fbpx Modifica setari cookieuri

Just Business

Economia și administrația – problemă comună: lipsa competențelor digitale ale personalului, produsă de lipsa educației continue

Guvernul a decis alocare sumei de 150 de milioane de lei din fondul de urgență pentru achiziționarea de dispozitive electronice conectate la internet, astfel încât… Mai mult

26.05.2020

Analiză

Fotografia de la întâlnirea Economiei cu Pandemia: Convergența 2019 și convergența 2020

Câteva citate din Programul de convergență 2019 – 2022 ar putea explica mult mai clar anumite prevederi incluse în Programul de convergență 2020 (Programul oficial… Mai mult

26.05.2020

Analiză

Cea mai grea împărțeală din istoria UE: încep negocierile

Mai sunt două zile până când va fi anunțată noua propunere de Cadru Financiar Multianual Aceasta conține inclusiv mult-așteptatele detalii ale Fondului de Relansare Economică… Mai mult

25.05.2020

Europa

Europa a depășit vârful pandemiei Covid – țările au trecut la faza a doua de gestionare: testarea ratei de imunizare

După relaxarea măsurilor de prevenire a pandemiei, autoritățile naționale au declanșat pe tot globul marea operațiune a testării pe scară largă, pentru depistarea anticorpilor la… Mai mult

25.05.2020

Valentin Naumescu / Pro-Rusia, anti-SUA: Macron salvează sau distruge UE şi NATO?

de Valentin Naumescu , 11.12.2019

Puncte cheie:

  • La doi ani şi jumătate de la entuziasmanta sa alegere ca Preşedinte al Republicii Franceze, pe care mulţi dintre noi am văzut-o iniţial ca o speranţă de salvare a Uniunii Europene şi a viziunii liberale a Occidentului în faţa populismului naţionalist eurofob, carismaticul şi flamboiantul Emmanuel Macron pare să pornească pe o direcţie de politică externă îngrijorătoare cel puţin pentru Europa Centrală şi de Est, dacă nu și pentru însăși existența Occidentului transatlantic;
  • În ceea ce mă priveşte, nu sunt neapărat surprins de noua lumină în care începe să fie perceput astăzi preşedintele Macron în regiunea noastră, având în vedere că am atras atenţia de mai multe ori în ultimii doi ani că liderul francez „nu este ce părea a fi în mai 2017” şi că populismul pro-european, egocentrismul, superioritatea (aroganţa) pe care o afişează în raport cu ţările periferice ale UE şi dorinţa de a-i fi recunoscută gloria de refondator al ordinii europene, la care se adaugă problemele din Franţa şi scăderea popularităţii sale interne, s-ar putea curând să se transforme într-o adevărată pacoste (observaţi că nici nu pun ghilimele) pentru Europa Centrală şi de Est, inclusiv -prin consecinţele politicilor şi declaraţiilor sale- pentru UE şi NATO aşa cum le ştim astăzi;
  • Sunt trei mari aspecte deranjante ale politicii externe a lui Macron, două dintre ele previzibile încă de la primele sale discursuri, iar a treia care ne surprinde, ca să nu spun că ne şochează prin rapiditatea şi caracterul explicit pe care îl afişează. Cele două dimensiuni pe care le-am anticipat mai demult sunt viziunea concentrică asupra UE, cu o distincţie tot mai clară între ţările-nucleu şi ţările periferice de pe flancul estic, şi slăbirea relaţiei transatlantice (anti-americanismul), pe fondul resuscitării vechii idei gaulliste a „grandorii Franţei”, înfăşurată acum sub haina „autonomiei europene” şi a unei Uniuni în care Macron vede Franţa ca lider strategic, mai ales că Angela Merkel dă semne de epuizare politică. A treia dimensiune, apropierea de Rusia, pune însă capacul peste oala în care domnul Macron fierbe poţiunea pe care doreşte să ne-o servească drept panaceu al disfuncţionalităţilor Uniunii Europene. Aş sugera liderilor şi naţiunilor europene să nu guste din poţiunea otrăvită pregătită la Élysée, căci aventura tânărului Macron cu Mama Rusia nu se va termina bine;
  • De la „moartea cerebrală a NATO” la „necesitatea unui parteneriat UE-Rusia” şi de la „nu mai putem avea încredere în SUA” până la respingerea perspectivei europene a Balcanilor de Vest şi conflictul aproape explicit pe care îl are cu Polonia sau invitarea preşedintelui Zelenski la Paris, alături de preşedintele Putin, pentru a i se arăta clar direcţia politicii în Europa și drumul spre federalizarea Ucrainei, Preşedintele Macron încearcă să ne convingă că ideea Occidentului transatlantic nu mai are viitor şi că trebuie să privim serios spre o UE franco-germană integrată în marele Proiect Eurasiatic;
  • Semnalul dat recent la Paris, în summitul ținut în format „Normandia” (Franța, Germania, Rusia, Ucraina), că Ucraina va trebui să recunoască statutul special al regiunilor separatiste din Donbas (Donețk și Lugansk) iar despre Crimeea nici să nu mai aducă vorba, arată cum vrea să îl introducă președintele Macron pe liderul rus Putin în ordinea europeană: sacrificând cauza Europei de Est și legitimând separatismul. Dar dacă mâine alte regiuni separatiste din regiune vor beneficia de protecția Kremlinului și de bunăvoința comodă a Franței, dornică să se înfrupte din piața generoasă a Rusiei?
  • Tăcerea capitalelor central şi est-europene, în condiţiile în care doamna Merkel a declarat recent, exasperată, că „s-a săturat să lipească cioburile oalelor sparte” (ghiciţi de către cine) arată trei scenarii posibile – ori că „mieii” din Est sunt paralizaţi de frica defectării ordinii europene şi euro-atlantice actuale şi nu îndrăznesc să scoată capul pentru a respinge ferm viziunea propusă de „refondatorul” Europei, invitându-se reciproc să spargă gheaţa şi să ia cuvântul, ori că Polonia, România şi Statele Baltice preferă o „aşteptare tactică” a momentului în care îl vor înfrunta public, pentru a-i mai reteza puţin aripile la Bruxelles, ori că pur şi simplu pe liderul francez nu îl mai bagă nimeni în seamă în UE şi NATO iar lucrurile merg înainte pe vechiul curs, cu sau fără asentimentul lui Macron. Personal, aş crede mai degrabă în varianta a doua, de mijloc, nici dezastruoasă, nici optimistă, în care liderii din regiune știu exact ce vor, sunt solidari din acest punct de vedere (probabil, cu excepția Ungariei declarată oficial „iliberală, pro-Rusia și pro-China”) dar aşteaptă un moment tactic potrivit pentru a transmite public mesajul că nu vor susţine niciodată direcţia politică pro-Rusia şi anti-SUA la care ne invită astăzi Parisul.

*

Nu aş fi vrut şi nu credeam să ajungem atât de repede în momentul incomod în care lucrurilor trebuia să li se spună pe nume iar acest articol trebuia scris. Existau, ce-i drept, semne premonitorii ale unei direcţii netradiţionale de politică externă a preşedintelui Macron încă de la sfârşitul anului 2017, dar astăzi avem indicii majore că perspectiva pe care ne-o propune nu este în acord cu interesele de dezvoltare şi securitate ale României, nici în ceea ce priveşte „reforma” concentrică a UE, nici viziunea sceptică asupra viitorului NATO, nici abandonarea rolului SUA în garantarea securităţii europene, nici referitor la parteneriatul dubios cu o Rusie abuzivă şi agresoare. Toate cele patru „noutăţi” cu care vine liderul de la Paris trebuie respinse categoric de membrii UE şi NATO.

În ceea ce priveşte relaţia istorică Franţa-Rusia, dacă nu ar fi existat aventura lui Napoleon probabil că am fi vorbit de o prietenie aproape desăvârşită între cele două imperii. Oricum, după Congresul de la Viena din 1815, nu multe au mai fost momentele de ciocnire a intereselor franco-ruse. Puţini ştiu că inclusiv generalul de Gaulle, în timpul anilor grei ai războiului, pe fondul deciziilor politico-militare complicate pe care trebuiau să le ia aliaţii occidentali, avea uneori momente colerice, de răbufnire împotriva lui Churchill şi a lui Roosevelt, afirmând că „m-am săturat de supremaţia anglo-americanilor, prefer o relaţie bună şi de încredere cu Uniunea Sovietică”[1].

Din perspectivă strategică şi geopolitică, Occidentul a însemnat alianţa peninsulei europene (mica extensie vestică a marelui continent eurasiatic), peste Atlanticul de Nord, cu Statele Unite ale Americii şi Canada. Alianţa transatlantică a funcţionat atât pentru a demola, în secolul XX, regimurile totalitare şi expansioniste ale Germaniei naziste şi Rusiei sovietice (ambele vizau, în fond, o „unificare” geopolitică eurasiatică), cât şi pentru a garanta democraţia şi libertatea naţiunilor vest-europene, apoi ale tuturor celor integrate în spaţiul occidental.

La înfiinţarea NATO în 1949, primul secretar general al Alianţei, lordul Ismay spunea sugestiv că „Alianţa a fost creată pentru a-i ţine pe americani înăuntru, pe germani cuminţi şi pe ruşi în afară”. Cu ce suntem de acord din revărsarea de sinceritate a lui de Gaulle din 1943-1944 este că într-adevăr conceptul de Vest (Occident) are în el ADN-ul de învingători al naţiunilor de limbă engleză. Franţa, o fostă Mare Putere intrată în declin după 1918 şi mai ales după lamentabila cădere în faţa lui Hitler, în 1940, a încercat să fie prezentă în patrimoniul contemporan al Occidentului în special prin valori culturale (nu e puţin lucru), pierzându-şi însă treptat relevanţa politică, economică şi militară în lumea postbelică şi chiar în interiorul Proiectului European, după ce a fost devansată de Germania reconstruită.

Dorinţa Parisului de a reda cumva supremaţia Franţei, măcar la nivelul Europei dacă la nivel global a devenit în mod evident nerealist, pare de înţeles până la un punct. Preşedintele Macron crede că a venit momentul Franţei. Cum ar putea face acest lucru? Bineînţeles, doar demontând structura actuală de putere a Occidentului, atât prin „refondarea” UE şi oficializarea unui nucleu dur al Proiectului European, inspirat şi condus de Franţa, cât mai ales prin eliminarea influenţei Americii în Europa, eliminare care trebuie neapărat să pornească de la conceptul de „autonomie strategică europeană”, eventual printr-un neclar Pilon European al NATO, pentru a ajunge la visul unei închipuite Armate Europene echipată cu tehnică militară franceză şi comandată de la Paris, în condiţiile în care Berlinul nu este un actor cu o credibilitate istorică prea mare în domeniul securităţii europene. Dacă la toate acestea se mai adaugă o relaţie privilegiată cu Rusia, probabil foarte profitabilă economic, preşedintele Macron s-ar putea vedea peste câţiva ani încoronat ca lider politic al unei Europe „scăpată” de dominaţia SUA şi intrată într-un mare sistem de colaborare eurasiatică, în care va împărţi influenţa cu Berlinul în Vest şi o va ceda Moscovei în Est. Nu e niciun secret și nicio noutate dacă reluăm observația că Franța postbelică sau post-1989 nu a avut și nu are, spre deosebire de Germania și chiar de SUA, un interes strategic față de Europa Centrală și de Est, ceea ce ușurează colaborarea Parisului cu Moscova.

Macron a venit la putere ca un salvator al Franței și al Uniunii Europene. Desigur, îi suntem recunoscători că în mai 2017 a învins-o pe Marine Le Pen. Dar iată că UE și NATO pot fi distruse și din prea multă dragoste de Europa (sau din prea multă ipocrizie?), de către câinii de pază pro-europeni, care ar dori egalitate cu ogarii americani și cu ursul siberian, „dar nu și pentru cățeii” est-europeni.

[1] Vezi Simon Berthon, Război între aliaţi, Humanitas, 2014.

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 11.12.2019

Un raspuns

  1. Radu L
    26.12.2019, 7:26 pm

    Sondaj, realizat de Institutul Kantar pentru grupul de presă Funke, relevă că germanii au mai multă încredere în preşedintele francez Emmanuel Macron (57%) decât în propriul lor conducător, cancelarul Angela Merkel (53%). (News.ro)

Lăsați un comentariu


Stiri

VIDEO Alina CULCEA, Președinte ARPIM: „România va fi în competiție cu celelalte țări pentru investiții, pe toate domeniile, dar mai ales în sectorul farmaceutic”

Redacţia

„Una dintre lecțiile pe care le-am învățat cu toții a fost lecția solidarității. A fost o mobilizare fără precedent din partea asociației noastre, sperăm că… Mai mult

Europa

Scădere surprinzătoare a șomajului în SUA, în mai: 13%, analiștii se așteptau la o creștere spre 20%

Adrian N Ionescu

Economia SUA a oferit pe neașteptate mai multe locuri de muncă decît estimau analiștii, în luna mai, iar rata şomajului a scăzut la 13,3% de… Mai mult

Stiri

BNR primește o linie de finanțare de 4,5 miliarde de euro de la BCE pentru asigurarea lichidității de euro

Alexandra Pele

Banca Centrală Europeană (BCE) și Banca Națională a României (BNR) au convenit asupra unui aranjament în cadrul căruia se va furniza BNR lichiditate în euro,… Mai mult

Stiri

Statul încasează de la Hidroelectrica dividende suplimentare de 600 milioane de lei

Adrian N Ionescu

Ministerul Economiei și Energiei a decis, cu puterea pachetului de 80% din acțiunile Hidroelectrica, distribuirea de către companie a unor dividende suplimentare de 750 de… Mai mult

Europa

Benzinăriile din Germania, obligate să instaleze stații de încărcare pentru maşinile electrice

Adrian N Ionescu

Germania va obliga toate benzinăriile de pe teritoriul său să aibă staţii de încărcare pentru vehiculele electrice, pentru încurajarea cererii acestui segment auto. Măsura apare… Mai mult

Europa

Comenzile din Germania au scăzut cu peste 25% în aprilie. Punctul minim al recesiunii industriale a trecut

Alexandra Pele

Comenzile din industria germană au scăzut cu 25,8% în aprilie, cel mai abrupt declin lunar din 1991, potrivit datelor publicate vineri și citate de Reuters.… Mai mult

Stiri

VIDEO Mirela Iordan, CEO Pfizer Romania: Singur, sistemul public nu poate face față provocărilor prezente sau viitoare

Redacţia

Reforma în sistem este treaba autorităților însă jucătorii privați pot sprijini anumite zone. De exemplu, „Pfizer are know how extarordinar pe educație în Sănătate. Trebuie… Mai mult