Pe măsură ce China își reduce cheltuielile în Africa, Europa vede o șansă de a-și spori influența pe acest continent. La reuniunea de două zile a liderilor europeni și africani la Bruxelles săptămâna aceasta, UE vrea să anunțe o serie de proiecte majore pentru Africa, care vor beneficia de o finanțare de 150 de miliarde de euro.
În pregătirea reuniunii de la Bruxelles, președintele Emmanuel Macron a invitat șefii de stat din țările din Regiunea Sahel și lideri UE și din state membre la o cină la Palatul Elysée din Paris – astfel că președintele Johannis tocmai se află acolo.
În lista de proiecte promise statelor africane se numără: îmbunătățirea conectivității digitale, construirea de noi legături de transport, accelerarea trecerii la surse de energie cu emisii reduse de carbon.
Totul, scrie Politico, face parte din strategia Global Gateway a UE, considerată o ripostă geostrategică la inițiativa Belt and Road a Chinei.
Propaganda începe să înlocuiască banii
China a redus ritmul investițiilor în Africa mai ales de la începutul pandemiei de coronavirus.
La reuniunea Forumului pentru Cooperare China-Africa (FOCAC) de anul trecut, președintele chinez Xi Jinping a promis investiții în valoare de 40 de miliarde de dolari pentru Africa, cu o treime mai puțin decât angajamentele anterioare.
Același lucru este valabil și pentru împrumuturile chinezești. Acestea au totalizat 7,6 miliarde de dolari în 2019 (cele mai recente cifre disponibile), conform bazei de date China Loans to Africa, condusă de Universitatea Johns Hopkins și Universitatea din Boston.
Aceasta este o scădere semnificativă față de vârful din 2016, de 29,5 miliarde de dolari.
China începe însă să ofere alt tip de asistență: anul trecut a promis 1 miliard de doze de vaccin împotriva coronavirus. Acestea ar completa cele 200 de milioane de doze deja livrate țărilor africane.
Vaccinurile sunt un punct sensibil în relația UE – Africa din cauza refuzului blocului de a renunța la drepturile de proprietate intelectuală care ar permite o producție mai ieftină.
Mai mult: în mesajul său către liderii africani, în noiembrie, Xi Jinping a atins un alt punct de tensiune, vorbind despre istoria colonială a Europei în Africa.
Marea întrebare: poate UE concura cu China?
O mare întrebare: de unde vor fi finanțate ambițiie UE? Detaliile sunt limitate și se pare că o parte considerabilă din fondul de 150 de miliarde de euro – care va fi distribuit în următorii șapte ani – nu va proveni din surse publice.
Acest lucru are sens, a spus Theodore Murphey, directorul Africa al Consiliului European pentru Relații Externe. „Dacă vrem să ne asigurăm că ne potrivim cu China, trebuie să combinăm toate inițiativele UE, atât din partea instituțiilor UE, cât și a țărilor membre, pentru a ne asigura că amprenta noastră este mai mare decât suma tuturor părților.”
(Citește și: ”Ce caută și cum lucrează miliardele chinezești în Africa”)
Și mai este și problema condițiilor aferente fondurilor UE. Oficialii europeni spun că nu vor renunța la principii precum standardele de muncă, de mediu și anticorupție. Iar asta ar putea putea păstra balanța înclinată în favoarea acceptării finanțărilor oferite de băncile chineze, care nu au condiții atașate banilor.
Dineu de gală la Paris
În pregătirea reuniunii de la Bruxelles, președintele Emmanuel Macron a invitat șefii de stat din țările din Regiunea Sahel și lideri UE și din state membre la o cină la Palatul Elysée din Paris.
La cina de miercuri, Ciad, Mauritania și Niger vor reprezenta regiunea Sahel, în timp ce Mali și Burkina Faso nu au fost invitate, fiind suspendate din Uniunea Africană și din alte formate internaționale, a spus Elysée.
Vor participa și Coasta de Fildeș, Ghana, Togo, Benin și Uniunea Africană, reprezentată de președintele Senegalez Macky Sall.
De partea europeană, lui Emmanuel Macron i se vor alătura la cină președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, președintele Consiliului European, Charles Michel, șeful UE pentru politică externă, Josep Borrell, precum și șefi de stat sau de guverne din Italia, Germania, Spania, SUA, Marea Britanie, Suedia, Ungaria, Țările de Jos, Belgia, Portugalia, Cehia, Danemarca, Norvegia, România, Estonia, Lituania și Slovacia.
Subiect greu de digerat: prezența militară europeană în Mali
Cel mai sensibil subiect care urmează să fie discutat la Paris îl constituie prezența militară europeană în regiunea Sahel și posibila încheiere a Operațiunii Barkhane – operațiune militară condusă de Franța în Mali.
O eventuală decizie de retragere din Mali ar pune capăt unei operațiuni militare franceze care a durat nouă ani în țară. Și ar marca un regres major în eforturile pe termen lung ale Parisului de a lupta împotriva grupărilor teroriste din regiune.
Prezența Franței în Sahel – aproximativ 3.500 de soldați în Mali și peste 4.000 în regiunea extinsă – datează din 2013, când președintele François Hollande a decis să trimită trupe mai întâi în Mali, apoi în regiunea Sahel extinsă, inclusiv Burkina Faso, Ciad , Mauritania și Niger pentru a lupta împotriva terorismului jihadist.
Sprijinul popular pentru această misiune a dispărut treptat. Aproximativ 53 de soldați francezi au fost uciși în Sahel de la începutul operațiunii, iar trupele franceze se confruntă acum cu soldați mercenari din grupul Wagner din Rusia.
Situația a escaladat în ultimele săptămâni, când guvernul l-a expulzat pe ambasadorul Franței; mii de oameni au ieșit pe străzile din Bamako pentru a sărbători decizia și a protesta față de prezența militară franceză.
