian, ceea ce va duce la rupturi majore ale hărţii Orientului Mijlociu.

În comparaţie cu Iranul, Arabia Saudită are un dezavantaj major şi anume că are pe teritoriul său o populaţie şiită, oficial de 5%, dar după alte surse independente de 10%. Este vorba despre o populaţie e drept arabă dar care priveşte, în bună parte, Iranul ca pe singurul protector în faţa unor autorităţi saudite care nu tolerează deloc diferenţele, tratează minoritarii ca pe cetăţeni de mâna a doua şi îi   consideră duşmani gata oricânt să acţioneze din interior pentru a destabiliza statul. Ce e drept, nu de puţine ori, în spatele unor atentate şi revolte în rândul şiiţilor saudiţi, s-a întrezărit mâna Iranului.

În schimb, Iranul, deşi are pe teritoriul său o minoritate arabă, aceasta nu are legături foarte strânse cu Arabia Saudită, în special pentru că aceasta nu agreează wahabismul – curentul islamic saudit.

În plus, o bună parte dintre iranienii suniţi sunt de altă etnie decât arabă iar asta reprezintă o altă cauză pentru care nu simt că ar putea privi spre Arabia Saudită ca spre un potenţial protector. În plus, minoritatea sunită iraniană, deşi reclamă discriminare, are totuşi ceva mai multe drepturi în Iran decât cea şiită în Arabia Saudită.

harta 2

(CLICK PENTRU MĂRIRE)

Irakul – lupta intereselor sectare

Iranul şi Arabia Saudită se ciocnesc şi în Irak. Aici însă, iranienii câştigă şi vor mai câştiga şi anul acesta teren în defavoarea saudiţilor, în condiţiile în care, guvernul irakian este majoritar şiit, la fel populaţia care mai ales acum sub ameninţarea teroriştilor suniţi din Daesh/aşa zisul Stat Islamic, văd în Iran şi în miliţiile şiite finanţate şi înarmate de Teheran, singurii protectori. Rhyadul a încercat să îşi fixeze capete de pod în Irak, în zonele sunite printr-o politică de sprijinire a mişcărilor religioase sunite wahabite şi prin finanţarea şi înarmarea de voluntari pentru grupări jihadiste, inclusiv pentru Daesh.

Paradoxal, în acest punct, mai degrabă Iranul este oarecum pe aceeaşi lungime de undă cu Satele Unite decât aliatul tradiţional al Washingtonului, Arabia Saudită, în ce priveşte Daesh. Evident că loviturile aeriene ale coaliţiei în Irak împotriva ţintelor Daesh, avantajează Iranul care îşi vede slăbit un nou duşman de moarte – Daesh. Cumva pare să se repete istoria, pentru că tot SUA au scăpat Iranul de un alt mare duşman în Irak, Saddam Hussein. Însă chiar dacă, deocamdată Iranul pare să aibă un avans serios în lupta cu Arabia Saudită pentru influenţă în Irak, deznodământul este încă departe, câtă vreme, Daesh mai controlează teritorii importante în Irak.

Siria – războiul civil alimentat de departe

Bashar al Assad a moştenit de la tatăl său Hafez o alianţă cu Iranul care este unică în Orientul Mijlociu dar paradoxală în aparenţă. E vorba despre o alianţă între un Iran construit pe teocraţie şi o Sirie guvernată de partidul Baas pe baza unei ideologii socialiste în stil arab – aşadar două regimuri complet diferite.

Dar este vorba şi de o alianţă între un stat iranian şiit şi o republică în care puterea e deţinută de o minoritate alawită – sectă şiită. De la bun început Iranul şi Arabia Saudită au fost pe poziţii diametral opuse în Siria, mai ales odată cu izbucnirea revoltelor populare care s-au transformat acolo în război civil.

Monarhia Saudită care s-a simţit mereu ameninţată de republica socialistă baasistă a familiei Assad nu a ezitat să sprijine şi să finanţeze diversele grupări sunite radicale, inclusiv Daesh, în lupta lor pentru înlăturarea lui Bashar al Assad şi crearea unii stat islamic sunit în Siria.

Iranul, la rândul său, s-a grăbit să îşi protejeze singurul aliat arab constant, prin trimiterea în Siria de militari din rândul Gărzilor Revoluţionare Islamice – Pasdaran şi prin mobilizarea mişcării şiite libaneze Hezbollah care în prezent luptă şi ea pe teritoriul sirian cu grupările de opoziţie la regimul Assad, indiferent că e vorba de moderaţi sau de jihadişti.

Deşi lupta prin interpuşi dintre Iran şi Arabia Saudită în Siria a fost relativ echilibrată, intervenţia Rusiei a înclinat uşor balanţa în favoarea Iranului şi a regimului Assad.

Chiar dacă Moscova şi Teheranul nu ţin de fapt, neapărat, ca Bashar Al Assad să rămână la putere în urma unui proces de tranziţie, pentru cele două puteri important este ca în Siria să existe un regim aliat, iar un astfel de regim nu are nicidecum cum să fie unul islamist sunit controlat de Arabia Saudită.

Problema pentru saudiţi în acest caz este că nici coaliţia internaţională, cu SUA în frunte nu doreşte ca, după Bashar, Siria să capete un regim islamist.

Tensiunile acutizate acum dintre Iran şi Arabia Saudită riscă să pună în pericol procesul de pace în Siria şi negocierile privind o tranziţie politică programate pentru 25 ianuarie. Acum va fi cu atât mai greu ca diversele tabere susţinute de Iran şi Arabia Saudită să se aşeze la aceeaşi masă.

În plus, nici până acum nu există o înţelegere clară privind grupările care urmează să negocieze de vreme ce Rusia şi Statele Unite, dar şi restul actorilor cu miză în Siria, nu au căzut de acord asupra diferenţierii între „opozanţi moderaţi” şi „terorişti”.

harta 3

(Arabia Saudita vs Iran sursa www.theglobeandmail.com) CLIK PENTRU MĂRIRE)

Sateliţii reacţionează: Consecințele

Conflictul iraniano-saudit este evident şi în Liban, şi tot prin interpuşi.

În timp ce Iranul controlează mişcarea şiită Hezbollah, pe care de atfel a şi creat-o, în linie cu ideologia de exportare a revoluţiei islamice şiite şi de protejare a şiiţilor din Orientul Mijlociu, Arabia Saudită a alimentat mai ales prin finanţări diverse asociaţii şi iniţiative sunite în Liban. Totuşi, saudiţii nu au avut foarte mult succes în a-şi fideliza interpuşi libanezi suniţi.

De exemplu, chiar dacă fostul premeier Rafiq Hariri, a avut o relaţie în special economică, foarte bună cu Rhyadul, el nu a acceptat şi importul de ideologie wahabită în Liban. Lucrurile nu s-au schimbat, simpatia libanezilor suniţi nu a crescut pentru saudiţi, deşi, de exemplu, în timpul războiului Israel-Hezbollah din 2016, pe drumurile libaneze era o avalanşă de ajutoare umanitare din Arabia Saudită.

Deşi libanezii suniţi detestă regimul Assad, în condiţiile în care Siria a ocupat ani la rând Libanul vecin, acum populaţia este îngrijorată de războiul civil care s-a revărsat din Siria peste graniţă şi a adus nu doar un număr sufocant de refugiaţi pentru o ţară atât de mică precum Libanul, dar şi o instabilitate crescută.

Asta pentru că, tot prin interpuşii Hezbollah şi Daesh, conflictul Iran-Arabia Saudită s-a manifestat deschis, cu atentate pe teritoriul libanez, cel mai recent, înainte de atacurile de la Paris, când Daesh a atacat ţinte Hezbollah în cartierul şiit al Beirutului.

Cel mai probabil, lupta prin interpuşi dintre Iran şi Arabia Saudită se va înteţi anul acesta în Liban, iar potenţialul exploziv este uriaş în condiţiile în care rănile războiului civil libanez, pe coordonate inclusiv sectare, sunt încă deschise.

(Arabia Saudită vs Iran: un război prin interpuşi în Orientul Mijlociu, sursa The Maghreb and Orient Courier) (CLICK PENTRU MĂRIRE)

(Arabia Saudită vs Iran: un război prin interpuşi în Orientul Mijlociu, sursa The Maghreb and Orient Courier) (CLICK PENTRU MĂRIRE)

Reacția în lanț: din Yemen până în Afganistan

Yemenul este altă zonă de conflict iraniano-saudit, de data aceasta cu balanţa înclinată favorabil spre Rhyad.

Dar, în timp ce Arabia Saudită conduce o primă coaliţie de state arabe din istoria modernă împotriva rebelilor huti yemeniţi, Iranul îi sprijină doar sporadic pe rebeli iar discursul său critic pentru intervenţia arabă, nu a fost dublat şi de eforturi consistente pe teren, mai ales că asta ar fi însemnat să lupte cu toate statele arabe din coaliţie.

În plus, conflictul din Yemen este prea complicat şi prea fără deznodământ într-un viitor previzibil pentru Iran, din cauza multitudinii de actori non statali de la triburi concurente, la Daesh şi Al Qaida. Posibil ca Iranul să se implice mai mult doar dacă Daesh va câştiga anul acesta teren în Yemen, pe măsură ce pierde în Siria şi Irak.

De altfel, tot pentru Yemen, Arabia Saudită şi-a mobilizat un alt aliat – Sudanul, unde Arabia Saudită are poate unul dintre capetele de pod cele mai puternice din aria sa de influenţă.

În schimb, Iranul este inexistent politic în Sudan. Pe fondul sancţiunilor economice americane care i-au şubrezit economia, regimul sudanez s-a îndreptat tot mai mult, pentru sprijin, spre bogata Arabie Saudită, în special după divizarea din 2011, când Sudanul a pierdut peste o treime din teritoriu şi cele mai importante zăcăminte de petrol. Astfel că, regimul de la Khartoum, unul dintre cele mai crude şi sângeroase din regiune, a strâns atât de mult relaţiile cu Arabia Saudită încât a acceptat să trimită sute de soldaţi să lupte de partea Rhyadului, în războiul din Yemen, împotriva rebelilor huti. Pentru această dovadă de loialitate, Sudanul a primit din partea saudiţilor 1 miliard de dolari în 2015.

Şi Bahreinul este pe harta rupturii dintre polul iranian şi cel saudit. Bahreinul a mers pe urmele Rhyadului şi a rupt relaţiile diplomatice cu Iranul dar asta nu e o surpriză mai ales că în Bahrein, puterea este în mâinile minorităţii sunite, cu susţinerea Arabiei Saudite şi împotriva căreia majoritatea şiită a populaţiei s-a revoltat, în 2011, pe fondul primăverii arabe. Rănile conflictului saudito-şiit aici sunt vechi şi ţin inclusiv de pretenţii teritoriale.

După revoluţia islamică, liderul suprem iranian, Ayatollahul Khameni, a sugerat că Bahreinul ar trebui să fie parte a Iranului. Din 2011 până acum, tensiunile dintre populaţie şi putere au continuat şi nu este exclus ca anul acesta să asistăm la reaprinderi violente ale unui conflict care chiar dacă nu a mai ţinut prima pagină a ziarelor, continuă să fie alimentat de lupta hegemonică dintre Iran şi Arabia Saudită.

La fel se întâmplă în Afganistan unde cei 20% de afgani şiiţi, privesc spre Iran ca spre un protector, mai ales după ce au scăpat de urgia talibanilor suniţi care au procedat la adevărate epurări în rândul populaţiei şiite, cât au avut controlul, până la intervenţia internaţională.

Iranul chiar a colaborat cu SUA pentru contracararea talibanilor, în prima parte a războiului din Afganistan iar pe teritoriul iranian sunt încă câteva milioane de refugiaţi afgani. În schimb, unii centri de putere din Arabia Saudită au susţinut, financiar şi cu arme, grupări sunite dar şi pe talibanii afgani, în special împotriva ocupaţiei sovietice a Afganistanului.

În prezent, situaţia se complică în Afganistan după ce anul trecut Daesh şi-a făcut tot mai simţită prezenţa, şi chiar a înfiinţat un radio local pentru a-şi răspândi ideologia şi a aduna simpatizanţi. Din nou, elemente din Arabia Saudită sunt acuzate că sprijină extinderea puterii Daesh în timp ce Iranul este criticat pentru că racolează afgani şiiţi pentru a lupta în Siria şi Irak împotriva grupărilor radicale jihadiste sunite.

***
Carmen Gavrilă este jurnalist la Radio România, specializat în problemele Orientului Mijlociu

Publicat la data de 4.1.2016 .

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Adrian N Ionescu

Semestrul European 2017, analiză pe România: Creştere peste potenţial, estimări alarmante pe deficit

În ciuda progreselor României în aplicarea recomandărilor Comisiei Europene (CE), „provocările structurale pot afecta perspectivele pe termen mediu”, potrivit raportului privind România. Raportul este...Citeste mai departe »

Marin Pana

E drept că la Educație suntem ultimii, dar la Cultură suntem și mai jos

România a mai încasat o lingură de lemn de la Eurostat, odată cu publicarea raportului referitor la situaţia Culturii în ţările membre ale UE....Citeste mai departe »

Victor Bratu

München: Efortul Europei de-a înțelege mesajele SUA și Rusiei. Germania și Marea Britanie decid cooperarea militară aprofundată

Mandatul lui Donald Trump la Casa Albă a debutat cu un grad semnificativ de incoerență în ceea ce privește politica externă. Vicepreședintelui Mike Pence...Citeste mai departe »

Victor Bratu

Totul despre negocierile Brexit, în cifre: 21 de rapoarte UE – cea mai completă colecție de date privind complexitatea negocierilor

O ”gaură neagră” de 10 miliarde euro în bugetul UE, peste 20.000 de acte normative, 1.800 de britanici aflați pe statele de plată ale...Citeste mai departe »

Marin Pana

Contul curent pe 2016 – pe minus cu peste 4 miliarde de euro. Excedentul din servicii a acoperit 80% din deficitul pe bunuri

Contul curent al balanței de plăți a înregistrat anul trecut un deficit de 4.118 milioane euro, rezultat de peste două ori mai slab decât...Citeste mai departe »
Valute 234:
4.5217 lei
4.3066 lei
5.3635 lei

OPINII & EDITORIAL

Cristian Grosu / Sorry, e cam șocant: de ce, realmente, NU se poate fără mită în România

Cristian Grosu

Textul de mai jos e pentru cei dispuși să lase ipocrizia de-o parte. Cine nu poate, să nu se obosească. Știm cu adevărat în...Citeste mai departe »

Cristi Dănileț / Pe înțelesul tuturor: Decizia CCR privind abuzul în serviciu

Cristi Danilet

Celebra, de acum, OUG 13/2017 și-a propus modificarea textul din Codul penal care reglementa abuzul în serviciu sub pretextul că ar exista o decizie...Citeste mai departe »

Die Hard / Die Easy

Marin Pana

Dacă ar fi să pune marea problemă într-o singură frază, ea ar suna cam așa : Detaşarea de rezultatele economice/implicarea în rezultatele electorale a...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / “Ordinea post-occidentală” a lui Lavrov… Altul e pericolul

Valentin Naumescu

Puncte cheie: De câteva zile se scrie cu emoție și cu frenezie despre noua “ordine post-occidentală”, așa-zisul concept (cam mult spus) lansat de ministrul...Citeste mai departe »

Daniel Dăianu / Euro și “războiul valutar”’: nu economia Germaniei este problema!

Daniel Daianu

Voci din noua administratie republicana reproseaza Germaniei ca ar fi avantajata in relatiile comerciale internationale datorita unui nivel subevaluat al euro –care ar explica...Citeste mai departe »

Radu Crăciun / Ruleta rusească a statisticilor în Balcani: povestea unui tehnocrat

Radu Crăciun

 Pentru ca planuri de cheltuieli bugetare excesiv de optimiste sa para de fapt realiste este nevoie de venituri bugetare estimate in acelasi spirit. Pentru...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Cei puțini și cei mulți: România iminentă și România unei lumi periculoase

Cristian Grosu

Cuvântul cheie al acestor ani e ”ireversibil”. Cheie: exact ca în imn – trecerea pragului critic de la care normalitatea intră în faza de...Citeste mai departe »

Cristian Diaconescu / OUG 13, protestele și statul de drept de la București: o privire de dincolo de granițe

Cristian Diaconescu

Situaţia în România este tensionată din cauza unor proiecte de acte normative, care atât prin conţinut cât mai ales prin modalitatea de promovare au...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Europa şi lumea se schimbă periculos. Tocmai acum derapează România?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Nu se putea un moment mai prost în care România să cadă în dizgrația Occidentului, pe o temă care marchează o vulnerabilitate...Citeste mai departe »

Cristi Dănileț / Ordonanța de marți noapte pe înțelesul tuturor

Cristi Danilet

Adoptare. În noaptea de 31 ian/1 febr 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 92/2017 Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 13/2017 care...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / „Ucenicul” în acţiune: răscolirea Americii şi a lumii. Unde duce „revoluţia” lui Trump?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Pe măsură ce trec zilele şi apar, una după alta, ordonanţele de la Casa Albă, se conturează tot mai clar profilul intern...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Mocirla statului de drept și inflexiunea istorică: Justiția, de la prestări Servicii la servicii Anticorupție

Cristian Grosu

Azi, în ianuarie 2017, România se află într-un nou – și foarte mare, poate cel mai mare – impas, care-i afectează atât funcționarea pe...Citeste mai departe »

Îndatorarea României cu încă 24-30 miliarde de euro în următorii 4 ani se joacă chiar acum

Cristian Tudorescu

Mediul economic asteapta cifrele de buget pe 2017 si estimarile de crestere economica pe care se bazeaza Guvernul. Cel mai simplu lucru este sa...Citeste mai departe »

Gabriel Biriș / Unde ducem (sau unde o duce cine-o duce) legislația fiscală?

Gabriel Biris

Printr-o mișcare fulger, în ședința de guvern de vineri, 6 ianuarie, guvernul a aprobat o ordonanță de urgență (OUG 3/2017) de modificare a Codului...Citeste mai departe »

Valentin Lazea / Următoarea provocare pentru elitele României

Valentin Lazea

Primul deceniu petrecut de România în interiorul Uniunii Europene a fost un succes incontestabil, aşa cum o arată numeroase analize recente. Chiar dacă inegalitatea...Citeste mai departe »

Guvernare cu faţă umana

Cristian Grosu

Cristian Grosu / Doru exportatoru și Constituția lui Doru. Și viața lui Doru în țara lui Doru

N-am să uit niciodată privirea lui Doru (personaj real), în acel miez de zi din acel miez de vară din 1999. Luciditatea sadică cu...Citeste mai departe »

De interes

sigle Centrul de Resurse Juridice Centrul Român de Politici Europene Expert Forum Institutul pentru Politici Publice Pro Democrația România Curată Societatea Academică Română