Controversatul proiect North Stream 2 are potențialul să reînvie în Europa diviziunile provocate în trecut de Războiul Rece, afirmă Amos Hochstein (foto), emisarul american pentru Energie, care face apel la creșterea competiției față de rușii de la Gazprom prin intermediul importurilor de gaz petrolier lichefiat.
Emisarul american, al cărui mandat împletește domeniul energetic cu cel al politicii externe, a explicat pentru EurActiv că domeniul energiei s-a schimbat fundamental în ultimii 5-7 ani determinând inclusiv o modificare a conceptului de securitate energetică.
Nord Stream 2, un proiect politic
Amos Hochstein a precizat: ”Spun tuturor că gazul rusesc este OK, atâta timp cât rușii respectă regulile jocului și nu încearcă să se joace ei cu gazele. Nu există niciun motiv ca europenii să nu beneficieze de gaze rusești, mai ales că au rezerve enorme. Dar nu există, la fel, niciun motiv ca europenii să nu beneficieze de gaz la prețul corect. Și asta o poți obține dacă ai alternative, e foarte simplu.”
Din aceată perspectivă, EurActiv l-a întrebat pe Amos Hochstein cum sunt afectate interesele SUA de proiectul Nord Stream 2, descris ca alternativă economică pentru Europa.
Oficialul american susține însă că proiectul nu este unul economic, ci unul politic.
”Există gaze care provin din anumite regiuni ale Rusiei care trebuie să ajungă la diverși clienți. Există deja o conductă, care a costat multe miliarde de dolari. Ce este, de fapt Nord Stream 2? O altă conductă, care va costa cam 12 miliarde de dolari, care va lua gaze din același loc și îl va transporta către aceeași clienți.
Nu știu în lume nicio altă companie care să gândească similar, care să mențină în funcție un director care ar susține un asemenea proiect. Dar poate nu te interesează profitul, poate în spate nu stau interese economice, ci unele politice…
Ce rău poate să producă acest proiect, întreabă unii. Răspunsul simplu: lipsești economia Ucrainei de vreo 2 miliarde de dolari. E tot ce trebuie ca economia Ucrainei să se prăbușească… Apoi, poate că nu vrei neapărat să lovești Slovacia, dar Nord Stream 2 va lipsi economia acestei țări de aproape 1 miliard de dolari. Nu știu de unde vor acoperi slovacii asta.
Și nu e vorba doar de aceste 2 state. Cu Nord Stream 2 și cu South Stream Rusia încearcă să condamne pentru încă 50 de ani statele din Europa Centrală și de Est la dependență energetică.
Și azi, fără aceste 2 mari proiecte funcționale, e o problemă: cât plătesc azi bulgarii pentru gaz, cât plătesc germanii? Și au același furnizor…”
Ofertă promoțională pentru GPL
”Europa trebuie să permită statelor membre să nu mai fie dependente de un singur furnizor de energie și să își diversifice portofoliile”, afirmă Amos Hochstein.
”Dacă investești miliarde de dolari să legi cu o conductă un producător de gaze și un consumator, e clar că nu vei mai cumpăra din altă parte. Pe de o parte, pentru că nu ai infrastructură alternativă. Pe de altă parte, ai plătit o sumă enormă și vei vrea să o amortizezi. Deci, nu există niciun fel de flexibilitate.
GPL-ul însă a schimbat totul: dacă ai un terminal GPL poți să cumperi de la oricine produce gaze lichefiate. În ultimii ani s-a mai schimbat ceva fundamental- în loc să construiești terminale GPL, care și acestea costă miliarde, poți să deți unități flotante de stocare și de regazificare.” a explicat emisarul american.
Acesta a reamintit că Lituania deține o astfel de unitate, care costă aproximativ 200 de milioane de dolari, la fel ca și Pakistan, Israel sau Iordania. ”De anul acesta, companiile producătoare de GPL vor avea oferte de tipul: oferim gratuit unitățile de stocare dacă încheiați contracte pe 5 ani de achiziție de la noi”, a detaliat Amos Hochstein.
Lituania, un exemplu de succes
Întrebat de ce crede că Europa nu profită de aceste oportunități, oficialul american a declarat EurActiv că nu există unitate, iar dezvoltarea rețelelor de GPL a pornit greșit.
”Prima problemă a Europei este aceea că are o mulțime de terminale GPL, toate însă amplasate greșit. Există terminale în Spania și Portugalia, dar nu există posibilitatea ca acesta să plece mai departe spre Europa. În estul și în centrul Europei nu există niciun terminal. Singurele funcționale sunt cele din Italia.
Polonia a deschis unul recent și va primi suficient gaz lichefiat. Exemplul elocvent este Lituania- SUA au ajutat acest stat să primească GPL pentru că era practic o insulă, 100% dependentă de Gazprom. Chiar înainte de prima livrare de GPL, Lituania a fost capabilă să renegocieze prețurile cu Gazprom și să scadă prețul de achiziție cu peste 20%”, a afirmat oficialul american.
În planurile acestuia sunt vizite iminente în Grecia și în Croația: ”Pledez pentru instalarea unei unități de stocare plutitoare în Grecia, în apropiere de granița cu Bulgaria. Asfel ar putea intra GPL spre România și Serbia. Un alt terminal ar putea fi amplasat lângă insula Krk, în Croația, care at putea trimite GPL către Ungaria, Slovenia și Ucraina.”
Soluția interconectării nu ajută – plimbi mai mult același gaz
Cât despre soluțiile de interconectare gândite de Europa, Amos Hochstein spune că acestea nu au cum să ajute foștii sateliți sovietici din Europa.
”E foarte simplu: vei plimba același gaz de la Gazprom prin conducte mai lungi, dar vei negocia tot cu Gazprom. Soluția este ca fiecare stat să aibă alternativă la Gazprom. Să poți lua GPL, fiind în Germania, să zicem, din Norvegia.”
Nord Stream 2 compromite ideea de Uniune Energetică
Legat de interesele directe ale Germaniei în realizarea Nord Stream 2, oficialul american a afirmat :
”SUA și Germania sunt aliați vechi, de tradiție și discutăm cu ei. Sigur, observăm că există germani care privesc lucrurile altfel. Eu cred că este o greșeală să privești acest proiect ca fiind unul care va avea importanță locală și care nu va afecta o bună parte a Europei. Din contră.
Și nu cred că instituțiile europene trebuie să se mărginească la simple constatări de tipul: Asta s-ar putea să nu fie o idee bună…
În plus, ai creat special o poziție de vicepreședinte a Comisiei Europene responsabil cu Uniunea Energetică și pui pe masă un astfel de proiect? Atunci nu faci altceva decât să compromiți ideea de Uniune Energetică. Și să accepți ca diviziunile din perioada Războiului Rece să reapară.
Nu vor fi fronturi militare de data asta, vor fi fronturi economice. Și nu cred că UE sau SUA sunt interesate de acest scenariu”
