Viitoarea aderare a României la Zona Euro ridică şi problema cunoaşterii principalilor indicatori ai acesteia, pentru a ne putea forma o idee asupra dimensiunii ei în context mondial. De aceea, am considerat utilă o alăturare a principalelor forţe mondiale, cu prezentarea sintetică a situaţiei lor economice.
Prin comparaţie cu economiile celor ţărilor membre, Zona Euro (ZE) este o economie mult mai mare şi mai închisă. Ca pondere în Produsul Intern Brut mondial, ZE se situează pe locul al doilea, după SUA şi înaintea Japoniei. Menţionăm că Japonia a pierdut la finele lui 2010, de puţin, locul al treilea în favoarea Chinei, dar o comparaţie nu ar fi relevantă, deoarece PIB-ul său pe locuitor rămâne de zece ori mai mare decât cel chinez.
Aceeaşi ierarhie o regăsim şi în ceea ce priveşte partea ce revine sectorului serviciilor la nivelul PIB. Cu 73,2% din total, ZE se plasează înaintea Japoniei ( 70,7%), dar mult în urma SUA, care au ajuns la un nivel de excepţie (79,0%, vezi tabelul).
Comparaţie a principalilor indicatori între zona Euro, SUA şi Japonia (2010):
Câteva observaţii.
1.Populaţia ZE este comparabilă cu cea a SUA şi cam de două ori şi jumătate mai mare decât cea a Japoniei. Pe termen mediu şi lung, ele vor merge umăr la umăr, dată fiind tendinţa de reducere a populaţiei din majoritatea ţărilor europene, greu de contracarat prin viitoare aderări, şi politica de imigraţie a SUA.
2.Nivelul de trai exprimat sintetic prin PIB/locuitor la paritatea puterilor de cumpărare standard (PPP) este cu o treime mai ridicat în SUA decât în ZE şi Japonia, care au valori similare. Diferenţa se resimte mai puţin în ZE datorită distribuţiei mai uniforme a veniturilor şi averii.
România are un nivel de venituri şi cheltuieli în PIB undeva mai spre SUA şi Japonia (zona 30%) decât pe model european ( peste 40%). Ceea ce implică necesitatea unei redistribuiri a rezultatelor activităţii economice mai accentuată decât în prezent.
3.Industria japoneză ( inclusiv construcţiile) rămâne deosebit de puternică. Ea se menţine aproape de nivelul de 30% din valoarea adăugată brută (VAB), semnificativ peste cele 25% din eurozonă şi 20% din SUA.
România are în prezent o structură şi mai industrială, cu aproape 40% cumulat pe industrie şi construcţii, ceea ce arată că mai este destul loc pentru dezvoltarea sectorului serviciilor.
4. Rata de ocupare este mult mai mare decât la noi în toate aceste economii comparate, după ce România a scăzut de la un nivel comparabil cu acestea, existent în 1989. Japonia şi SUA se află ceva mai în faţă şi ca urmare a politicii sociale care creşte costurile de oportunitate pentru a nu desfăşura o activitate utilă.
Rata şomajului este pe jumătate în Japonia faţă de ZE şi SUA, dar acest lucru ţine de mai degrabă de cultura locală din arhipeleagul nipon, atât pe partea de responsabilitate a angajatorului cât şi pe partea de responsabilitate faţă de societate a angajatului.
