VIDEO / Mircea FECHET, Ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor: Acum vorbim de reciclare, următoarea discuție va fi despre reutilizarea ambalajelor

16 mai, 2024

Mircea Fechet, Ministrul Mediului, a constatat că viteza cu care ”crește SGR-ul este una extrem de mare”. ”Următorul mare pas, dacă voi mai fi prin preajmă, din secunda în care vedem că sistemul garanție – returnare este pe picioarele lui 100%, următoarea discuție foarte importantă va fi despre reutilizarea ambalajelor.” Declarațiile au fost făcute la Conferința CDG de miercuri, 15 mai, de la Palatul Parlamentului, cu tema ”Cum accelerăm economia circulară a României – de la SGR la dezvoltarea sectorială a reciclării”.

Cele mai importante declarații:

E subiectul meu preferat… Una peste alta, pot să vă dau câteva detalii despre sistemul de garanție returnare. Am inaugurat ieri chiar aici, lângă București, la Otopeni, cel de-al patrulea centru de sortare și de numărare, un centru extrem de modern, cu o capacitate de șase tone în fiecare oră și care, dincolo de faptul că asigură infrastructura necesară pentru garanție – returnare pentru zona de sud, înseamnă în același timp și locuri de muncă.
Peste 150 de oameni urmează să lucreze acolo și, dacă o să adunăm angajații fiecărui centru de numărare și de sortare și dacă adunăm ceri o mie de șoferi care astăzi lucrează pe cele o mie de camioane care transportă ambalaje din băuturi, și dacă ne uităm la întreaga industrie orizontală care se dezvoltă în fiecare zi datorită sistemului de garanție – returnare, putem spune nu doar că vom avea o Românie mai curată, însă putem spune că vom avea o Românie mai prosperă din punct de vedere economic. Mai ales în contextul în care accesul la resurse naturale uneori e limitat.
Din acest motiv nu pot decât să mă bucur că sistemul garanție – returnare funcționează bine. Nu avem probleme, nu s-a blocat… E adevărat, spun uneori cetățenii că așteaptă mai mult la rând, mai ales dacă merg în weekend să returneze ambalajele, mai sunt cozi uneori la centrele de colectare. Pe unii îi deranjează chestia asta, alții profită și mai socializează acolo, la coadă, însă toată România participă la acest sistem.
Este un sistem care a schimbat viața fiecărui român și suntem pe traiectoria pe care ne-am asumat-o.
Pe data de 7 mai luna aceasta, românii au returnat nouă milioane de ambalaje, într-o singură zi. Imaginați-vă, cum arată nouă milioane de peturi aruncate pe marginea drumului, într-un lac, într-o pădure, într-un râu, sau chiar și la groapa de gunoi, acolo unde ajungeau până acum.
Astăzi toate acele pet-uri, doze sau sticle, ajung în fabricile de reciclare din România, iar ăsta nu poate fi decât un lucru care să mă bucure extraordinar de tare.
De asemenea, tot în luna mai, pe estimarea colegilor mei de la minister, vom depăși pragul de 200 de milioane de ambalaje colectate într-o singură lună.
Este o cifră extraordinar de mare. Imaginați-vă că în București, numai, la centrul de numărare și sortare, de până acum, ajung în fiecare zi în jur de de 200 de tone de ambalaje. Și, în mod normal, Bucureștiul genera 500 de tone de peturi într-o lună. Deci viteza cu care crește SGR-ul este una extrem de mare.
E adevărat că nu întotdeauna ținem pasul cu această dinamică, tocmai din acest motiv. Încă mai sunt mici comercianți care au probleme cu timpul de așteptare pentru debarasarea de ambalaje. Mai sunt, din păcate… și profit să transmit un semnal foarte clar celor de la RETURO, în industria HORECA sunt restaurante care așteaptă prea mult să fie debarasate de sticle sau de peturi. În această industrie, viteza cu care se debarasează trebuie să fie mult mai mare spre deosebire de un magazin sau un supermarket care să spunem că poate să aștepte o zi sau două în plus… de preferat ar fi nici acolo să nu se întâmple.
În continuare sunt convins că, împreună cu colegii din Minister, cu colegii din Parlament, pentru că toată legislația ajunge și în Parlament și, chiar dacă au fost și niște atacuri la adresa sistemului de garanție – returnare, dacă îmi permiteți să revin doar o secundă și pentru că și doamna deputat Özmen a pomenit asta, să vedem ce-o să mai facem cu vinurile… e adevărat că au fost unii c are au încercat să destabilizeze sistemul de garanție – returnare și să scoată din el sticla sau o parte a sticlei, industria vinului, industria băuturilor spirtoase…
Ori, opinia mea este că sistemul funcționează, sistemul s-a așezat, și nu avem nici un motiv să destabilizăm acest sistem.
Avem în România 450.000 de tone de sticlă, de ambalaje de băuturi în sistemul de garanție – returnare, care – spre deosebire de ce s-a întâmplat până acum, ea (sticla, n.r.) ajungea cel mai probabil să fie îngropată, sau ea ajungea să fie reciclată fictiv – o spun cu toată… responsabilitatea, era reciclată fictiv, doar pe hârtie, spuneau uni că fac bolțari și că le vând la persoane fizice dar toată lumea știe că nu asta înseamnă reciclare.
Reciclarea înseamnă ca dintr-o sticlă folosită… să o transformi într-o altă sticlă, pentru că acest material reciclabil extrem de nobil, spre deosebire de peturi sau de alte materiale, poate fi folosit la infinit. Sticla se poate recicla și de un milion de ori – spun specialiștii. Și din acest motiv, toată sticla din sistemul de garanție – returnare trebuie să ajungă în fabricile de reciclare, lucru care se va întâmpla și mă voi asigura că nu ne vom abate de la această traiectorie, pentru care s-a muncit extraordinar de mult.
Mă bucur să aud în cadrul conferinței dumneavoastră că discutați și despre reparare, și despre reutilizare.
Am avut lungi discuții… și le mulțumesc colegilor din Comisia pentru mediu și echilibru ecologic de la Camera Deputaților, care au fost de acord cu un proiect de lege privind repararea și reutilizarea echipamentelor electrice și electronice. Sunt multe astfel de echipamente care ies din uz, sunt companii care le schimbă, bănci , societăți comerciale și, în loc să ajungă să fie tocate într-o fabrică de reciclare sau, cine știe pe unde, ele pot să fie reparate și pot să fie folosite mai departe, fie în școli, fie în grădinițe, fie în alte instituții sociale, și cred că acesta este un mare câștig.
Totodată, următorul mare pas, dacă voi mai fi prin preajmă, din secunda în care vedem că sistemul garanție – returnare este pe picioarele lui 100%, următoarea discuție foarte importantă va fi despre reutilizarea ambalajelor.
Știm cu toții, în Germania sau în alte țări, fie că discutăm despre băuturi răcoritoare, despre apă plată sau minerală, fie că discutăm despre bere, că tot vine vara acum, de obicei se folosește sticlă reutilizabilă. Șă știți că o sticlă poate fi reutilizată de 50 până la 60 de ori. Asta înseamnă că în loc să producem o nouă sticlă, să o topim la 1.100 de grade, spre deosebire de 1.800 când nu folosim material reciclabil, dar totuși… să consumăm atât de multă energie și să facem o nouă sticlă, e suficient să spălăm ambalajul respectiv și să-l refolosim.
Acesta este următorul mare lucru pe care ar trebui să-l facem și bineînțeles că nu abandonăm celelalte discuții complementare. Că discutăm de deșeuri din construcții și demolări, că discutăm despre legea compostului, că discutăm despre centrele de colectare cu aport voluntar – sunt multe lucruri care se întâmplă în același timp, însă datoria mea de ministru este de a identifica urgențele cela mai mari și de a încerca să avem o legislație cât mai ușor de aplicat.

Sesiunea de Q&A:

Constantin Damov: Care este în agenda Ministerului Mediului următorul proiect de economie circulară în care se va dedica pentru a face următorul pas. Către economie circulară…

Răspuns: Cred că am spus deja. Vom discuta despre reutilizarea ambalajelor de băuturi. Însă n-aș vrea să se înțeleagă spre exemplu că textilele, pe care vom trebui să le colectăm separat de la 1 ianuarie 2025, nu sunt la fel de importante. Având exemplul sistemului de garanție – returnare, despre care foarte puțini oameni vorbeau cu optimism, iar astăzi având al doilea cel mai mare sistem di Europa după cel din Germania, și cel mai mare sistem centralizat din lume de garanție – returnare – vom gestiona aproximativ miliarde de ambalaje în fiecare an, cred că e o sursă de inspirație pentru fiecare dintre noi. Eu rămân tot în zona de ambalaje și de deșeuri, deși o resursă atât de importantă precum petul sau aluminiu nu poate fi considerată deșeu.

Deci al spune că reutilizarea și textilele sunt următoarele două cele mai importante în materia circularității.

Valentin Negoiță: Aș intra în discuție cu domeniul electronice. Care este situația apariția CAV-urilor, pe care o așteptăm în acest an, având în vedere că prin PNRR ar trebui să apară până la 200 – 250 până la sfârșitul acestui an.

Răspuns: CAV-urile finanțate din PNRR sunt în curs de execuție, dacă ne referim la cele mari, cu o singură excepție, a celui din București, unde deocamdată mai așteptăm… n-au găsit teren… n-am înțeles foarte clar de ce Primăria București nu dorește să-și facă Centru de Colectare cu aport Voluntar cu bani de la PNRR. Sunt convins că cetățenii din București au și mobilă, saltele, cauciucuri, electrice și electronice de care se mai debarasează din când în când…

Celelalte 13 CAV-uri sunt într-un stadiu mai avansat sau mai puțin avansat de execuție, iar licitația publică pentru CAV-urile mici este în plin proces de evaluare. Ieri am avut o ședință cu colegii de la Direcția generală de achiziții publice și de la direcția generală PNRR și sper eu să terminăm cât mai repede evaluarea ofertelor, să depășim stadiul contestațiilor și să putem să putem atribui acele contracte.

Din fericire, la insule ecologice, o altă procedură mare de achiziții publice pe care o facem la Minister, în oglindă cu cea pentru CAV-uri, lucrurile evoluează. O parte din cele 20 și ceva de loturi pe care le avem au fost deja atribuite și suntem în curs de semnare a contractelor subsecvente cu fiecare primărie din România pentru achiziția acestor echipamente.

Oana Marciana Özmen: Știm că sprijiniți proiectul electrocasnicelor care a trecut prin Parlament, numai că datele statistice spun că numai 31% din cetățenii României fac acest lucru concret pentru a proteja mediul. 41% cunosc prețul produsului inclus în cost și doar 52% consideră că este important pentru ei și pentru familia lor să recicleze. Ei reclamă lipsa acestor centre de colectare care ar trebui să fie cât mai aproape de locuință. Care este viziunea pe care Ministerul o are în viitor astfel încât campaniile de conștientizare privind populația adultă să fie implementate și în ce măsură vom crește numărul punctelor de colectare până la sfârșitul anului și în zona rurală și în comunitățile mici?

Răspuns: Centrele de colectare cu aport voluntar nu sunt destinate doar localităților din mediul urban, dacă ne referim la cele din PNRR. Și bineînțeles că nimeni nu a oprit o primărie să-și facă un centru nici până acum. Cele din PNRR sunt destinate atât comunelor, cât și orașelor și municipiilor. Sunt de acord cu dumneavoastră că doar o parte dintre români aleg să recicleze dintr-o rațiune civică. Tocmai acesta este rolul campaniilor de conștientizare. Și în sistemul garanție – returnare foarte mulți s-ar descurca și fără acei 50 de bani pe care îi primesc pentru un pet, însă ei știu cu siguranță că, odată introdus în sistem, acel pet va ajunge într-o fabrică de reciclare și nu pe albia unui râu.

Sistemul garanție – returnare este răspunsul la eșecul pe care îl avem la colectarea separată. Suntem la 12 – 13%, suntem codașii Europei la colectare separată. Tocmai din acest motiv a fost nevoie de o măsură atât de complexă și de radiclaă precum sistemul de garanție – returnare. Ne propunem ca în trei ani să ajungem la peste 95% grad de colectare. A trecut deja o jumătate de an. Diferența este foarte mare de la 12%

Doinița Mihai: Un procent din operatorii economici sunt în curs de conformare cu legislația, producători sau comercianți. Ce mesaj aveți pentru aceștia? Pentru că una din întrebările cel mai des puse nouă este legată de perioada de tranziție, de finalizare a termenului de tranziție. Ce mesaj aveți către acești operatori economici care încă se uită către 30 iunie, ca fiind o dată probabilă?

Răspuns: Nu le-aș amesteca. Perioada de tranziție a a avut ca scop epuizarea unor stocuri. Ultimul lucru pe care mi-l propun ca ministru este să tulbur activitatea unor comercianți sa a unor producători. Opinia mea este aceeași de atunci când am decis să avem perioadă de tranziție, aceea că toate sticlele aflate pe rafturile com erciaanților trebuie vândute, nu distruse sau re-etichetate. La fel, opinia mea este că toate produsele, sticlele, ne referim la sticle și la industria vinului, ce s-au produs înainte de 31 decembrie 2023 și nu poartă sigla SGR ar trebui comercializate, pentru că schimbarea sticlei a etichetei este costisitoare. Eu cred că acestea sunt puține și că cea mai mare parte pe rafturile hipermarketurilor este cu ambalaj SGR. Eu mă uit cu atenție la apa pe care o cumpăr pentru că știu că dacă nu este cu ambalaj SGR este produsă anul trecut. Nu știu, probabil că este valabilă, dar nu mă simt confortabil să beau o apă îmbuteliată în 2023.

Deci nu m-aș îngrijora presa tare, cred că acea perioadă de tranziție, în măsura în care mai există stocuri, trebuie prelungită pentru ambalajele care în că mai fac obiectul excepțiilor despre care discutam mai devreme. Și nu pot decât să spre că toți agenții economici mai mari sau mai mici înțeleg obligațiile pe care le au.

Încă mai există magazine care percep garanția cetățenilor, iar atunci când aceștia se întorc, îi trimite la supermarketul de peste drum, sau de la 10 kilometri distanță. Această situație este inacceptabilă și transmit un mesaj foarte ferm acestor magazine să trateze cetățenii cu respect . Vom atinge procentele despre care vorbeam doar dacă fiecare ne înțelegem rolul și obligațiile.

Radu Merica: Doar o scurtă reamintire: să nu uităm partea de biodegradabile, care este totuși cea mai mare. SGR este o mare reușită, dar la nivel macro al deșeurilor, rezolvăm practic 7% din cantitate? Și cele 55% deșeuri biodegradabile, resturi alimentare rămân nerezolvate, ajung pe groapă, generează gazul cu conținut mare de metan… Revin cu rugămintea, mai puțină legislație, mai puțină birocrație, mai multă standardizare. Standarde tehnice, că vorbim de deșeuri din construcții, că vorbim de biodegradabile, aceste standarde tehnice, care închid cercul, aici ar trebui să ne concentrăm mai mult să găsim soluții la această problemă. Asta ar fi următoarea prioritate, după textile, desigur.

Răspuns. E adevărat. Deșeurile biodegradabile înseamnă trei milioane de tone în fiecare an. Și, în lipsa unei colectări separate a fracției biodegradabile, putem vorbi cu greu despre compost. Să vorbim fără să ajungem la un episod Recorder. În fiecare zi mă gândesc la acel „compost”, CLO, numiți-l cum vreți, care ajunge în pânza freatică și-i îmbolnăvește pe românii care locuiesc în vecinătatea acelor depozite ilegale de deșeuri.

Când discutăm despre sănătatea oamenilor suntem obligați nu doar să avem reguli foarte stricte. Un standard este foarte ușor de făcut. Îl luăm din Germania, îl traducem și îl avem și noi. Întrebarea este însă, cum se asigură Statul Român, de a doua zi, că acel standard este respectat. Trebuie să dimensionăm foarte bine capacitatea administrativă a celor care verifică, să clarificăm care sunt mecanismele de control în timp real și după aceea trebuie să discutăm despre compost, fie cel folosit la agricultură, fie cel folosit la rambleiere și în construcții. Sunt de acord că nu vom reuși niciodată să atingem țintele ambițioase stabilite de UE dacă nu facem ceva cu colectarea separată și tratarea fracției briodegradabile.