Economistul polonez Leszek Balcerowicz (foto) a explicat Washington Post care este “reţeta” succesului economic al Poloniei şi care sunt viitoarele provocări economice în regiune.
Publicaţia americană prezintă, vineri, şi câteva soluţii ale lui Leszek Balcerowicz pentru a contracare pericolele care pândesc, specific, economia poloneză, dar care pot fi privite ca pericole la adresa tuturor economiilor din regiune.
Lecţia poloneză
Primele alegeri democratice organizate în Polonia din 4 iunie 1989, câştigate de Solidaritatea, au deschis drumul reformelor politice şi economice din acest stat. Curând, şi alte state est-europene au urmat exemplul Poloniei, determinând prăbuşirea URSS în decembrie 1991.
În anii 90 părea că toate ţările desprinse de blocul sovietic se îndreaptă spre un orizont comun: democraţie, domnia legii şi capitalism. După câţiva ani, traiectoriile acestor state fost comuniste aveau să se despartă- un număr de ţări sunt admise, în etape, în UE, altele încă aşteaptă aderarea, Belarus revine la dictatură iar Rusia suprimă democraţia.
Nu doar traiectoria, dar şi performanţele economice înregistrate de aceste state diferă: în perioada 1989-2013, PIB per capita în Polonia se dublează, în Ungaria creşte cu 22%. În Slovacia, procentul urcă la 83%, în Cehia este de 48%, mai puţin decât în Bulgaria. Creşterea Estoniei este de 90%, a Rusiei de 18%.
Reforme economice- Polonia şi alte state est-europene
În primul rând, spune Leszek Balcerowicz, cu cât mai radicale au fost reformele şi cu cât mai rapid au fost acestea implementate, cu atât mai repede s-au înregistrat creşteri economice pe termen lung.
În vreme ce în România au existat dezbateri interminabile pe subiectul lansat de Petre Roman: “cum să tăiem coada câinelui, dintr-o lovitură sau de mai multe ori”, Polonia a experimentat în 1990 “Big Bangul economic”. Reformele poloneze au fost întrecute în intensitate doar în Estonia.
Exemplul lui Leszek Balcerowicz: Polonia a introdus convertibilitatea monedei naţionale (ca parte a unui pachet de liberalizare şi stabilizare economică) în mai puţin de 4 luni de la instalarea primului guvern democratic. Aceeaşi măsură a fost adoptată în Ucraina după 4 ani.
Foarte important este şi tipul de capitalism care se dezvoltă: în Polonia, ca în majoritatea statelor UE, succesul unei intreprinderi private nu este influenţat, ca regulă, de legături politice sau birocratice, în vreme ce în Rusia sau Ucraina acestea sunt esenţiale.
Capitalismul de cumetrie, explică economistul polonez, nu este doar nedrept, ci şi ineficient pentru că sugrumă competiţia şi generează dependenţă.
În al doilea rând, poziţionarea fiscalităţii influenţează creşterea economică. Printre motivele rezultatelor slabe ale Ungariei le-au constituit dimensiunea guvernamentală, deficitul permanent, crizele fiscale şi uriaşa datorie publică.
În al treilea rând, creşterea economică durabilă a fost stopată în toate statele de recesiune. Cîteva ţări au trebuit să facă faţă şi şocurilor suplimentare: politici de creditare eronate (Slovenia) sau intrarea pe panta descendentă a ciclului economic (Ţările Baltice, Bulgaria, Ucraina).
Singură între economiile post-comuniste, Polonia nu s-a confruntat cu recesiune după 1989. Panta descendentă a ciclului economic a fost evitată de o relativă prudenţă a politicilor monetare, de corectitudinea politicilor de supraveghere şi ca urmare a politicii corecte în domeniul privatizării băncilor.
Cele trei pericole care pândesc Polonia. Soluţii valabile pentru tot estul Europei
Succesele înregistrate în trecut nu garantează performanţe viitoare, iar Polonia nu face excepţie de la această regulă. Fără reforme suplimentare economia Poloniei va avea de suferit pentru că sunt pericolele care pândesc Polonia:
- În primul rand, îmbătrânirea populaţiei va genera reducerea numărului de salariaţi în paralel cu creşterea numărului de pensionari.
- În al doilea rând, alături de Ungaria, Polonia înregistrează cea mai scăzută rată a investiţiilor private.
- În al treilea rând, creşterea eficienţei muncii, care a fost unul dintre principalele motoare ale economiei poloneze, a scăzut considerabil în ultimii ani.
Toate aceste tendinţe negative pot fi contracarate de reforme. De exemplu, Polonia trebuie să adopte măsuri care să faciliteze angajarea tinerilor şi, eventual, să ridice vârsta de pensionare. Creşterea graduală a vârstei de pensionare până la 67 de ani este un pas în direcţia corectă, dar nu sufficient. Polonia ar trebui să oprească, ba chiar să scadă nivelul salariului minim, acum de 353 euro pe lună.
Investiţiile private ar putea fi încurajate prin eliminarea unor bariere birocratice sau a unor legi defavorabile investitorilor şi prin creşterea ratei de economisire. Un pas greşit a fost făcut în 2013, când în Polonia au fost de facto confiscate fondurile de pensii obligatorii.
Pentru a preveni un declin al PIB, Polonia ar mai trebui să încheie procesul de privatizare, să reformeze învăţământul de stat, să elimine blocajele în calea libertăţii de mişcare a forţei de muncă, să întărească piaţa concurenţială în special în domeniul serviciilor sociale.
Ultimul lucru, dar poate cel mai important. Clasa politică, aflată în permanentă competiţie, furnizează rareori soluţii corecte, în timp util. Monopolurile politice stau chiar mai rău la acest capitol.
Unul dintre motive este acela că, în democraţie, politicienii sunt permanent supuşi unor presiuni venite din partea a diverse grupuri etatiste, care rezistă reformelor şi cer intervenţia statului în domenii diverse. Iar politicienii cedează în faţa argumentelor pecuniare sau ideologice.
Polonia nu costituie o excepţie. De aceea, afirmă Leszek Balcerowicz, este nevoie de presiunea constantă a structurilor civile care monitorizează clasa politică, care sunt conştiente că numai domnia legii şi o piaţă liberă pot furniza soluţiile corecte ale diverselor probleme.
Un răspuns
Salariul minim mai putin de 353 euros pe luna? Asta spune totul despre productivitatea poloneza. Abismal. Ar trebui sa scoata la inaintare cit mai multe personalitati poloneze gen Ines Cudna si Ewa Sonnet.