fbpx Modifica setari cookieuri

Just Business

Economia și administrația – problemă comună: lipsa competențelor digitale ale personalului, produsă de lipsa educației continue

Guvernul a decis alocare sumei de 150 de milioane de lei din fondul de urgență pentru achiziționarea de dispozitive electronice conectate la internet, astfel încât… Mai mult

26.05.2020

Analiză

Fotografia de la întâlnirea Economiei cu Pandemia: Convergența 2019 și convergența 2020

Câteva citate din Programul de convergență 2019 – 2022 ar putea explica mult mai clar anumite prevederi incluse în Programul de convergență 2020 (Programul oficial… Mai mult

26.05.2020

Analiză

Cea mai grea împărțeală din istoria UE: încep negocierile

Mai sunt două zile până când va fi anunțată noua propunere de Cadru Financiar Multianual Aceasta conține inclusiv mult-așteptatele detalii ale Fondului de Relansare Economică… Mai mult

25.05.2020

Europa

Europa a depășit vârful pandemiei Covid – țările au trecut la faza a doua de gestionare: testarea ratei de imunizare

După relaxarea măsurilor de prevenire a pandemiei, autoritățile naționale au declanșat pe tot globul marea operațiune a testării pe scară largă, pentru depistarea anticorpilor la… Mai mult

25.05.2020

Valentin Naumescu / Hong-Kong. Fierberea Chinei. Despre Guvernul Ponta şi limitele prieteniei cu un regim care încalcă libertăţile şi drepturile omului

de Valentin Naumescu 2.10.2014

Nu tot ce zboară se mănâncă, se spune simplu în popor, şi nu orice investitor care pare să vină repede cu sacul plin de bani este un partener politic credibil, pe termen lung, am adăuga noi, în vremurile tulburi de astăzi.

Lucrurile trebuie cumpănite mai atent în politica externă, căci afacerile şi prieteniile între state au mai multe feţe. În plus, au întotdeauna şi costuri indirecte, care apar, firesc spun eu, exact în momentele sensibile în care „partenerul” îţi va cere să fii de partea lui (susţinându-l măcar prin tăcere, dacă nu explicit), atunci când logica familiei tale cultural-politice ţi-ar cere, dimpotrivă, să-l condamni.

Ce spune, de exemplu, premierul Ponta despre protestele pro-democraţie de la Hong-Kong? Cum se armonizează cu poziţia Statelor Unite, favorabilă alegerii necenzurate a liderilor locali? Al cui partener strategic suntem noi, în viziunea guvernului de la Bucureşti? Ştiu, unii nostalgici vor întreba cu naivitate de ce n-am putea fi partenerii speciali ai tuturor, buricul lumii, cam cum se vedea la începutul anilor 70 Nicolae Ceauşescu? (Nota bene, Ceauşescu n-a fost de fapt partenerul nimănui, de aceea România a rămas singură iar românii trăiau mai prost şi decât cei de la vest, şi decât cei de la est). De ce n-am putea noi, adică, promova „pacea, prietenia şi colaborarea între popoare”, obţinând statut special şi de la americani, şi de la europeni, şi de la chinezi? Cum de nu s-a gândit nicio altă naţiune la aşa o politică genială? Nu cumva guvernul Ponta şi-a săpat singur capcana marii prietenii politice cu China, punând România într-o dilemă de poziţionare, pe un subiect a cărui temperatură va creşte până la incandescenţă în perioada imediat următoare?

Analizele de tip cost-beneficiu ale unui parteneriat strategic trebuie să includă, pe lângă forţa financiară brută a celui pe care-l inviţi în casă sau rapiditatea cu care primeşti ofertele investiţionale, mai multe criterii, pornind de la un set de valori specifice lumii din care faci parte, de la compatibilităţi sistemice şi de la asumarea de responsabilităţi comune în cadrul unor „cluburi” care se presupune că îţi definesc identitatea. Şi pentru care ai luptat, timp de două generaţii, să fii primit, şi unde eşti încă ultimul intrat, şi oricum cam lipsit de credibilitate…

China este, fără îndoială, o putere economică gigantică a lumii în care trăim. Nu mai este demult doar o putere emergentă, aşa cum se spunea acum un deceniu-două, nici dacă privim strict dimensiunea politică sau militară a puterii Beijing-ului. Chinezii sunt, ce-i drept, prietenoşi şi deschişi în relaţia cu România şi au aşteptări (cam) mari de la o ţară membră a spaţiului euro-atlantic. Nu e vorba aici numai de investiţii. Un înalt oficial militar chinez declara recent că ar fi de dorit o colaborare militară mai apropiată între cele două ţări (?!) Nu ştiu cum ar putea România colabora militar cu China. În mările Chinei şi în Pacific mustesc tensiunile şi conflictele cu ţări aliate ale Statelor Unite sau care se apropie de zona de interese strategice a Washington-ului în Asia: Japonia, Coreea de Sud, Filipine etc. Ce să facă, militar vorbind, România împreună cu China? Să transfere ceva tehnologie NATO, să facă schimb de informaţii, antrenamente şi exerciţii comune?

Nu spun, prin acest semnal, că investiţiile chineze în România nu ar fi bune. Spun însă că totul are şi un alt fel de preţ. Una e să accepţi principiul „one China”, pretenţia aproape sacră a regimului de la Beijing, şi alta e să te eschivezi de la susţinerea principiului fundamental al alegerilor libere. Trăim încă într-o lume a opţiunilor ideologice, a sistemelor rivale şi a marilor grupuri de interese. Cine vede victoria absolută a pragmatismului în politica internaţională se înşeală amarnic, e doar o aparenţă de almanah, promovată insistent şi facil de cei mai puţin citiţi dintre susţinătorii globalizării. Lumea este încă structurată în sisteme concurente, care luptă pentru putere şi supremaţie, şi va rămâne aşa multă vreme de acum înainte. În ultima instanţă, o comercializare totală a relaţiilor internaţionale nici nu ar fi benefică lumii, fiindcă ar scoate din ecuaţie valorile şi ar eluda principiile sub care sunt guvernate popoarele. Confuzia ar deveni ulterior totală.

Sigur că şi Statele Unite, şi Germania fac afaceri bune, imense, cu China. E o banalitate să contra-argumentezi cu acest adevăr simplu. Dar, prin forţa pe care o au, îşi permit să traseze limite ale colaborării şi să nu ezite în a critica deschis regimul comunist de la Beijing, atunci când se constată încălcări evidente ale libertăţilor şi drepturilor omului. Preşedintele Obama o face deseori, Franţa şi Marea Britanie o fac, cancelarul Markel a făcut-o la Beijing, în timpul unei vizite oficiale, chiar dacă a fost intens criticată acasă că a mai înmuiat tonul în faţa liderilor Chinei, faţă de declaraţiile de la plecare. Dar totuşi a făcut-o, în plin ritual fastuos de primire la Beijing, salvând principiile politice ale democraţiilor liberale occidentale. Victor Ponta o poate face?

Am atras atenţia, începând de anul trecut, în mai multe articole, că în China regimul actual se apropie de o limită a creşterii şi că asta va însemna începutul sfârşitului ordinii actuale a „Republicii Populare”. Economia de piaţă va atrage, mai devreme sau mai târziu, dorinţa libertăţilor şi pluralismului politic, iar mixul experimental actual, „magica formulă” capitalism economic – comunism politic, benefică până la un punct, nu le va mai ajunge chinezilor. E ca o ciocolată pe care o dai copilului, dezvelind-o pe jumătate şi lăsându-l mereu să o muşte doar până la miezul cu cremă caramel. Când copilul va creşte (e adevărat, timpul are alte dimensiuni în China) o va smulge din mâna tutorelui şi o va mânca toată, fie şi numai din curiozitate, devorându-l şi pe cel care i se opune. „Mărul interzis” e cea mai bună ispită.

Pe 31 iulie 2013, în analiza “Spre o inevitabilă criză de sistem a Chinei?” (pe care o susţin şi astăzi, cuvânt cu cuvânt) scriam: „…Dar dacă acest ciclu economic al creşterii s-ar apropia de sfârşit? Dacă sistemul de management actual al Chinei, care a combinat cu succes creşterea planificată de stat, liberalizarea pieţei interne şi absorbţia investiţiilor externe cu recunoaşterea politică a partidului unic şi regimul de comandă centralizată şi-ar atinge la un moment dat limitele? Ştim, din nenumărate cazuri anterioare ale istoriei, că orice tip de organizare socială, economică şi politică, orice sistem are o creştere, un apogeu şi apoi un declin, urmat de o transformare (restructurare) de tip criză, care dă naştere unui nou sistem. Că se va întâmpla anul viitor, peste cinci sau peste zece ani are mai puţină importanţă. Oricum, timpul are alte dimensiuni în cazul Chinei. Dar momentul schimbării paradigmei sistemice va veni, inevitabil.”

Nu ştiu dacă acest moment a venit acum şi dacă schimbarea începe de la Hong Kong. Poate că nu. Poate este încă prea devreme, poate schimbarea nu s-a copt iar masa critică nu s-a format. Dar semnalele apar, unul după altul. Marele cazan al Chinei începe să fiarbă. Norocul politic al Beijing-ului, pentru debuşeul salvator spre Europa, vor să fie, n-o să vă vină să credeţi, vizionarii Ponta şi Zgonea, care îi vor ajuta pe chinezi să treacă şi peste această grea încercare, ţinându-se de mână cu ei, ca nişte adevăraţi prieteni.

***

Valentin Naumescu este conferenţiar universitar doctor la facultatea de Studii Europene a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 2.10.2014

Lăsați un comentariu


Stiri

VIDEO Alina CULCEA, Președinte ARPIM: „România va fi în competiție cu celelalte țări pentru investiții, pe toate domeniile, dar mai ales în sectorul farmaceutic”

Redacţia

„Una dintre lecțiile pe care le-am învățat cu toții a fost lecția solidarității. A fost o mobilizare fără precedent din partea asociației noastre, sperăm că… Mai mult

Europa

Scădere surprinzătoare a șomajului în SUA, în mai: 13%, analiștii se așteptau la o creștere spre 20%

Adrian N Ionescu

Economia SUA a oferit pe neașteptate mai multe locuri de muncă decît estimau analiștii, în luna mai, iar rata şomajului a scăzut la 13,3% de… Mai mult

Stiri

BNR primește o linie de finanțare de 4,5 miliarde de euro de la BCE pentru asigurarea lichidității de euro

Alexandra Pele

Banca Centrală Europeană (BCE) și Banca Națională a României (BNR) au convenit asupra unui aranjament în cadrul căruia se va furniza BNR lichiditate în euro,… Mai mult

Stiri

Statul încasează de la Hidroelectrica dividende suplimentare de 600 milioane de lei

Adrian N Ionescu

Ministerul Economiei și Energiei a decis, cu puterea pachetului de 80% din acțiunile Hidroelectrica, distribuirea de către companie a unor dividende suplimentare de 750 de… Mai mult

Europa

Benzinăriile din Germania, obligate să instaleze stații de încărcare pentru maşinile electrice

Adrian N Ionescu

Germania va obliga toate benzinăriile de pe teritoriul său să aibă staţii de încărcare pentru vehiculele electrice, pentru încurajarea cererii acestui segment auto. Măsura apare… Mai mult

Europa

Comenzile din Germania au scăzut cu peste 25% în aprilie. Punctul minim al recesiunii industriale a trecut

Alexandra Pele

Comenzile din industria germană au scăzut cu 25,8% în aprilie, cel mai abrupt declin lunar din 1991, potrivit datelor publicate vineri și citate de Reuters.… Mai mult

Stiri

VIDEO Mirela Iordan, CEO Pfizer Romania: Singur, sistemul public nu poate face față provocărilor prezente sau viitoare

Redacţia

Reforma în sistem este treaba autorităților însă jucătorii privați pot sprijini anumite zone. De exemplu, „Pfizer are know how extarordinar pe educație în Sănătate. Trebuie… Mai mult