(VIDEO) Sergiu Manea – Vicepreședinte CONCORDIA, CEO al BCR: Expansiunea regională a României trebuie să înceapă cu reziliența economiei, cu rezolvarea problemei deficitului de cont curent

26 septembrie, 2024

Expansiunea regională a României trebuie să înceapă cu rezolvarea problemei deficitului de cont curent, necesară pentru crearea unei reziliențe structurale a economiei locale, așa încât această să fie mai puțin vulnerabilă unor potențiale șocuri externe, este de părere Sergiu Manea, vicepreședinte al CONCORDIA și CEO al BCR.

”Înainte să vorbești de expansiune, trebuie să vorbești de reziliență structurală internă astfel încât să nu fi legat de vulnerabilități induse de mediul extern. Locul unde se află România nu este un loc unde ne dorim să fim (…) Expansiunea regională a României trebuie să înceapă cu rezolvarea problemei deficitului de cont curent. România are nevoie să creeze reziliență structurală, rezolvarea dezechilibrelor prin output corelat cu aceste dezechilibre”, a declarat Sergiu Manea, marți, în cadrul conferinței ”Capitalul autohton al României – maturizare și trecere la statutul de forță regională”, organizată de CursDeGuvernare.ro.

Principalele declarații ale lui Sergiu Manea:

Dacă ne uităm la context, vom putea spune că dezvoltarea economică accelerată s-a generat pe dezechilibre și a generat dezechilibre.

Dependența de UE ne-a făcut extraordinar de bine, într-un orizont de timp pe termen lung.

Trecem din etapa de copilărie, de infantilitate într-o zonă matură, iar zona matură ne arată că România este într-o clasa a ei, dar clar într-o clasă în care nu vrem să fim. Înainte să vorbești de expansiune, trebuie să vorbești de reziliență structurală internă astfel încât să nu fi legat de vulnerabilități induse de mediul extern. Locul unde se află România nu este un loc unde ne dorim să fim.

Acumulările de natură cantitativă pe care le-am făcut până acum ar trebui să lase locul unor acumulări de natură calitativă de care România S.A. și România S.R.L. vor trebui să beneficieze.

Important este că România S.A. și România S.R.L. nu vor fi numai beneficiari ai unei nou construcții, dar pot fi contributori semnificativi în această nouă construcție.

Expansiunea regională a României trebuie să înceapă cu rezolvarea problemei deficitului de cont curent. România are nevoie să creeze reziliență structurală, rezolvarea dezechilibrelor prin output corelat cu aceste dezechilibre.

Lanțul de aprovizionare pe mâncare este unul dintre cei mai mari generatori de deficit comercial pentru România. Să începem de aici.

Contextul ne arată că sunt oportunități uriașe, iar oportunitățile astea spun așa: avem probleme interne de rezolvat semnificative în balanța comercială, locuri unde putem construi industrie, servicii la scară, iar România e destul de mare astăzi să ofere oportunități atât timp cât cheltuielile sunt îndreptate în direcții potrivite.

Dacă ne uităm la creșterile de productivitate, acestea au fost extraordinare. Dinamica pozitivă a câștigurilor pe care le avem încetinește. Pentru că nu avem produs. Asta e o a doua mare oportunitate pe care o avem, faptul că avem destul de multe Românii. Dacă am face un Gini score nu la nivelul populației, ci la nivelul regiunilor, România cred că ar sta destul de rău în Europa. Avem 6x, asta e ce avem de umplut, diferența dintre București-Ilfov și cel mai sărac județ din România. Dacă ne uităm numai pe codurile de culoare, sunt patru Românii.

Nu investițiile în infrastructură vor rezolva această problemă. România cheltuiește enorm de mult în infrastructură. Suntem în zona de mijloc, ușor superioară a țărilor din Europa din punct de vedere al cheltuielilor în infrastructură. Marea problemă e calitatea lucrărilor, printre cele mai slabe din Europa. Dacă ne uităm la performanța logisticii, este în continuare slabă. Cum facem să ducem aceste fonduri în locuri care fac diferența.

Forța de muncă rămân ieftină. Costul forței de muncă raportat la ceilalți factori de producție crește, prin prisma sarcinilor de natură fiscală, dar rămânem destul de competitivi. Întrebarea este dacă near-shoring și friend-shoring ne-ar putea ajuta în crearea acelei reziliențe structurale care să ducă la rândul ei la expansiune. Depinde de direcția pe care vrem să o luăm.

Noi avem aspirații foarte mari, dar facem foarte puțin în direcția lor. Avem a doua cea mai scăzută alocarea de resurse publice pentru educație din UE. Numai Irlanda cheltuiește mai puțin decât noi. Ei sunt o societate atipică. Asta e vizibilă în performanțele elevilor, a treia cea mai slabă din UE.

Propunerea de valoare poate să vină din produs, din oameni sau din capital. Dacă ne uităm la ponderea celor cu studii superioare de 30-34 de ani, noi suntem la 20 și un pic la sută. În Europa sunt la 40%, iar în Polonia la 49%. Înseamnă că ești un low-end friend-shoring și în momentul în care ai soluții de automatizare la scară ai dispărut. Asta nu se schimbă printr-o lege, ci printr-o schimbare structurală a modului în care este pregătită forța de muncă, pregătită continuu.

Human capital index din România e cel mai jos din Europa, gradul de inovare e cel mai jos din Europa. Dacă vorbim de expansiune, inclusiv expansiune domestică, avem nevoie de valoare adăugată.

Avem companii bine capitalizate, nivelul datoriilor este rezonabil. Dacă ne uităm la listarea pe BVB vom vedea că avem un price/book de doi, ceea ce face din prețul acțiunilor companiilor listate la București a true currrency.

Companiile cu capital autohton sunt predominante. Este foarte interesant că există un oarecare echilibru la nivel de valoare adăugată. Ce e și mai important este că pare că productivitatea muncii în companiile cu capital autohton este superioară celor cu capital străin și asta e o bază sănătoasă prin care poți să construiești pentru cei care își doresc și pot să facă scară, le poți da o platformă. Investițiile în general sunt mai mici, dar asta cred că putem rezolva.

Dacă vorbim de intermedierea financiară, prin prisma creditului, o să vă spun că este poate relevant pentru operațiunile de comerț, nerelevant pentru operațiunile de expansiune. Expansiunea pe noi piețe, pe bază de datorie o consider nesănătoasă. Expansiunea trebuie să se facă pe equity capital. Fiecare piața dacă vreți trebuie considerată într-un mod conservator.

Expansiunea prin instrumente alternative, inclusiv fonduri de pensii și orientarea acestora spre creștere este o oportunitate.

România este undeva la mijlocul clasamentului UE la exporturile high-tech deși are un procent ridicat din forța de muncă angajată în sectoarele high-tech. Asta ne spune că nu avem produs.

În momentul în care vorbești de expansiune ne gândim la trei tipuri. Expansiunea care se bazează pe capital – mergem și cumpărăm, ne extindem. Expansiunea care se bazează pe export sau avem a treia expansiune care ține de capital uman.

Întrebarea este dacă această participare foarte scăzută pe piața forței de muncă – în educație – pentru generația Z, cei născuți după 1997, nu ar trebui să genereze o mișcare semnificativă de repoziționare a educației în strategia statului român.

Atunci când începi expansiune trebuie să te gândești: am cu cine sa o fac, am cu ce să o fac, ce probleme rezolv și pentru câți oameni. În momentul acesta mă tem că nu avem un răspuns, dar suntem mai mult decât doritori să avem această conversație și să încercăm să răspundem la aceste întrebări împreună.

Expansiunea unei țări nu ține de cei câțiva oameni care lucrează la încurajarea exporturilor, ține în asumarea unei politici a statului român de sprijinire a produsului făcut de România, creat și semnat de România, ține de modul în care ne poziționăm în privința culturii antreprenoriale și a avantajelor competitive.

Q&A

Pentru mine rezolvarea dezechilibrelor interne este absolut critică pentru crearea acestei reziliențe structurale. Câteva dintre elementele care generează dezechilibre structurale vin din locuri din care noi le putem acoperi relativ ok. Dacă vrem să rezolvăm această problemă spun așa: cine sunt campionii naționali care au dovedit că au suficient de multă experiență, care au calitate, care au produs și să mă gândesc cum ar arăta expansiunea. În momentul acela să vedem, există o soluție privată pentru această expansiune? Dacă nu există, să vedem dacă ar putea fi o soluție prin care statul, prin vehiculele sale de investiție să injecteze capital. Ce e important e ca această conversație să aibă loc.

Cred că există momente în ciclul economic și există industrii unde faptul că statul își exprimă opțiunea strategică e foarte important. Că o face prin ajutor explic, prin facilități fiscale ca în SUA asta e o chestiune de nuanță.

Eu cred foarte mult în România pentru că sunt probleme multe de rezolvat. Nu trebuie să inventăm probleme, ele există.

România e poarta de sud-est a Europei către lume, uitându-mă la tot ce ar putea să însemne pe lanțul logistic, de ce nu? România stă în topul Balcanilor. România este dispeceratul energetic al acestei regiuni sau poate fi. Avem tendința să spunem că ne extindem spre vest, dar de ce nu spre Africa.

În ceea ce privește îngrijorările antreprenorilor români, am văzut gradul de reziliență pentru prima dată în pandemie când companiile au reușit să își țină oamenii, să își țină afacerile, să-și găsească noi piețe de desfacere. Sunt foarte îngrijorați de încetinirea economică europeană, sunt foarte foarte îngrijorați de zvonurile și de discuțiile care au loc în ceea ce privește modul în care se va face consolidarea fiscală anul viitor. Cred că o discuție pe această temă ar fi oricând bine venită.