Analiză

Precizări și observații importante pe deficitul bugetar

Recentul comunicat al Eurostat referitor la soldul execuţiei bugetare pe primul trimestru din 2019 (-4,5% din PIB zice organismul de statistică al Uniunii, -0,5% din… Mai mult

05.08.2019

Evenimentul

Primăria Capitalei înființează un Birou special pentru diaspora și pentru familiile rămase în țară

În cadrul PMB se va înfiinţa un birou special pentru românii care muncesc în străinătate, astfel încât aceștia să-și rezolve rapid problemele administrative atunci când… Mai mult

31.07.2019

Chestiunea

Aproape trei cincimi dintre români nu îşi permit o vacanţă de o săptămână

Aproape trei cincimi dintre români nu-şi permit o vacanţă de o săptămână în afara casei, potrivit datelor publicate de Eurostat. Cu un procentaj de 58,9%,… Mai mult

31.07.2019

La obiect

Semnal de alarmă la statistica înmatriculărilor auto: primii din UE la autoturisme, ultimii la camioane și utilitare

Puse cap la cap, ultimele statistici ale industriei auto relevă un trend îngrijorător în ceea ce privește înmatriculările de autovehicule: în România se investește în… Mai mult

30.07.2019

Cronicile

Valentin Naumescu / ”Pacientul englez”: va fi deconectat de la aparate, va fi prelungit chinul, sau îşi va reveni miraculos?

de Valentin Naumescu , 9.4.2019

Puncte cheie:

  • Faptul că ideea Brexitului este un eşec iar acest adevăr simplu şi evident îl conştientizează deja britanicii pe plan politic intern, fără să recunoască însă public (mândria lor insulară încă funcţionează), este astăzi un loc comun. Am scris despre acest eşec lamentabil acum câteva luni1, după prima respingere a Acordului privind Brexitul în Parlamentul de la Londra;

  • Am crezut atunci că o conştientizare a eşecului Brexitului va fi urmată de decizia raţională de a organiza al doilea referendum, cândva în toamnă. Această „decizie raţională” este însă împiedicată de considerente electorale interne, fiind evident că, dacă ar adopta o asemenea decizie, Partidul Conservator ar pierde automat toţi suporterii Brexitului în favoarea noului partid al lui Nigel Farage (Brexit Party), în timp ce majoritatea alegătorilor britanici care doresc să rămână în Uniunea Europeană oricum nu sunt votanţi tradiţionali ai Partidului Conservator, ci sunt laburişti, liberali sau…scoţieni (votanţi ai SNP). Deci, din punct de vedere ideologic, Brexitul este în esenţă o criză de identitate a Partidului Conservator, prins ca într-o cursă de şoareci între centrismul liberal proeuropean, eventual stângismul de tip nou anglo-american (Corbyn-Sanders-Ocasio Cortez), şi populismul protecţionist, suveranist şi naţionalist al dreptei occidentale care tinde, la rândul ei, să se radicalizeze;

  • La trei ani de la un vot popular superficial şi manipulat, bazat pe prostii ideologice, lozinci ieftine şi neadevăruri economico-sociale, care nu a fost urmat de un plan credibil al Marii Britanii post-Brexit (credibil în primul rând pentru Parlamentul britanic, care s-a blocat şi nu mai este de acord în prezent cu nimic, de teamă că orice ar vota iese prost), am presupus că va creşte treptat, de la baza societăţii civile spre partide, un curent favorabil unui nou vot popular, mai bine explicat şi cu alternativele reale pe masă. Am fost, se pare, prea optimist şi m-am înşelat. Societatea britanică este în continuare divizată pe această falie şi nu a apărut o masă critică în sens contrar, iar politicienii britanici actuali prea slabi pentru importanţa momentului. 6 milioane de semnatari pe o petiţie online, într-o ţară cu 66 milioane de cetăţeni, faţă de cele peste 17,4 milioane de voturi pentru Brexit pe 23 iunie 2016, nu înseamnă, totuşi, foarte mult, chiar dacă reprezintă un semnal care nu ar trebui neglijat. Mişcarea anti-Brexit este prea slabă, în raport de cum ar trebui să fie acum pentru a opri Brexitul. Inerţia, autosuficienţa şi pasivitatea societăţii britanice, care nu se trezeşte cu adevărat nici în al doisprezecelea ceas, fiind convinsă că nu i se poate întâmpla nimic rău şi că sigur Marea Britanie este prea importantă pentru a nu primi o propunere de Acord mai favorabilă din partea UE, împinge lucrurile spre un deznodământ dramatic;

  • Afacerea Brexit este ca un pacient în comă, inert şi lipsit de energia de a (re)acţiona într-un fel sau altul, paralizat de propria (in)decizie şi de propriile ezitări, menţinut în viaţă prin conectarea la aparate, dar, în esenţă, un pacient „legumă” care devine treptat o povară pentru familia sa (europeană), într-un moment în care familia, la rândul ei, trebuie să adopte decizii cruciale privind viitorul Uniunii;

  • Amânarea Brexitului propriu-zis s-a produs deja o dată, aşa cum am anticipat în ianuarie, pentru că Londra nu avea şi nu are soluţii convenabile post-Brexit, iar în aceste ore şi zile se decide dacă Uniunea Europeană va mai aproba sau nu încă o amânare sau va curma o suferinţă care a devenit insuportabilă, deconectând „pacientul englez” de la aparatele care mai menţin o legătură minimală, artificială, cu blocul european integrat al celor 27 de state de pe continent;

  • Astăzi, şefa guvernului de la Londra, Theresa May, pe care partidul său şi parlamentul de la Londra se pare că o menţin până la finalul Afacerii Brexit doar ca premier de sacrificiu, pentru că nimeni nu mai vrea să se compromită în mocirla Brexitului, se întâlneşte cu Merkel şi (poate cu) Macron, în încercarea destul de ridicolă şi de disperată de a mai obţine încă o amânare, fără să fie clar care este Planul Marii Britanii sau măcar dacă există un plan;

  • A apărut de câteva ore şi informaţia contradictorie că guvernul de la Londra se pregăteşte totuşi să organizeze alegeri europene pe 23 mai dar în continuare doreşte Brexitul, semn al unei mari slăbiciuni şi neîncrederi în tot ceea ce face şi ce spune Theresa May, practic o încoronare a derutei şi degringoladei care a cuprins establishmentul politic londonez, aflat în criză de soluţii dar prea orgolios pentru a recunoaşte greşeala şi a încerca să o repare;

  • Curând, la Summitul UE de mâine (10 aprilie), am putea avea deznodământul unuia dintre cele mai dezamăgitoare episoade din istoria Marii Britanii şi, implicit, a Uniunii Europene. După cum s-ar putea ca nici mâine nimeni să nu se îndure să tranşeze lucrurile şi să mai acorde o amânare, crezând într-o minune. Informaţiile sunt că preşedintele Macron ar lua în considerare să decupleze „pacientul englez” de la aparate. A fost suficient.

*

Nicicând în glorioasa istorie a imperiului britanic, Marea Britanie nu a fost mai umilită şi mai „înghesuită” ca acum, cu un premier caricaturizat intens pe plan intern şi extern zburând pribeag între Berlin, Paris şi Bruxelles pentru a mai cerşi încă o păsuire, şi cu un parlament blocat în Nu-uri nesfârşite, din spatele cărora mijeşte riscul destrămării Regatului Unit, prin tot mai posibila desprindere a Scoţiei sau reaprinderea conflictului în Irlanda de Nord. Scump preţul plătit de doamna May pentru trecerea oportunistă dintr-o barcă în alta! A meritat oare să intre astfel în istoria din 10 Downing Street?

Fără să aibă o viziune sau un plan coerent, fără să ofere o perspectivă credibilă, aflat practic la mâna francezilor şi a germanilor (şi, de ce nu?, şi a bulgarilor, că oricine din Consiliul European ar putea acum exercita un veto faţă de o nouă amânare), „pacientul englez” aşteaptă resemnat decuplarea de la aparate. Coşmarul dintotdeauna al „perfidului Albion”, de a se vedea condiţionat de o alianţă franco-germană/prusacă, împotriva căreia Londra a luptat cu abilitate în ultimii două sute de ani, încercând (cu succes) tot felul de dezbinări între Marile Puteri continentale, se împlineşte acum, pe temelia uriaşei greşeli a Brexitului din 2016 şi a ipocriziei ulterioare a principalelor partide britanice, care au preferat să piardă trei ani în minciună şi vorbe goale, speriate să nu cumva să jignească „inteligenţa poporului”, spunându-i adevărul în faţă dar pierzându-şi astfel susţinerea la viitoarele alegeri.

Personal, aş fi tentat să cred că „pacientul englez” nu va fi decuplat nici de această dată de la aparatele Bruxellesului de menţinere în Uniune, în speranţa că despărţirea s-ar putea totuşi produce în condiţii amiabile, mai târziu. Deşi orice pronostic este riscant pe acest teren imprevizibil, anticipez o nouă amânare. Se va veni probabil iarăşi cu un angajament de la Londra, cu un pseudo-plan despre care nimeni nu ştie ce şanse are să fie pus în practică etc.

Un final abrupt pe 12 aprilie ar cutremura pieţele, având efecte incalculabile. Nimeni nu doreşte un Brexit fără Acord. Chiar dacă tot mai puţini cred într-o revenire a Marii Britanii alături UE 27 (teoretic, încă posibilă) şi chiar dacă nu e clar dacă această amânare face bine Uniunii Europene sau Marii Britanii, va prevala probabil principiul că „atât cât mai există speranţa aprobării Acordului în Parlamentul britanic, merită să mai fie dată o şansă”. Chiar dacă povestea Brexitului este tot mai urâtă şi toată lumea pare dezamăgită, de o parte şi de cealaltă a Canalului Mânecii, de acest eşec lamentabil al politicii şi de acest final al apartenenţei Regatului Unit la Uniunea Europeană (1973-2019), un final care vorbeşte limpede despre costurile prostiei cu ştaif ideologic, al indiferenţei unei majorităţi rezonabile dar comode şi tăcute (cei neimplicaţi) şi al suficienţei în politică. Măcar se va fi învăţat ceva, at the end of the day, din lecţia Brexitului? Mă îndoiesc.

1 http://www.contributors.ro/editorial/brexitul-a-e%C8%99uat-marea-britanie-va-ramane-in-uniunea-europeana/

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 9.4.2019

Lăsați un comentariu


Stiri

Gaze din Caspica pentru UE: Gazoductul TAP este gata în proporție de 90%, BRUA întârzie

Adrian N Ionescu

Proiectul Trans Adriatic Pipeline (TAP) era finalizat în proporție de 88,8%, la sfârșitul lunii iulie, apropiindu-se data la care Uniunea Europeană va beneficia de o… Mai mult

Stiri

Masacru la Spitalul de Psihiatrie din Săpoca: 4 morți și 13 răniți după criza etilică a unui pacient

Vladimir Ionescu

Patru pacienți de la Spitalul de psihiatrie Săpoca au fost uciși și alți 13 au fost răniți în urma unui atac produc de un alt… Mai mult

Europa

Transgaz – BRUA: Un an întârziere la finalizarea sectorului românesc al gazoductului pan-european: decembrie 2020

Razvan Diaconu

Conducta de gaze BRUA (Bulgaria-România-Ungaria-Austria) nu va fi gata în luna decembrie 2019, aşa cum era planificat până acum, ci abia în decembrie 2020, potrivit… Mai mult

Stiri

Interesele SUA pentru Groenlanda: Resursele naturale și poziția geostrategică

Iulian Soare

Interesele SUA de a stăpâni Groenlanda sunt consistente și foarte serioase, dincolo de modul tipic pentru Trump de a le afirma pe twitter: Groenlanda este… Mai mult

Stiri

Repoziționarea SUA în Irak și Afganistan: Bombardierele americane – fără statut special de zbor. Acorduiminent cu talibanii

Iulian Soare

Politica Statelor Unite se repoziționează față de Iran și Afganistan. Donald Trump, intenţionează să ajungă la un acord de pace în Afganistan cu talibanii și… Mai mult

Stiri

Deputații României au costat 92 de milioane de lei în primul semestru

Vladimir Ionescu

Cheltuielile cu deputaţii în primele şase luni ale anului au fost de 91.849.485 de lei, cele mai mari fiind în martie, de peste 16 milioane… Mai mult

Europa

Întâlnire Macron – Putin în avanpremiera G7. Franța vrea să fie mediatoare

Adrian N Ionescu

Preşedintele francez Emmanuel Macron încearcă să joace rolul de mediator între Rusia și grupul celorlalte cele mai puternice 7 țări ale lumii cu excepția Chinei… Mai mult