România mai bifează un indicator la care suntem pe ultimul loc în Uniunea Europeană, respectiv procentajul angajaţilor care prestează o muncă temporară.
Nivelul de 1,4% consemnat de Eurostat pentru anul 2016 este de zece ori mai mic faţă de media Uniunii, situată la 14,2%, şi de aproape douăzeci de ori sub valoarea consemnată de cea mai apropiată ţară ca mărime şi nivel de dezvoltare economică, Polonia (27,5%).
Problema nu este că ne plasăm sub grupul BELL, constituit de ţările baltice şi Bulgaria (vecină şi colegă de val de aderare la care unde procentajul angaţilor temporari este triplu), ci faptul că ne aflăm exact la polul opus în raport cu Polonia. Or, aceasta este, în multe privinţe, modelul nostru de devoltare şi referinţa în materie de reducere a decalajelor faţă de Occident.
De altfel, polonezii au folosit intens această modalitate de creştere a ocupării pentru a rezolva problema unui şomaj situat mult peste media europeană şi pentru a fluidiza o piaţă a muncii supusă provocărilor unor schimbări relativ rapide a ocupaţiilor şi a raporturilor într cerere şi ofertă.
Prin contrast, rigiditatea destul de pronunţată a pieţei muncii de la noi constituie un factor care descurajează abuzurile angajatorilor dar penalizează dinamica dezvoltării unor afaceri, îndeosebi pe zona microîntreprinderilor şi a IMM-urilor.
Cifrele arată clar o plasare a noastră în afara uzanţelor europene în materie şi constituie un punct important care rămâne de rezolvat la nivelul convergenţei reale.
Faptul că locomotiva germană se află la acest indicator doar cu un un procent sub media UE ( 13,2%) iar ceilalţi mari parteneri europeni ai României foarte aproape de această medie, cu surorile latine de mentalitate mai apropiată Italia la 14% şi Franţa la 16,1%, ar trebui să ne dea de gândit.
Mai ales că şi fostele colege de bloc socialist şi-au ajustat practica în materie şi s-au apopiat ”la o aruncătură de băţ” de pragul de 10% (Ungaria şi Cehia).
Iar nou-venita Croaţia a ajuns la 22,2%, toate aceste ţări, alături de Polonia, având, întâmplător sau nu, un regim similar de flotare a monedei naţionale, diferit de rigiditatea legării de euro ( la care balticele au şi trecut iar bulgarii deja menţionează valoarea în euro pe majoritatea bonurilor emise de magazine).
Implicaţii pentru atingerea obiectivului de ocupare stabilit pentru 2020
Aducerea indicatorului referitor la angajarea temporară la un nivel apropiat de performanţele colegelor din UE care sunt la aceeaşi categorie dar ceva mai avansate pe drumul convergenţei reale ar rezolva şi problema atingerii nivelului de 70% ocupare la nivel naţional, prevăzut în strategia Europa 2020.
În prezent ne situăm, pe un trend de creştere, la 66,3%, potrivit datelor statistice ale INS pentru anul 2016 dar este puţin probabil să atingem ţinta fixată dacă nu întreprindem nimic pe partea de angajare temporară.
De reţinut, anul trecut au fost consemnate 212 mii persoane ocupate cu program parţial care doreau şi erau disponibile să lucreze mai multe ore decât în prezent, fiind considerate persoane subocupate. Ele reprezentau 2,4% din populaţia activă, 2,5% din populaţia ocupată şi 29,3% din numărul total al persoanelor care lucrau cu program de lucru parţial.
Din rândul populaţiei inactive, alte 345 mii de persoane erau disponibile să înceapă lucrul dar nu căutau un loc de muncă. Semnificativ pentru diferenţa faţă de ţinta pentru 2020, ele reprezentau 3,8% din populaţia activă. Dezvoltarea unor programe avantajoase de locuri de muncă temporare ar mobiliza această forţă de muncă potenţială ce rămâne deocamdată nefolosită.
În fine, dar nu în ultimul rând, se remarcă plasarea noastră în minoritatea ţărilor în care ponderea femeilor la nivel de angajare temporară este mult mai mică decât a bărbaţilor. În 18 ţări din UE ( inclusiv toate ţările occidentale, cu excepţia Portugaliei şi a Germaniei, unde egalitatea între sexe se vede şi la muncă), procentajul bărbaţilor ce lucrează pe durată determinată se situează sub cel al femeilor.
La noi, procentajul este cel mai dezechilibrat spre partea masculină (+70%), cu doar 1% dintre femei angajate temporar. Ceea ce sugerează că oferta ar trebui direcţionată către partea feminină dacă vrem să mergem spre practica europeană.
Doar în Letonia se mai regăseşte o asemenea discrepanţă (64%), dar la un nivel de 2,8% al ponderii femeilor angajate temporar. Asta în timp ce Lituania şi Bulgaria au coborât sub 30% iar Estonia se îndreaptă spre 10%. Adică acolo unde se află Polonia sau Slovacia. În timp ce în Cehia ( 11,6% faţă de 8,1%), Ungaria (10,2% faţă de 9,4%) sau Croaţia ( 22,4% la 21,9%), ”scorul” este mai mare pe partea feminină.
Urmărește-ne pe Google News
2 răspunsuri
Câți dintre cei indignați de tăierea salariilor pe vremea lui Boc știu că problema a fost agravată de Iliescu? În negocierile cu FMI, s-a pus problema stabilirii unui plafon al salariilor bugetarilor. Iliescu a rezolvat românește problema, acordând sporuri cât cuprinde. Tăriceanu a sporit aberant numărul bugetarilor (nu sunt sigur,dar cred că de la 800 000 la 1 200 000), iar când a venit criza, Boc a făcut o chestie de bun simți – a tăiat complet sporurile și a redus cu 25% salariile bugetarilor. Doar că sporurile constituiau și 50% din salarii, în consecință unele venituri ale bugetarilor s-au redus cu 75% – de aici succesul fulminant în alegeri al PSD… și venirea la putere a lui Ponta.
Am observat ca in ultima perioada se toate vehiculeaza ca si aparitii in presa locala studii si analize refritoare la situatia locurilor de munca si a salariilor. Se pare ca acest subiect ramane inepuizabil ca si informatii dar si vesnic in atentia romanilor.