Valentin Lazea / Merită România să intre în OECD?

Ce ar trebui România să facă, la modul cel mai concret – pentru a intra în OECD – și care sunt criteriile pe care statele deja membre le respectă (sau nu!) pntru a face parte din acest club?

Valentin Lazea, economistul-șef al BNR, răspunde la aceste îtrebări și concluzionează – într-o analiză publicată în revista exclusiv print CRONICILE CursdeGuvernare – nr. 81– și demonstrează pe baza criteriilor Organizației că, da, locul României e în OECD. Cu un mic amendament.

Mai jos, un fragment din analiza apărută în CRONICI – cu demonstrația și concluzia aferente.

(Redacția)

***

Înființată în 1961, (the) Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD) reunește țările cele mai dezvoltate ale lumii, adepte ale economiei de piață și ale democrației.

În trecut, acestea mai purtau denumirea de „țări industrializate”, dar întrucât în ultimele decenii serviciile au luat locul industriei în materie de principal contribuitor la crearea Produsului Intern Brut, această denumire a fost abandonată.
Celor 20 de membri fondatori, li s-au adăugat de-a lungul timpului alte 18 state, iar în prezent există o listă de 6 noi state-candidat, printre care și România.

Întrucât cuvintele-cheie care definesc (sau ar trebui să definească) apartenența la OECD sunt gradul de dezvoltare economică, respectiv democrația, să analizăm cum stă România la acești doi parametri în raport cu actualele state membre.

Din tabelul de mai jos se poate observa că, începând cu anul 2019 (cu un scurt hiatus în 2020, din cauza pandemiei), România s-a alăturat grupului de economii cu venitul înalt (adică peste 13845 $/locuitor la paritatea puterii de cumpărare din anul 2022), așa cum sunt ele definite de Banca Mondială.

Se observă din tabel că patru state din cele 38 nu îndeplinesc condiția fundamentală de a avea un venit înalt (High Income, HI) pe locuitor, având doar un nivel mediu-înalt (Upper Middle Income, UMI). Este vorba de Columbia, Costa Rica, Mexic și Turcia. Putem bănui că admiterea lor s-a făcut mai degrabă din rațiuni geo–politice, decât pe criterii strict economice.

România se află în aceeași categorie (high income) cu celelalte 34 de state rămase, printre care și cele 8 state din Europa Centrală și de Est. Totuși, această performanță ar trebui tratată cu precauție, întrucât creșterea economică a fost obținută de România prin accentuarea unor dezechilibre macroeconomice, îndeosebi în ce privește deficitul bugetar și deficitul de cont curent. Nu este exclus ca o eventuală corecție a acestora să aducă, temporar, venitul pe locuitor sub nivelul de 13845 dolari, corespunzător limitei de jos a venitului înalt (high income).

În ce privește al doilea parametru, democrația, observăm o mare eterogenitate a statelor OECD (conform Indicelui Democrației elaborat de the economist Intelligence Unit).

Doar 21 de economii din cele 38 sunt democrații depline (Full), 15 sunt democrații imperfecte (Flawed), iar 2 sunt regimuri hibride (nici democratice, nici autoritare): Mexic și Turcia. Putem spune despre aceste două țări că nu îndeplinesc, de facto, nici un criteriu pentru a fi membre în OECD.

În schimb, România poate beneficia de faptul de a fi în aceeași categorie cu cele 8 state central-europene în ce privește gradul de democratizare: democrații imperfecte (Flawed).

Așadar, răspunsul la întrebarea din titlu ar putea fi: da, România merită să fie admisă în OECD, dar la limită (date fiind dezechilibrele sale macroeconomice).

(……………………………………………………..)

Harta de mai sus preluată de la Worldwide Governance Indicators (WGI), arată că, între statele membre ale UE, România are cel mai mare nivel al corupției, cu excepția Bulgariei. În mod clar, corupția este tolerată de autorități și acceptată de o mare parte a populației, ca făcând parte din moștenirea istorică (balcanică) a societății și ca mijloc de rezolvare „pe scurtătură” a problemelor.

Prin urmare, diminuarea nivelului corupției va presupune un efort conjugat, al autorităților și al publicului, astfel încât intrarea României în OECD să nu presupună o zicere precum cea a lui Groucho Marx: „Nu aș vrea să fac parte dintr-un club care m-ar accepta pe mine ca membru”.

*

(Analiza integrală poate fi citită în în revista exclusiv print CRONICILE CursdeGuvernare – nr. 81)

***

(Citește și: ”Video / 7 lucruri despre CRONICI spuse de 7 cititori de top în 3 minute”)

***