VIDEO – Florin SPĂTARU, Ministrul Economiei: România are multe avantaje competitive pe care e timpul să le folosească

8 iunie, 2022

Trecerea economiei românești la nivelul următor, într-unul din cele mai propice momente din economia europeană, are nevoie de mobilizarea tuturor resurselor financiare de care poate dispune România. Nu sunt puține soluțiile de atragere și mobilizare a capitalurilor.

La Conferința CDG ”Finanțarea dezvoltării” organizată marți, 7 iunie, CursDeGuvernare a încercat să facă un inventar al acestor resurse, adunând în jurul mesei de discuție unele din cele mai potrivite voci, care să arate direcțiile în care ar trebui să ne uităm. Îți prezentăm mai jos cele mai importante declarații ale lui Florin SPĂTARU, Ministrul Economiei, reieșite din discuție.

Cele mai importante declarații ale ministrului:

Este o temă importantă pentru economia României și pentru tranziția pe care România trebuie să o parcurgă. Dacă vorbim de sectoarele economice și capitalizarea României, ar trebui să vedem că, uitându-ne puțin pe statistici, 2017-2018-2020-2021, și probabil că vom vedea lucrul acesta și în anii următori, vom vedea o dinamică, o altă ierarhie, o altă structură a valorii adăugate brute în totalul producției. Și asta se datorează vitezei cu care economia europeană și economia românească trebuie să o aibă în capacitatea de adaptare la noile condiții economice.
Care ar fi sectoarele în care România trebuie să investească sau să atragă, astfel încât economia să devină performantă? N-ar trebui ca noi să deviem, și probabil că nu o vom face, de la direcțiile strategice pe care economia europeană le are în acest moment. Sunt cele 9 direcții strategice unde România poate avea un cuvânt major de spus în asigurarea sustenabilității ciclului economic.
Acum vorbim de sustenabilitate, nu mai vorbim de profitabilitate, nu mai vorbim de lanț de valoare, vorbim de sustenabilitate în întregul ecosistem. Și trebuie să ținem cont de faptul că România are câteva avantaje competitive incontestabile pe care poate că n-am fost atât de pragmatici în a le prezenta corespunzător, dar în acest moment, împreună cu cei din Comisia Europeană și cu celelalte state europene, putem să spunem că România are câteva zone în care poate deveni lider de piață.
Ne referim la zona prelucrătoare pentru că avem câteva sectoare industriale pe care România le poate promova corespunzător: vorbim de industria metalurgică, de industria aluminiului, de materii prime pe care România le produce la un nivel competitiv și care pot asigura piața unică europeană.
Pe de altă parte, vorbim de procesarea producției agricole pentru că de foarte mulți ani am preferat să devenim furnizori de materie primă și să investim ceva mai puțin în lanțurile de valoare într-o astfel de zonă. E o oportunitate în acest moment. Conflictul de la graniță ne arată tot mai clar că asigurarea plus valorii în producția agricolă, știind că suntem mari producători de grâu, de cereale, de floarea soarelui, aceste zone ar trebui să se găsească corespunzător atât în bugetele naționale cât și în fondurile europene și alocările de fonduri în perioada următoare.
De asemenea, avem câteva zone pe care România le-a explorat la un moment dat și în care n-am mai jucat un rol important la nivel european: vorbim de zona semiconductorilor sau de zona materiilor prime non-energetice. Am avut o industrie, am avut sectoare economice care au funcționat la un moment dat pe baza unor licențe sau pe baza unor exploatări, ținând cont de infrastructura pe care o avem în anii ’70-’80, dar acum putem să redevenim jucători majori în această piață.
Cum ar trebui să facem această finanțare? Care ar trebui să fie motorul asigurării finanțării din partea statului? Cu siguranță factorii de multiplicare. Multiplicatorul în întregul sistem trebuie să reprezinte cheia în baza căreia România să își aloce fondurile și să-și asigure recuperarea investiției. Factorul de multiplicare este un element important, dar pe de altă parte, trebuie să ținem cont că noi ca țară ne-am asumat niște obiective, de mediu, de decarbonizare, care de asemenea reprezintă factori importanți în direcționarea fondurilor către sectoarele economice. Din această perspectivă la Ministerul Economiei avem două strategii importante, strategia pe competitivitate și strategia pe economie circulară, care pot reprezenta baza dezvoltării economice și a direcționării acestor fonduri. Cred că e foarte important să transmitem acest semnal. Această strategie pe care fiecare minister o are și o promovează n-ar trebui să fie diferită de strategia de țară. Tocmai de aceea la Ministerul Economiei venim cu aceste proiecte, aceste propuneri, urmând ca ulterior să ne asigurăm că și în execuția bugetară 2021-2027 și atragerea fondurilor europene în perioada următoare vom aloca atenția și resursele necesare pentru aceste sectoare.
Strategia pe economie circulară, un prim draft, este în acest moment în transparență decizională. Avem acolo un fond relativ mic alocat, de două milioane de euro, pentru proiecte-pilot pe competitivitate.
Am reușit să aliniem două direcții principale. Există o strategie pentru economie circulară care a fost promovată la nivelul Secretariatului General al Guvernului, elaborată în ultima perioadă, la care Ministerul Economiei a venit cu câteva comentarii pentru că noi considerăm că această strategie pe economie circulară trebuie să fie una pragmatică, aplicată în funcție de realitatea economiei românești. Pentru asta, în cursul acestei luni, vom veni în transparență decizională, la fel, cu o strategie, cu un proiect, care are la fel, finanțare de două milioane de euro, pe anumite direcții de economie circulară. De asemenea, noi am făcut comentarii pe acea strategie și au fost adăugate obiective suplimentare.
Conform calendarului pe care ni l-am asumat, în luna septembrie, strategia pentru economia circulară ar urma să fie adoptată prin hotărâre de Guvern, urmând ca planul de implementare să fie finalizat până în mai 2023. Acolo, Ministerul Economiei va juca un rol important pentru că ni se pare normal să coordoneze această zonă.
România va produce baterii. Cum, cu cine? Să așteptăm puțin, să așteptăm ca anumite proiecte să fie concretizate. Pe de altă parte, trebuie să țineți cont de faptul că sunt două proiecte de tip IPCEI (Important Projects of Common European Interest, n.r.) la care România nu și-a declarat interesul. Au trecut pe lângă noi, pur și simplu. Într-o astfel de situație ar trebui să recuperăm din timpul pierdut și să venim cu un plan de atragere a acestor investitori în domeniul producției de baterii. Care este realitatea europeană în acest moment? Europa trebuie să își dezvolte producția de baterii pe o scară de la unu la 20. În 2030 vom avea nevoie de o capacitate de stocare de 20 de ori mai mare în domeniul bateriilor decât avem în acest moment.
Ținând cont că România are 28% din PIB în sectorul auto-motive, este normal că acest segment este extrem de important pentru noi. Ca și producția de semiconductori. Pentru asta avem în vedere anumite instrumente cu care să putem să atragem acești investitori, atât instrumente financiare, cât și accesul la informații care să poată să ducă la o decizie rapidă.
Pe de altă parte, săptămâna trecută am semnat un acord cu cei de la InnoEnergy care au experiență extraordinară în dezvoltarea competențelor în domeniul producției de baterii. Acolo sunt câteva Universități care vor lucra cu cei de la InnoEnergy pentru dezvoltarea acestor competențe astfel încât să putem să fim pregătiți nu doar din punct de vedere al infrastructurii, al resurselor financiare care ar putea fi alocate pentru astfel de proiecte, dar să fim pregătiți și cu capitalul uman pe care acești investitori ar putea să-l utilizeze într-un astfel de domeniu.
În ceea ce privește hidrogenul, în această zonă am avut discuții cu mari jucători din producția de hidrogen. Una dintre întrebările la care trebuie să răspundem este unde utilizăm acest hidrogen. Care este strategia industrială pe care România o are în a utiliza acest hidrogen și a-l pune la muncă pentru dezvoltarea economică. La Ministerul Economiei am avut sprijinul unor companii din domeniu care lucrează la nivel european într-o astfel de zonă și am avut discuții cu miniștrii Economiei din diverse țări sau landuri, cum e cazul Germaniei, pentru a putea defini niște obiective palpabile, viabile. O parte din aceste zone se referă tocmai la producția de oțel. Producția de oțel verde se face cu hidrogen verde. Vom începe să dezvoltăm la Ministerul Economiei, în coordonare cu Ministerul Energiei, aceste obiective și această strategie, care să poată fi încorporată într-o strategie unitară la nivelul țării. Lucrăm la un astfel de proiecte, suntem în fază inițială. Nu ne putem lăuda cu rezultate palpabile, să vă spunem unde am putea folosi o astfel de resursă, dar am înțeles acum care ar fi utilitatea și încercăm să venim cu proiecte pragmatice, care să se adreseze economiei românești și nu economiei în general.
Zilele trecute discutam de ce parteneriatele publice-private nu funcționează în România. Avem o legislație, avem direcții în cadrul ministerelor și totuși nu avem un proiect de succes. Ne-am declarat disponibilitatea la nivelul Ministerului Economiei să venim să înțelegem și să lucrăm cu sectorul privat, cu economia și să vedem ce putem să facem într-un astfel de domeniu. Înțeleg că și la nivelul Ministerului Finanțelor există această disponibilitate. Haideți să stăm împreună la masă și să vedem cum putem să punem în practică aceste proiecte care ar putea să genereze factori de multiplicare la un nivel la care nici nu ne-am putea închipui.