Textul de mai jos este un scurt rezumat al unei analize apărute în nr. 97 al CRONICILOR Curs de Guvernare, la secțiunea ”Diagnoze”.
Economistul-șef al BNR compară două școli de responsabilitate. Pe de o parte, riscurile unei economii care crește pe bază de ”E”-uri, hormoni, steroizi și colesterol, cu dezechilibre care vor intra în mod cert la scadențe scostisitoare – cum e cea a României.
De cealaltă parte, avansul robust, echilibrat, sustenabil și orientat spre viitor – al celorlalte state foste comuniste.
Pentru că e important să știm – azi, T3 2019 – la ce construim noi de fapt și pe ce ne cheltuim împrumuturile cele scumpe.
Ce sunt CRONICILE – un LINK informativ AICI.
Nr. 97 (al patrulea) din CRONICI – cu un hint la sumar – un LINK AICI – și mod de achiziție.
(CRONICILE – un ghid de navigare prin istoria vremii tale)
(Redacția)
***
În articolul anterior („Poate România căra în spate o creștere economică obeză?”, în Cronicile Curs de guvernare nr. 98) ne-am ocupat de limitele cantitative ale creșterii economice. Acum să aruncăm o privire asupra calității acestei creșteri în ţara noastră, privită în context central şi est-european (CEE). Pentru că, da, calitatea contează; și se decontează.
Or, în această privință, remarcăm faptul că, dată fiind stoparea reformelor structurale începând cu primăvara anului 2015 – anul încetării ultimului acord stand-by cu FMI – România Diverge nu numai în raport cu statele vest-europene dezvoltate, ci şi faţă de celelalte zece state CEE membre ale Uniunii Europene.
(……………………………….)
Cine și cum își produce creșterea economică în UE
Primul tabel de mai jos ne arată că, în perioada 2008 – 2018, consumul privat a fost în România cel mai mare contribuitor la creșterea economică, cu un ritm mediu anual de 2 la sută.
(……………………………..)
În aceeași perioadă, formarea brută de capital fix (investițiile) are, în medie, o contribuție negativă (!), de -0,3 la sută pe an, doar Letonia şi Slovenia având o situație mai deficitară.
(Citiți și: ”Interviu: A Patra Revoluție Industrială și deglobalizarea. Surprinzătoarele avantaje, inclusiv militare, ale națiunilor mici”)
Invers, variația stocurilor (creșterea producției nevândute) are în România contribuția cea mai mare dintre statele analizate, de 0,4 la sută pe an (în medie).
Contribuția exporturilor nete (diferența dintre export şi import) este cea mai mică în România, de numai 0,4 la sută pe an.
Din toate aceste cifre rezultă tabloul unei economii centrate pe sine însăși, dominată de consum şi dezinteresată de investiții şi de exporturi. Or, Uniunea Europeană este un club al statelor exportatoare (21 din 28 au surplus de cont curent), în care un stat net importator ca România cu greu îşi găsește locul. Nu degeaba se spune că exportul este cea mai bună cale, pentru firme şi pentru state, de a învăța.
Cine și cu ce își produce creșterea economică
Odată lămurit falimentul actualului model de creștere economică promovat în România, să ne aplecăm asupra factorilor de producție (capital/forță de muncă/productivitate) şi să vedem cum stăm în context CEE la dotarea cu astfel de factori.
În ceea ce privește factorul capital, dotarea cu Investiții Străine Directe (ISD) a României poate părea acceptabilă ca stoc, dar nu şi atunci când raportăm acest stoc la numărul populației. La acest indicator, ISD/locuitor, România ocupă ultimul loc între cele 11 state analizate, potrivit tabelului următor.
(Citiți și: ”Nesăbuitul perfect: Cea mai mare creștere economică din UE a ieșit cu dobânzile din UE”)
Un alt indicator care poate ilustra dotarea cu capital a unei ţări este numărul de kilometri de autostradă. Din tabelul alăturat se vede că, în materie de kilometri/milion de locuitori şi de kilometri/1000 km2 de suprafață, România este penultima, depășind doar Letonia.
Dacă trecem să analizăm factorul forţă de muncă, constatăm că în CEE se disting trei grupări de state:
- State cu spor natural negativ, a căror populație scade an de an: Bulgaria, Croația, Letonia, Lituania, România, Ungaria;
- State cu spor natural negativ, dar care au reușit să stabilizeze numărul populației, în principal pe seama atragerii de imigranți: Estonia, Polonia;
- State cu spor natural pozitiv, a căror populație tinde să crească încontinuu: Cehia, Slovacia, Slovenia.
Factorul productivitate poate fi influențat în cea mai mare măsură de sistemul educațional. Dar testele PISA, desfășurate o dată la trei ani cu elevi de liceu (15-17 ani), arată că România ocupă în mod constant ultimul sau penultimul loc în ceea ce privește sistemul educațional la toate cele trei probe: citirea şi înțelegerea textului; matematică; științe. Ne putem întreba: despre ce fel de integrare europeană vorbim atunci când generația viitoare (presupusă a fi pilonul central al respectivei integrări) are 40 la sută analfabeți funcționali?
(…………………………………………)
(…………………………………………)
Cele arătate sugerează în mod clar care sunt direcțiile de acțiune pe care o administrație competentă ar trebui să le urmeze.
Politicienii români ai acestui moment ar putea spune, repetând vorbele lui Jean–Claude Juncker: „Știm cu toții ce avem de făcut, dar nu știm cum să fim realeși odată ce am făcut ce trebuia”. Însă nici acest lucru nu este adevărat: prezentate inteligent, reforme în sectoarele amintite ar fi un win-win nu numai din punct de vedere economic, ci şi politic. Deoarece un calcul simplu arată că, în urma reformelor, ar pierde câteva zeci de mii de oameni, dar ar câștiga douăzeci de milioane.
Să-l facem:
(……………………………………..)
***
Analiza integrală, cu explicații detaliate – în CRONICILE Curs de Guvernare, Nr. 97.
Ce sunt CRONICILE – un LINK informativ AICI.
Nr. 97 (al patrulea) din CRONICI – cu un hint la sumar – un LINK AICI – și mod de achiziție.
(CRONICILE – un ghid de navigare prin istoria vremii tale)
