Șase evenimente și alte chestiuni ale zilei puse într-o anume ordine și povestite pe scurt :
1-, Deja știm la ce să ne așteptăm pentru încă un deceniu de redevențe pe resursele României. Premierul a anunțat astăzi că redevența la petrol va fi discutată cu misiunea FMI în luna noiembrie, la următoarea misiune a troicii.
Așa numita ”dezbatere publică” nu va avea loc (de fapt, timp – nivelul actual al redevențelor expiră, teoretic, la 31 decembrie), iar Dl. Ponta a făcut tot posibilul să mute discuția despre resurse după prezidențiale – căci de această dată nu ar mai putea semna una ca prim-ministru și să anunțe apoi că votează altceva ca parlamentar – ca în cazul Roșia Montană.
Temă chiar grea, după ce 10 ani România și-a neutralizat una din puținele avantaje comparative (abia asta temă de campanie) – în cazul că decizia nu s-a luat deja de anul trecut, iar acum urmează punerea în scenă a piesei cu ”negocierea” redevenței.
Chiar: iată un bun prilej pentru Johannis, Macovei, Udrea să aducă vorba. Mai ales că în anul 2013, România (locul 5 în UE la capitolul resurse naturale) a scos din redevențe (pe toate resursele !) cam cât se va scoate într-un an numai din taxa pe stâlp.
2-, Portofoliu onorabil primit de România în noua configurație a Comisiei Europene – Dna. Corina Crețu chiar ar trebui să aibă ce pune pe masă la vestitele asocieri din colegiul comisarilor. Dar dacă acasă lucrurile merg ca în exercițiul 2007-2013, și să vrea să fie părtinitoare și nu-i va folosi României la nimic.
În rest, jocurile de influență din Comisie își au spectacolul lor.
3-, Una din acele instituții a căror importanță și, mai ales, menire, încă nu sunt percepute în dimensiunea lor – Autoritatea de Supraveghere Financiară, nu reușește să se așeze. Președintele ASF, Mișu Negrițoiu, cere Parlamentului să modifice legislația de funcționare a autorității, într-o manieră care îi lasă pe mână aproape toată puterea. Dar chestiunea e tot atât de complexă pe cât sună de urât :
a, ASF este o superinstituție menită, prin aria uriașă de competență, să ”stabilizeze” și să ghideze acea parte din România care admninistrează fluxul banilor în economie : România financiară. Doar Juastiția a mai primit o misiune asemănătoare.
b, Nu-i o idee românească (exact ce nu a înțeles Dl. Dan Radu Rușanu, care s-a comportat ca și cum ar fi primit de la partid instituția în locație de gestiune)
c, ASF va avea o influență mai mare asupra economiei decât pare la prima vedere, dar numai dacă își va recăpăta credibilitatea – adevărată materie primă alături de competența board-ului său.
d, Decidenții politici și guvernamentali care-și doresc un ASF credibil și funcțional sunt tot atât de mulți ca și cei care-și doresc să funcționeze justiția. Uneori sunt tot aceiași.
e, Chiar plecând de la premisa că toată lumea în această poveste e de bună credință, și tot ne-ar asurzi luptele grupurilor de interese din aceste piețe.
Piețe mici – cu bani puțini, de unde se fură mult.
4-, Ar trebui să fie o revoluție pentru sectorul IMM: Bursa de Valori anunță că în câteva luni va fi gata o platformă specială de listare a companiilor care au o valoare de piață mai mare de 250.000 de euro.
Această formă de capitalizare a celei mai importante părți din această economie cronic decapitalizată ar putea lua avânt în 3-5 ani, dar numai cu o condiție: niște principii de guvernanță corporativă și ceva transparență la nivel de management. Abia asta ar fi revoluția reală, într-un mediu de afaceri dominat de one-man-show.
5-, Pas mic pentru (da) Dna. Ecaterina Andronescu – un pas mare pentru reforma Educației din România: a apărut în Monitorul Oficial metodologia prin care cei care Nu au luat Bacalaureatul pot merge la facultate. Două chestiuni grave:
b, Rămâne de văzut care din universitățile de prestigiu stat din România se vor încurca cu acești proaspăt votanți
a, Nu există sector în România a cărui salvare să nu depindă de reforma Educației: e singurul precursor de valoare adăugată mare în economie, într-o țară care a pierdut în ultimii ani două mari avantaje comparative: gestiunea eficientă a resurselor naturale și mâna de lucru calificată, care a plecat în alte economii.
E un soi de întoarcere – pe un drum mai sofisticat, la atitudinea față știința de carte din anii 90 : cunosc 2 oameni care, pentru că făcuseră bani dar nu aveau Bacalaureatul, și-au deschis propria universitate, care s-a desființat după ce i-a făcut intelectuali.
6, BCR trebuie să-i plătească Dlui. Răzvan Temeșan 4,5 milioane de euro – decide (sentință nedefinitivă) Tribunalul București. BCR să plătească partea Bancorex-ului, căci și noi ne plătim partea pentru rafinăriile care au luat credite de la Bancorex: un cent la fiecare litru de carburant consumat.
Patria recunoscătoare.
