Radu Burnete, director executiv Concordia, este convins că impozitul pe cifra de afaceri va fi o tentativă eșuată. De ce? ”Nu prea mai avem țări cu impozitare pe cifra de afaceri, decât foarte rar, în caz excepțional, în caz de război. Pentru cei care sunt mai atenți la istoria economică, în trecut ăsta era un mod predominant de taxare în Europa. Și există motive foarte întemeiate pentru care Europa a renunțat la taxarea cifrei de afaceri și a trecut la taxarea profitului sau la TVA. Noi ținem neapărat să descoperim de ce s-a renunțat, se pare. Și o să descoperim!”, explică Radu Burnete. Declarațiile au fost făcute în cadrul Conferinței CDG ”Bugetul și finanțarea României în 2024: la ce să se aștepte economia?”, de marți, 7 noiembrie 2023.
Mesajul principal al oficialului Concordia: ”Dacă dezbaterile vor fi doar despre cine și cât plătește și cum plătim mai mult, nu cred că vom ieși din dilema asta care ni se așterne în față. Dacă reușim să desenăm o politică fiscală care să stimuleze mai mult producția și economia, vom avea de unde să facem toate aceste cheltuieli. Eu cred că aici este cheia.”
Cele mai importante declarații
- În primul rând, e clar că nu o să facem nicio reformă fiscală anul viitor. Va fi an electoral. Asta înseamnă că în 2025, după aceste alegeri, va trebui să plecăm la o reformă fiscală, pentru că actualul Cod Fiscal nu ne mai prea încape. Actuala filosofie bugetară e clar deficitară. Și o să pornim la acest drum, în 2025, cu: 1. bagajul pe care îl acumulăm acum, și cred că va fi unul destul de complicat; 2. cu câteva lucruri care ni se aștern în față.
- Dintre lucrurile care ni se aștern în față: În primul rând, uitându-ne în jurul nostru, în lume, e clar că cheltuielile de securitate și apărare vor crește și România va trebui să cheltuiască mult în zona asta; în al doilea rând, cei care se uită la situația bugetară pe termen mediu și lung știu că, din 2029 încolo, avem o problemă mare de sustenabilitate a sistemului public de pensii; în al treilea rând, trebuie să investim în Educație și Sănătate. Despre asta vorbim tot timpul.
- Iată că, în 2025 intrăm cu un handicap și avem de rezolvat o problemă imensă. În același timp, cred că n-ar trebui să discutăm mereu despre cum facem să plătim mai multe taxe.
- Întrebarea este: putem ieși cumva din ecuația asta? Răspunsul este DA. Trebuie să ne uităm, mai degrabă, nu la cum plătim, ci la cât plătim și la cine plătește. Singurul mod în care putem rezolva această ecuație complicată este ca economia noastră să crească, să devină mai productivă, să producem mai multă valoare adăugată, pentru că dintr-o plăcintă mult mai mare vom putea acoperi toate aceste lucruri. Dacă o să ne certăm doar pe cine plătește mai mult sau cum redistribuim ce avem acum, nu cred că vom rezolva ceva, ci vom avea niște probleme foarte, foarte mari.
- Răspunsul este: ne trebuie un Cod Fiscal mai suplu, mai simplu. El trebuie să stimuleze producția și investițiile. Mai mult, cred că am învățat câteva lecții:
1. Dacă vrem să subvenționăm o industrie – nu e ceea ce încurajăm; în principiu, industriile trebuie să crească pe picioarele lor – dar, dacă o facem, hai să nu mai subvenționăm oamenii din acea industrie și salariile lor. Pentru că asta am făcut.
2. Dacă trebuie să o facem, hai să facem niște pachete de subvenție limitate în timp, pentru că, altfel, vedeți cât de complicată e discuția politică atunci când ai o subvenție ce se extinde la infinit – nu mai poți să o scoți.
3. Trebuie mai multă echitate în sistemul fiscal. Gabi Biriș este aici, lângă mine, și el îmi spune mereu că trebuie să plătești în funcție de cât câștigi, nu de felul în care câștigi.
4. Revin la ceea ce spunea domnul Ionuț Dumitru: Este nevoie de mai mulți contribuabili. Există această problemă, că avem foarte puțini plătitori de taxe și impozite, iar dacă creștem numărul lor putem să scădem povara pe medie și cred că trebuie să ne propunem asta. Repet: nu cred că obiectivul trebuie să fie mereu cum facem să plătim mai mulți bani, pentru că aici mă întorc la ce spunea domnul Croitoru – cu cât creștem taxele și impozitele, scoatem bani din economia productivă, deci potențialul nostru de creștere scade. Sigur, acum pare că avem mai multe de împărțit, dar în viitor vom avea tot mai puține lucruri.
Nu în ultimul rând, revin la ce spunea Gabi Biriș – nu se mai poate cu nivelul ăsta de evaziune fiscală și de economie gri. Dacă se poate și ăsta e genul de economie care dorim să fim, atunci va trebui să ne reducem așteptările pe care le avem de la serviciile publice. Nu putem să avem gap de TVA de 9 miliarde și un Cod Fiscal ciur, și, în același timp, să așteptăm servicii publice ca în Danemarca. Și aici, cred că avem nevoie de o dezbatere: ce poate statul? Putem să avem genul de economie nordică sau servicii publice pe care le vedem în țările nordice? Sau ne îndreptăm spre altă filosofie, în care lăsăm mai mult spațiu zonei private. Cu ideea asta vreau să vă las: Dacă dezbaterile vor fi doar despre cine și cât plătește și cum plătim mai mult, nu cred că vom ieși din dilema asta care ni se așterne în față. Dacă reușim să desenăm o politică fiscală care să stimuleze mai mult producția și economia, vom avea de unde să facem toate aceste cheltuieli. Eu cred că aci este cheia.
Sesiunea de Q&A
Întrebare: Există vreun studiu de impact, la Concordia, cu efecte reale, cifre, simulări ale măsurilor fiscale anunțate pentru anul 2024?
Răspuns: Deocamdată, nu avem un studiu de impact pe ce se va întâmpla cu această taxare a cifrei de afaceri. Noi am făcut o analiză destul de amplă, pe care am și publicat-o, cu ce ne așteptăm sau care sunt posibilele efecte. În unele industrii ava fi relocare a producției în alte țări, în distribuția de medicamente ne așteptăm să dispară medicamente de pe piață… efectele vor fi multiple, diverse și destul de neplăcute. Cu siguranță, de la începutul anului viitor ne voi uita cu atenție la aceste industrii să vedem ce se întâmplă în fapt.
Întrebare: Ce state mai au taxare pe cifra de afaceri la companiile mari și care este efectul în acele state?
E foarte greu să te inspiri din alte țări, pentru că nu prea mai avem țări cu impozitare pe cifra de afaceri, decât foarte rar, în caz excepțional, în caz de război. Pentru cei care sunt mai atenți la istoria economică, în trecut ăsta era un mod predominant de taxare în Europa. Și există motive foarte întemeiate pentru care Europa a renunțat la taxarea cifrei de afaceri și a trecut la taxarea profitului sau la TVA. Noi ținem neapărat să descoperim de ce s-a renunțat, se pare. Și o să descoperim!
Întrebare: Din punct de vedere al echității taxării, care sunt măsurile prin care statul trebuie să asigure egalitatea competiției?
Răspuns: Cred că-i foarte important să nu mai existe aceste dezechilibre – dacă ești un angajat, trebuie să plătești ca un angajat; dacă îți câștigi din capital, ok, acceptăm că există o zonă de risc, poate să existe o zonă de impozitare preferențială, dar trebuie să existe riscul ăla. Dacă ne prefacem că suntem investitori, dar, de fapt, noi suntem salariați, avem o problemă. Cred că există foarte multe dezechilibrele de genul ăsta în fiscalitatea românească și cred că trebuie să discutăm deschis despre ele. Noi suntem, deocamdată, prinși în acest cerc în care serviciile publice sunt proaste, deci, de multe ori ne justificăm de ce găsim căi de a nu plăti.
