Campania electorală ar trebui să fie, în zonele de normalitate democratică ale lumii, un moment de vârf ale comunicării și mobilizării politice. La noi, din nefericire, nu ne putem aștepta la acest lucru din mai multe motive. În primul rând, politica la noi este electoralistă pe tot parcursul unui mandat.
Puterea și opoziția se preocupă mai mult de imagine și de comunicare decât de administrație și proiectare de politici publice sau implementarea lor. Când ajung în campanie nu mai rămâne nimic de spus, cu atâtea televiziuni de stiri și puterea, dar și opozitia, apar în formație completă la posturile de televiziune, mai numeroase decât în orice țară din lume.
Sigur, anul electoral este bogat în forme de redistribuire aberante de bani publici (cazurile Tăriceanu sau chiar MRU, în scurta perioada de premier) sunt relevante. În al doilea rând, politica noastră nu face din campanie un ritual al democrației, fiind mai mult un iceberg cu partea cea mai mare ascunsă sub ape. Aici, în subteranele politicii, în campanie se cumpără alimente și se distribuie tigăi sau cizme de cauciuc. Bisericile și preoții participă la o campanie de influență și condiționare a votului pentru mare parte din populația săracă. Primarii și alți șefi din administrație se aruncă asupra adversarilor sau neutrilor cu toată forța legii și conving pe toată lumea să voteze. Din această perspectivă, nu va fi un festival al comunicării și dezbaterilor de proiecte publice, ci mai mult o perioadă de gherilă și înfruntare în termeni de putere și dominare.
Din experiența altor campanii și încercând să anticipăm pe baza datelor pe care le avem deja, putem desprinde câteva tendințe pe care le vom putea descoperi în viitoarea campanie.
1. Din punctul de vedere al tensiunii electorale, vom avea o campanie cum n-a mai fost. Ne aflăm la un nivel de tensiune și emoție politică pe care nu l-am simțit din 1990 până acum. Anul 2000 a fost unul mult mai liniștit decât a fost acest an. De la revoltele din decembrie, trecând prin schimbarea lui Emil Boc și prin moțiunea de cenzură care l-a adus pe Ponta la putere și terminând cu uriașul scandal (internațional) al suspendării, anul 2012 nu se poate termina decât tot cu scandal. Electoratul a fost împărțit în două grupuri antagonice, dar după scandalul privatizării Oltchim a mai apărut o fracțiune importantă, un electorat antisistem energizat de Dan Diaconescu.
Tensiunea va fi crescută de Dan Diaconescu, dar și de noii corifei, mai tineri, ai dreptei. Infuzia teologică din dreapta va multiplica partea de ritual exorcizant (usturoiul lui Neamțu va face, poate, minuni) dar și va îmbogăți tematica cu accente apocaliptice sau naționaliste, cu ușor parfum legionar.
2. Criza politică majoră din acest an și alegerile din primăvară au arătat că electoratul a început să nu mai fie sensibil la sloganele legate de corupție, legătura directă sau imaginară cu un politician fiind mai puternică decât scandalurile lui de corupție. Electoratul procedează simplu, folosindu-se de o scurtătură logică: dacă toți sunt corupți, eu îi prefer pe corupții care sunt apropiați de lumea mea, pe cei care ar putea să-mi aducă ceva, mie sau colectivității mele. Nici partidele nu vor mai face prea mari selecții după acest criteriu, deoarece acest sistem de vot uninominal îi privilegiază pe cei care aduc resurse pentru campanie sau pentru șefii din conducerea partidului respectiv. Poate că useliștii vor fi deranjați puțin de interimarul de la Parchetul General, dar nici acest lucru nu cred că va fi pregnant.
3. O caracteristică importantă care va reveni ca în anii 90 va fi parașutarea politicienior de la centru spre teritoriu. Vor fi două direcții contrare spre care vor migra cocorii politici, în căutare de bălți bogate în pește. ARD va fugi de capitală și de orașele mari, urmând să se înghesuie în puținele zone cu mulți primari PDL: Arad, Alba, Cluj, Brașov sau chiar unele zone din Moldova, în colegii preponderent rurale. Din nefericire, politica se va centraliza din nou excesiv, politicienii din București consolidându-și dominația asupra celor din provincie. Electoratul USL va fi mai puțin afectat de parașutarea bucureștenilor, deoarece majoritatea celor care migraseră în legislaturile trecute acum se pot reîntoarce acasă, Bucureștiul fiind acum zona de dominație opresco-uselistă.
4. Teme si povești. Este pentru prima dată când electoratul constată masiv că politicianul din colegiul lui nu și-a ținut promisiunile, dar electoratul este captiv, din păcate, partidelor, nu are ce face, nu poate vota independenți. Va accepta ceea ce îi bagă partidul simpatizat pe gât. În sondaje, primele patru teme ale îngrijorării publice nu s-au schimbat foarte mult în octombrie față de octombrie anul trecut, dar există totuși o deosebire. Anul trecut ierarhia era: lipsa locurilor de muncă, starea deficitară a economiei, conducerea defectuoasă și corupția. Acum, primele trei au rămas neschimbate, dar pe locul patru apare instabilitatea politică, corupția coborând pe locul cinci. Frica de instabilitate politică va putea probabil să potențeze mai mult votul util și mai puțin experimentele. S-ar putea ca Dan Diaconescu să nu fie foarte avantajat de această tendință.
Dacă privim comparativ situația din toamna lui 2011 și această toamnă, vom vedea că graficele din dreapta, reprezentând cercetarea IRES privind starea națiunii de anul acesta, este mult mai structurată și mai bogată tematic. Se adaugă îngrijorări legate de viitor, învățământ, justiție socială. Se vede că anul acesta a fost mult mai bogat în controverse politice.
În plus, situația economică este considerată mai proastă, cu o medie de cinci procente, iar 44% dintre români cred că situația economică a țării este mult mai proastă decat cea de dinainte de 1989, în creștere cu 5% față de anul trecut. Tot cu 5% este mai mare procentul celor care anul trecut credeau că situația economică se va agrava în următorii cinci ani.
Există și o tendință pozitivă, scade cu 5% procentul celor care cred că România nu mai are nici o șansă și lucrurile vor merge din rău în mai rău. Este o tendință normală, în campanie și mai ales după alegeri, crește optimismul social.
5. Diversitatea temelor posibile și tensiunea amorsată anul acesta vor face să nu avem o campanie – noncombat. Asta nu va aduce în mod automat o campanie dialogică, nu ar fi exclus să nu existe nici un dialog politic. Am mai avut situații trecute când fiecare partid s-a mulțumit să-și exprime propriile teme; puțină polemică politică a fost generată doar de situații de agendă politică cu caracter cotidian.
Partidele vor fi obligate la activism, chiar dacă în ultima vreme doar USL, încurajată de sondaje, a ieșit în sfera publică pentru a comunica. Dar miniștrii lui Ponta au susținut doar teme executive, prin faptul că doar foarte rar au apărut la dezbatere „greii” PDL, nu am avut un dialog politic ci mai degrabă monoloage. Enclavizarea televizuală a făcut ca drepta să comunice doar la B1TV, iar USL în special la Antena 3. Presupunem că această tendință va continua, decisive fiind Realitatea TV și România TV, posturi care au un comportament politic atipic, dar din motive diferite, deocamdată.
ARD trebuie să-și alinieze trupele cu generalii în fața, nu în spatele frontului, pentru că în acest moment este o armată structurată greșit. Pe lângă alianța cu niște forțe minuscule, lucru care va fi mai degrabă un handicap electoral, acest partid a pierdut și ocazia să se implice în bătălia politică generată de afacerea privatizării Oltchim. A pierdut câteva procente, comparabile cu cele pierdute de USL. În plus, ARD are nevoie de mesaj structurat, de program, pentru a nu rămâne drept singur mesaj declarațiile lui MRU, Neamțu sau Papahagi, declarații care vor motiva destul de greu electoratul PDL. Tabăra dreptei politice trebuie să furnize explicații la un decont pentru 4 ani de guvernare, este premisa pentru a putea spune că sunt consecvenți sau că s-au schimbat sau, pur și simplu, pentru a crea o premisă de iertare pentru electoratul de dreapta sau pentru cei nehotărâți. Acum, de peste un an, practică tehnica camuflării sau a tăcerii vinovate, iar plata electorală va fi mult mai mare.
În politică, penitența se face comunicând, nu prin ascundere în culise sau prin schimbarea numelor și culorilor. Cred că USL va începe să-și comunice mai bine programul și îi va acorda un spațiu mai mic lui Traian Băsescu. Sigur, campania se va desfășura pe fundalul ideii că Băsescu și-a pierdut legitimitatea cu 7,4 milioane de români împotrivă, dar este nevoie de mai mult, adică de a comunica simplu programul pe care Ponta l-a anunțat acum câteva luni. Va fi mai greu să se poziționeze puternic pe stânga, datorită componenței liberale, dar oricum liberalii sunt mai puțin activi. Această disjuncție care se va întâmpla între un mesaj de stânga și un mesaj liberal, poate ostentativ de dreapta, nu cred că va afecta prea mult performanța electorală. Din păcate pentru USL, care putea să aibă o toamnă mai liniștită dacă gestiona mai bine suspendarea lui Băsescu și privatizarea Oltchim, va trebui să răspundă pentru cum a guvernat în ultimele șase luni. Dan Diaconescu va încolți continuu USL cu această temă și, probabil, și ARD va prinde curaj să se asocieze atacului. Este pentru prima dată într-o campanie când și USL, și ARD vor avea de răspuns cu un bilanț de guvernare, „imaculat” rămânând doar Dan Diaconescu cu poveștile lui cu sapte saci de galbeni și redarea fabricilor poporului.
6. Factorul DD. Este factorul disturbator, cel care poate influența decisiv rezultatul final, chiar dacă Diaconescu și partidul lui nu vor reuși o performanță grozavă. Există posibilitatea ca Dan Diaconescu să nu reușească să mai obțină atenția televiziunilor și să nu ajungă spre 20%, pentru că televiziunile de știri care l-au folosit pentru rating vor fi ocupate cu cele doua blocuri electorale, USL si ARD, deja plătitoare pentru spațiu publicitar. Dacă Diaconescu va reuși să lanseze evenimente politice majore, a se citi scandaluri, atunci ar avea și șansa de a conserva un anumit trend ascendent. Contează însă foarte mult actiunea celorlalți actori politici. Dacă vor face o campanie letargică, fragmentată, fără un mesaj puternic transmis de la centru, fără simboluri unificatoare, lăsandu-se totul pe seama competițiilor locale, atunci scena va rămâne pentru Dan Diaconescu care va evolua cu grație. Probabil că el va fi sabotat în ceea ce priveste mediatizarea de partidele importante și atunci îi va fi redusă influența. O idee proastă ar fi să-l promoveze ceilalți în speranța unei viitoare alianțe, atunci ne putem trezi cu un PP DD de peste 20% cu toate problemele ce derivă din asta, mai ales pentru USL.
Dacă ne uitam în graficul alăturat, realizat în urma a trei sondaje IRES, între 27 septembrie și trei cotombrie 2012, vom observa că pe parcursul scandalului Dan Diaconescu a câstigat câte ceva, consolidându-și pozitia de investitor în percepția publică. Chiar dacă la finalul și eșecul constatat al privatizării 60% dintre romani credeau că Dan Diaconescu nu avea suma de bani avansată, totuși 52% credeau că ar fi bine ca Diaconescu să fi primit combinatul Oltchim. Ne putem explica această opțiune nefondată doar pe seama greșelilor de comunicare ale actorilor guvernamentali care au fost considerați nesinceri și ineficienti, ba chiar iresponsabili. Chiar și fără bani, Dan Diaconescu este convingător, fapt generat și de slaba cultură politică de care dă dovadă publicul românesc.
In același context, 55% dintre români au exprimat o părere proastă si foarte proastă față de modul în care Ministerul Economiei a gestionat privatizarea Oltchim, dar nu se refereau la eliminarea lui Dan Diaconescu, aproape 70% spunând că nu era bine ca Diaconescu să fie impiedicat să participe. Cu siguranță, emoția publică se va risipi odată cu dezlăntuirea altor pasiuni politice, dar ceva din asta tot va rămâne.
Factorul DD, cum l-am numit simplificând, poate fi un catalizator pentru mișcări politice neașteptate. Una din ele poate fi plafonarea creșterii lui Mihai Razvan Ungureanu spre postura de prezidentiabil iar o alta ar putea fi afectarea dură a pozitiei de candidat la prezidentiale a lui Crin Antonescu. Un alt efect poate fi potențarea gustului public pentru candidați cu mesaj popular (chiar populist), unde am putea să ne trezim, după alegeri, cu o competitie directă între Sorin Oprescu și Dan Diaconescu. Un alt efect poate fi trimiterea la morga istoriei a PRM, dar si a altor partide care nu se aliniază celor două blocuri politice. Cred că acesta spaimă de DD explică și mișcarile lui Gigi Becali spre PNL sau a ecologiștilor spre USL.
7. Cred că se va miza pe lideri, nu pe mesaj. De la alcătuirea listelor si continuând cu programarea la dezbateri de televiziune, se va încerca o personalizare excesivă a campaniei, deși lungile liste de partid contrazic acestă tactică si arată necesitatea de a asocial oamenii cu mesaje. Monopolitzarea atenției de către liderii centrali este un impediment în receptarea mesajelor, dar acest defect nu a fost corectat până acum datorită lipsei democratiei interne din partide. In plus, orgoliul liderilor și o nefericită teorie a locomotivelor electorale dau campaniilor noastre o nefirească respectare a ierarhiei în schemele de programarea aparitiilor publice;
8. In fine,cred ca organizarea campaniei va suferi unele modificări în zona Moldovei sau în Sud, dar nu numai. Anchetele procurorilor din vara asta, incriminate de USL, vor reduce rolul mobilizării forțate sau conditionate de bani sau bunuri. Primarii de la toate partidele, căci nu există diferente mari de metodă, vor fi mai atenți pentrucă și supravegherea va fi mai bună. Singurul câștig cert pentru democrație pe care-l aștept de la această campanile electorală.
Urmărește-ne pe Google News
