fbpx Modifică Setările

Analiză

Ce și cât înseamnă, de fapt, majorarea cu 10% a punctului de pensie

Creșterea de 10% a punctului de pensie începând cu luna septembrie de la 1.265 lei la 1.391 lei ar echivala la nivel bugetar cu o… Mai mult

03.08.2020

La obiect

Cea mai mare economia a lumii a intrat oficial în recesiune. Scădere de 32,9% de PIB în trimestrul al doilea din 2020

Economia americană a înregistrat cel mai abrupt declin trimestrial de la cel de-Al Doilea Război Mondiale încoace, de la lansarea acestui set de date. Nici… Mai mult

30.07.2020

La obiect

Stadiul celor 85 de proiecte fazate de România pentru a nu pierde finanțarea europeană

România mai are trei ani și jumătate la dispoziție pentru a finaliza cele 85 de proiecte fazate din fonduri europene, aferente exercițiului bugetar 2014-2020, valoarea… Mai mult

29.07.2020

La obiect

Vaccinul împotriva coronavirus – noua miză supremă în jocul geopolitic, egală cu tehnologia militară

Cine primește primul vaccinul contra coronavirusului? Lăsând retorica deoparte, răspunsul ține de geopolitică și de bani. O analiză Politico arată că goana după vaccin nu… Mai mult

29.07.2020

Valentin Lazea / În apărarea Europei: De ce şi cum trebuie combătut euroscepticismul

de Valentin Lazea 6.4.2016

valentin-lazea-Rândurile de mai jos au fost inspirate de un studiu lansat recent de Institutul European din România, intitulat “Combaterea euroscepticismului, extremismului/radicalizării şi consolidarea încrederii în valorile europene”
(autori: Sergiu Gherghina, Sorina Soare, Sergiu Mişcoiu). Părerile exprimate sunt personale şi nu implică în niciun fel instituţia BNR.

  1. De ce trebuie “ajutată” Europa?

Constructele sociale complexe, de genul statelor federale sau confederale (SUA, China, India, Rusia etc.) presupun un grad înalt de complexitate. Pentru menţinerea ordinii şi coeziunii lor interne, este necesar un consum mare de energie din partea tuturor actorilor sociali implicaţi. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul Uniunii Europene, care trebuie să armonizeze interesele a 28 de state membre.

Ca şi orice alt construct complex, Uniunea Europeana este ameninţată de entropie (creşterea dezordinii), orice sistem sofisticat având tendinţa naturală de a se desface in părţile componente, pentru a căror funcţionare este necesară o cantitate mai mică de energie. Aceasta întrucât este necesar un efort mult mai mic pentru a conduce o entitate mică (comună, oraş, canton, regiune) decât efortul necesar conducerii şi funcţionării unei federaţii de state.

Acest aport suplimentar şi constant de energie, care să combată entropia naturală, presupune însă un anumit gen de cetăţeni şi de elite, pe care din păcate nu prea îi avem în Europa de astăzi: informaţi, activi, nerăsfăţaţi (neaşteptând totul de la stat) şi, mai mult decât orice, solidari.

Cum performează românii pe această scală de valori? Românii sunt, de regulă, mai activi decât majoritatea europenilor şi mai puţin răsfăţaţi (aşteaptă mai puţin de la stat). În schimb, sunt mult mai slab informaţi despre problemele europene şi, în general, despre problemele politice, economice, financiare, sociale etc. Cantitatea mare de informaţie de proastă calitate deversată zilnic de canalele mass-media autohtone nu compenseaza prin cantitate ceea ce lipseşte în materie de calitate.

De asemenea, românii sunt, de regulă, lipsiţi de solidaritate, chiar între ei (oltenii nu sunt solidari cu moldovenii, ardelenii nu sunt solidari cu muntenii, bănăţenii nu sunt solidari cu dobrogenii etc., iar clasele avute nu au nici un fel de solidaritate cu clasele sărace: politica cotei unice este doar un exemplu în acest sens). Ce să mai vorbim, în aceste condiţii, despre solidaritate cu alte naţiuni europene sau, mai mult, cu naţiuni non-europene (sirieni, irakieni, afghani etc) ?

Pericolul cel mare de aici vine: oricând este posibil să apară în România un partid eurosceptic, condus de un lider carismatic, care să exploateze aceste două vicii fundamentale – lipsa de informare şi lipsa de solidaritate a cetăţenilor. Acesta este motivul pentru care cei ce iubesc Romania şi Europa (cele două fiind consonante) trebuie să depună un efort de zece ori mai mare: este mai greu să fii informat decât neinformat, este mai greu să fii altruist/solidar decât să nu fii, etc.

O paranteză importantă o constituie critica ideii de regionalizare. Aceasta nu poate fi, nici în România, nici în Europa, o cale spre progres. În locul dezvoltării unui ethos european, a unui set de valori europene, adepţii regionalizării ne propun o “spargere” a ethosurilor naţionale în unele regionale (de tip Catalunia, Flandra, Scoţia etc.), ca şi cand Europa nu ar suferi, deja, de un excedent de specificităţi greu de conciliat.

În ceea ce-i priveşte pe susţinatorii români ai ideii de regionalizare, faptul ca unuii dintre ei s-au săturat de “miticisme” şi de “politica dâmboviţeană” poate fi înţeles, dar soluţia nu este enclavizarea României, ci primenirea clasei politice şi a modului de a face politică la Bucureşti.

Mai rău este atunci când ideea de regionalizare are la bază frustrări de genul “contribuim prea mult şi primim prea puţin de la buget”, adică exact o ilustrare a lipsei de solidaritate de care vorbeam mai înainte. Orice comunitate umană cât de cât mai sofisticată acceptă ideea redistribuirii neproporţionale de la bugetul naţional/federal, ca un preţ (mic) pentru coeziunea (supra) statală.

  1. Cât de întemeiate sunt criticile aduse Europei de către eurosceptici?

Pornesc de la o definiţie pe care am preluat-o de la prof. Alina Bârgăoanu, care împarte euroscepticismul într-o variantă “hard” (care doreşte dizolvarea U.E.) şi o variantă “soft” (care propune îmbunătăţiri ale modului de funcţionare a U.E.). Consider că abordările euroscepticilor de tip “soft” merită luate în discuţie, pentru a vedea când (şi dacă) au dreptate pe unele aspecte punctuale. Altminteri, o retragere într-o atitudine de “political correctness” dusă la extrem ar tăia toate punţile de comuniare cu contestarii şi ar fi contraproductivă.

În cele ce urmează, voi încerca să analizez, succint, cât de întemeiate sunt criticile aduse de euroscepticii “soft” pe şase domenii:

Critica nr.1: “Uniunea Europeană este insuficient de socială şi mult prea liberală”.

Această critică este aberantă, întrucât nu există pe globul pământesc vreo altă entitate politică unde drepturile sociale să fie mai extinse şi mai protejate. Europa găzduieşte circa 7 la sută din populaţia lumii, aproximativ 25 la sută din PIB mondial, dar circa 50 la sută din cheltuielile sociale globale.

Muncitorul european trăieşte mult mai bine decât omologul sau din alte părţi ale lumii (pentru a nu mai vorbi faţă de muncitorul european de acum 20… 50 de ani); la fel şomerul european sau pensionarul european. Aşadar, Europa poate fi acuzată de orice, dar numai nu că ar fi insuficient de socială.

Critica nr. 2: “Uniunea Europeană este insuficient de democratică”.

Şi această critică mi se pare total deplasată. Faţă de marile puteri ale lumii, Europa păcătuieşte printr-un exces de democraţie. Dacă la Washington, Moscova sau Beijing marile decizii se pot lua în câteva minute, Europei îi trebuie luni de dezbateri, în comisii şi comitete, până să ajungă să ia o decizie.

Desigur, cei care cred în democraţia directă (un om – un vot, pe orice problemă) uită că această formă de democraţie se poate exercita doar în comunităţile mici (comune, oraşe, cantoane), de câteva zeci (sau sute) de mii de locuitori. Când însă vorbim de comunităţi mari, de ordinul zecilor (sau sutelor) de milioane de locuitori, democraţia directă nu mai are cum să funcţioneze, deciziile fiind delegate unor reprezentanţi aleşi.

Critica nr. 3: “Multicuturalismul promovat de Uniunea Europeana s-a dovedit a fi un eşec.”

Într-o mare măsură, această critică mi se pare justificată. Europa ar trebui să-şi fixeze graniţe, atât geografice, cât şi mentale, pentru definirea unui ethos comun. Altminteri, este greu să ceri cetăţenilor europeni să fie fideli unui construct de tip “peltea”, care poate să însemne lucruri diferite pentru diferiţi oameni.

Cred că Europa ar trebui să-şi revendice caracterul iudeo-creştin (oricât de incorect politic ar suna această afirmaţie) şi să promoveze un set de valori care îi sunt specifice, în virtutea experienţei sale istorice.

Cele de mai sus nu înseamnă că Europa ar trebui să-şi închidă graniţele, mai ales în faţa imigranţilor care fug de războaie sau de persecuţii politice, indiferent de religia acestora. Ceea ce trebuie să se schimbe este includerea lor într-un “melting pot” de tip american şi condiţionarea rămânerii lor în Europa de integrarea lor deplină în societate, inclusiv de adoptarea normelor prevalente.

Politica de enclavizare a străinilor şi încurajarea acestora de a-şi practica propriile obiceiuri (aşa-numita politică “live and let live”) s-a dovedit un eşec rasunător, ducând la inadaptare, refulare şi răzbunare din partea lor.

De asemenea, relativismul moral promovat de Europa în materie de sexualitate, droguri etc. ar trebui revăzut şi combătut. Acest relativism moral constituie o insultă nu numai la adresa concetăţenilor europeni cu vederi religioase, ci o insultă la adresa bunului simţ al majorităţii tăcute. Iar această critică nu este una “de dreapta”, ci o critică a deraierii morale a unei societăţi care se vrea model pentru restul lumii.

Critica nr. 4: “Europa este condusă de elite corupte”.

Această afirmaţie are două părţi, care ar trebui tratate separat. Pe de o parte, aşa cum am arătat, într-o construcţie de tip complex, precum Uniunea Europeană, conducerea nu se poate exercita decât prin elite, întrucât democraţia directă nu funcţionează. Pe de altă parte, faptul că se dovedesc zilnic cazuri de corupţie a elitelor (cel mai recent legat de o firmă de intermediere din Panama) nu face decât să le îndepărteze pe acestea de publicul larg.

Ca atare, critica este parţial justificată, elitele trebuind să-şi schimbe radical comportamentul şi să se supună, în mod transparent, scrutinului public.

Critica nr.5: “Uniunea Europeană asigură mai puţină creştere economică decât ar putea să o facă naţiunile luate individual ”.

Această critică vine dintr-o evidentă lipsă de educaţie economică şi istorică a celor care o formulează. Într-o lume dominată de mari puteri şi grupuri de state, este o naivitate să crezi că vreun stat european, luat individual, ar putea să facă faţă competiţiei (faptul că Germania sau Marea Britanie cred încă în această iluzie nu o face mai puţin falsă).

În ceea ce ne priveşte pe noi, în România, ar trebui să ne lecuim de pretenţiile de naţionalism economic după experienţa anilor 1982-1989 când am adoptat autarhismul de tip “avem tot ce ne trebuie” şi am încercat să producem orice, de la ace cu gămălie până la avioane, cu rezultate economice (prea puţin) cunoscute.

Critica nr. 6: “Consensul de la Berlin, care domină Europa şi care impune austeritate nu constituie calea corectă de a ieşi din criză”.

Cei care formulează această critică uită de faptul că actuala criză, fiind o criză de supra-îndatorare (rezultat a cincizeci de ani de “mituire” a publicului occidental cu politici expansioniste finanţate pe datorie) nu se poate resorbi prin “aruncare de bani din helicopter”, aşa cum sugerează unii economişti neo-keynesişti de pe ambele maluri ale Atlanticului.

În realitate, o criză de supra-îndatorare nu se rezolvă prin … creşterea îndatorării (aşa cum propun neo-keynesiştii), ci prin reducerea ei, lentă şi dureroasă.

Ceea ce lordul Keynes a uitat să scrie pe prima pagină a cărţii sale “Teoria generală a ocupării forţei de muncă, a dobânzii şi a banilor” (1936) este că recomandările sale, de ieşire din criză prin politici fiscale expansioniste, pot funcţiona doar în ţările – hegemon ale momentului (Marea Britanie atunci, SUA acum). Respectivele politici nu le sunt la îndemână celorlalte ţări, fie că vorbim de state dezvoltate sau de state emergente.

***

În concluzie, Europa este acuzată (de cele mai multe ori, din neştiinţă) de multe rele de care nu este vinovată, iar soluţiile sunt căutate, prin mimetism, în locuri cu particularităţi diferite.

Este de datoria cetăţenilor educaţi, care iubesc Europa, să depună un efort înzecit pentru a se opune forţelor distructive ale entropiei (a se citi: lenei intelectuale şi morale).

***
Valentin Lazea este economist-șef al BNR. Opiniile exprimate nu angajează poziția Băncii Naționale a României

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 6.4.2016

2 comentarii

  1. Caliman Eugen - consultant dezvoltare economica
    30.4.2016, 10:39 am

    1.S-a impamintenit si se utilizeaza un “concept” liberal eronat, conform caruia, pentru a dura, UE are nevoie de ceteteni activi, informati si solidari – omitindu-se ca nicaieri acestia nu apar de la sine – ci sint “produsul social” al sistemului si realitatilor economice europene.
    2.UE nu-i are si nu-i poate “formata”, deoarece este o constructie formala, non-economica ci VAMALA, lipsita de un (necesar) nou “model/proiect de dezvoltare economica nationala”, dupa ce vechiul model economic (national) a fost pierdut prin integrare.In lipsa lui, guvernele si partidele nu mai au independenta si atributii economice, fiind executante si raportoare de strategii si directive birocratice – in loc de factori pro-activi ai dezvolatarii economica, ca pina la integrare.In disperare de cauza, Anglia a obtinut dreptul de a utiliza vechiul model de dezvoltare, care rupe toate legaturile/acordurile de integrare.In aceasta situatie, nici nu mai conteaza, daca Anglia va decide sau nu brexitul in iunie.
    3.Romanii nu sint mai lipsiti de solidaritate ca alti “europeni”, ci ei simt mult mai acut criza structurala a tarii determinata de integrare – adica disparitia economiei si industriei nationale – care a condus la exodul unui sfert din populatia tarii in lipsa locurilor de munca din tara!
    4.Pentru a evita “desfacerea in partilele componente” (fireasca pentru un ansamblu nefunctional de orice tip), UE are nevoie de identificarea si eliminarea cauzelor economice care induc entropia dezagregarii.Simpla apelare la considerente generale sau de imagine, privind utilitatea si avantajele existentei UE nu conving, cita vreme proiectul economic European este folositor numai tarilor dezvoltate.Acestea si firmele lor au acaparat economia, industria, utilitatile, serviciile nationale, etc. din Romania, care a dobindit drept consecinta – starea economica si sociala de colonie a epocii globalizarii.

  2. alintimis
    5.5.2016, 8:03 am

    In chestiunea regionalizarii problema nu tine de lipsa de solidaritate. Problema reala e hipercentralismul deciziilor si alocarea resurselor pe criterii politice (daca primarul e din partidul aflat la guvernare, primeste bani de la guvern).
    Pe de alta parte nu vad niciun motiv pentru care identitatile regionale ar fi mai antieuropene decat cele nationale. Europa regiunilor ar putea fi mai viabila decat Europa natiunilor!

Lăsați un comentariu


Stiri

Rectificare bugetară: Deficitul – revizuit de la 6,7% din PIB la 8,6% din PIB. Economia va consemna o scădere de 3,8% din PIB în 2020

Alexandra Pele

A doua rectificare bugetară din acest an a fost construită pe o prognoză revizuită a evoluției economiei. Deficitul bugetar a fost majorat de la 6,7%… Mai mult

Europa

Franța își sporește prezența militară în Mediterana, cu scopul ”evaluării autonome” a acțiunilor Turciei

Iulian Soare

Franţa a trimis două nave ale Marinei militare şi două avioane de vânătoare Rafale în estul Mării Mediterane, a anunțat joi ministrul francez al Apărării,… Mai mult

Stiri

Gaze din Marea Neagră: Prima platformă de extracție a BSOG este pe jumătate gata – Gazoductul spre țărm, terminat în acest an

Adrian N Ionescu

Compania petrolieră Black Sea Oil&Gas (BSOG), concesionarul perimetrului XV Midia de gaze naturale din Marea Neagră, a realizat 33% din proiectul de investiție în exploatarea… Mai mult

Stiri

Belarus nu e Ucraina – șanse infime pentru succesul unei revoluții portocalii la Minsk

Razvan Diaconu

Scenele din Belarus cu protestatari care ridică baricade în stradă pentru a opri atacurilor poliției evocă o altă revoltă produsă în zona-tampon dintre Rusia și… Mai mult

Europa

Banca Internaţională de Investiţii, controlată de Rusia, împrumută Schaeffler AG, un lider german al piețelor europene, inclusiv în România

Adrian N Ionescu

Banca Internaţională de Investiţii (IIB) a aprobat un împrumut de 50 de milioane de euro grupului german Schaeffler AG, unul dintre producătorii proeminenți de componente… Mai mult

Stiri

Avertisment Administrația Porturilor Maritime: La Constanța e depozitat de 9 ori mai mult azotat de amoniu decât a explodat la Beirut

Vladimir Ionescu

Aproape 26.000 de tone de azotat de amoniu sunt depozitate în Portul Constanța, a anunțat joi  Administrația Porturilor Maritime, care a atras atenția că toți… Mai mult

Europa

Spania / Prăbușire a sectorului ce contribuie cu 12% la PIB: aproape 98% mai puțini turiști străini în iulie, față de anul trecut

Iulian Soare

Numărul de turiști străini în Spania a fost în iulie a fost similar celui din iunie, de 204.926, cu aproape 98%, comparativ cu aceeași lună… Mai mult