(Textul de mai jos reprezintă fragmente din analiza făcută de profesorul Mircea Coșea în nr. 92 (proaspăt apărut) al revistei exclusiv print CRONICILE Curs de Guvernare, sub coverul ”România Über Alles – interesele economiei românești în UE în deceniul care va schimba lumea”.
Într-o lume care schimbă direcția dinspre hodrcarburi spre metale și pământuri rare, China a intrat cu ambele picioare în Africa cea bogată în resurse, dar săracă în dezvoltare și capital. Mircea Coșea inventariază metodele prin care China ia în stăpânire Africa, pas cu pas, lucru la care Occidentul ar trebui să fie cu ochii în patru: acolo sunt resursele rare ale economiei viitorului.
Analiza integrală – cu grafice, hărți, diagrame etc – poate fi citită în numărul 92 al revistei exclusiv print CRONICILE Curs de Guvernare.
Detalii despre acest număr al CRONICILOR:
AICI- Sumarul numărului 92 al CRONICILOR (și locul de unde poate fi cumpărată online)
AICI- Ce sunt CRONICILE (și locul de unde poate fi cumpărată online toată colecția)
Redacția)
***
„Foamea de capital” pe care o are continentul african este elementul central în explicarea și înțelegerea modului în care, spre deosebire de alte centre ale puterii economice mondiale, China a conceput o ambițioasă strategie pe termen lung de cucerire a piețelor africane și de utilizare a resurselor minerale și energetice ale acestui continent.
În timp ce puterile occidentale au evitat Africa în ultimii 30 de ani, considerând-o un „continent bananier”, afectat de corupție și sărăcie și capabil să supraviețuiască doar prin asistența oficială pentru dezvoltare (Africa Development Aid), China a crezut în potențialul Africii și al africanilor. Astfel, din anul 2000 a început să implementeze cu atenție o strategie inspirată de jocul Go, înconjurând economiile africane vizate prin tripticul APD/IDE/loans.
Miliardele chinezești se duc în investiții? Hmm…
După 2003, China a început să modeleze economia africană. Pentru a face acest lucru, se bazează pe cele două componente financiare principale, EximBank China și China Development Bank (CDB), precum și pe fonduri bilaterale specifice, cum ar fi Fondul de Dezvoltare China-Africa. În total, aceste organisme financiare au contractat împrumuturi în valoare de 94,4 miliarde de dolari între 2000 și 2016.
De menționat că Fondul de Dezvoltare China-Africa are ca scop declarat să ajute companiile chineze să investească în Africa. Shi Jiang, președintele fondului, sublinia la 1 august 2019: „Căutăm oportunități pentru firmele noastre și identificăm investitori pentru proiecte viitoare în Africa, chiar dacă există riscuri, dar potențialul african este enorm. Vom încerca să dezvoltăm parteneriate cu organizații internaționale și multinaționale străine pentru a limita incertitudinea, inaugurând astfel o nouă etapă în dezvoltarea economică a continentului”.
(…………………………………………….)
Marfa oferită Africii: lista de interese chinezești, la schimb cu dependența financiară africană
Analizele internaționale arată însă că ar fi exagerat să se considere că China investește masiv în Africa.
În timp ce mulți analiști se concentrează asupra fuziunilor și achizițiilor istorice ale Chinei în Africa, în special în sectoarele energiei și metalelor, realitatea este că finanțarea proiectelor chineze în țările africane este de aproape zece ori mai mare.
Cu alte cuvinte, investițiile reale ale Chinei în Africa sunt mult mai mici decât fluxurile generatoare de datorii și, în special, finanțarea proiectelor.
Investițiile Chinei în Africa sunt încă în fază incipientă, în comparație cu cele ale principalelor țări europene cu un trecut colonial în Africa, în special Franța și Regatul Unit, dar este un trend evident al Chinei de a ajunge din urmă cu ISD aceste țări, la un nivel proporțional cu dimensiunea sa economică și cu legăturile politice pe termen lung cu regiunea africană.
Dacă reducem problema la viteza acestei convergențe, datele arată în mod surprinzător că China nu este încă cel mai mare investitor, chiar și în ceea ce privește fluxurile de ISD. Poziția dominantă a Chinei a fost mai evidentă în calitate de cumpărător de active, în timp ce ISD din UE și SUA au fost mai volatile, cu unele cesionări semnificative între 2016 și 2018.
(…………………………………………………)
Locuri de muncă și dezvoltare? Nu: creșterea gradului de îndatorare
Combinația de împrumuturi și granturi pentru proiecte comerciale a fost observată în peste 35 de țări africane, în principal Nigeria, Angola, Sudan și Etiopia, și, mai recent, inclusiv facilități de miliarde de dolari pentru țări precum RDC și Ghana, dar și din ce în ce mai mult Zambia.
Un alt aspect important al investițiilor chineze în Africa este concentrarea sectorială a acesteia. Cu excepția unei părți relativ mici din noile investiții în producție, cea mai mare parte a investițiilor sau împrumuturilor Chinei (în cazul finanțării proiectelor) este orientată către obiectivele strategice ale Chinei de a asigura accesul la resurse și de a utiliza capacitatea excedentară a Chinei în construcții și transport.
Africa este regiunea cu cea mai rapidă creștere a influenței chineze, dar ISD-ul Chinei în Africa creează, în medie, mai puține locuri de muncă per unitate de investiții. Pentru ca aceste ISD-uri de intrare să fie binevenite și, prin urmare, durabile, natura lor va trebui să se schimbe pentru a crea mai multe locuri de muncă. Cu alte cuvinte, pentru ca China să aibă succes în strategia sa de investiții în Africa, va trebui să treacă de la o strategie privind resursele naturale și infrastructura la o strategie de producție mai intensivă a forței de muncă.
În decembrie 2015, la sfârșitul celui de-al 6-lea Forum privind cooperarea dintre China și Africa (FOCAC), desfășurat în Africa de Sud, președintele Xi Jinping a promis să aloce 60 de miliarde de dolari continentului african în următorii trei ani. Până în prezent, peste 75% din această promisiune a fost respectată cu un total de 47 de miliarde. Aceste plăți aduc acum cota din stocul total de datorii al țărilor din Africa Subsahariană deținute de China la 20%.
China nu numai că sporește dependența economică a Africii, dar încearcă să o și consolideze pe termen lung prin structurarea contractelor de creditare în direcția accesului durabil la resursele naturale – împrumuturi pentru activități de prospectare și exploatare a resurselor minerale și energetice –, permițând controlul societăților chineze asupra sectoarelor strategice ale țărilor africane.
(………………………………………….)
Metoda chinezească, țară cu țară africană
Este de menționat că, în multe cazuri, contractele Chinei cu guvernele locale conțin clauze de garanție mai mult sau mai puțin secrete care ar livra depozite de materii prime sau infrastructură în cazul în care statul african în cauză nu rambursează împrumuturile acordate de Beijing.
În Kenya, de exemplu, China ar prelua controlul asupra portului Mombasa dacă Nairobi nu ar putea rambursa împrumuturile cu care își finanțează linia de cale ferată dintre capitală și port.
(………………………………………..)
În 2016, Africa Subsahariană avea un coeficient de dependență mult mai mare (pe o scară de la 0 la 1) la exporturi decât alte țări emergente: 0,24, comparativ cu 0,16, de exemplu, pentru Asia de Sud-Est și 0,19 pentru Rusia, Brazilia și India. Diferența este și mai mare cu Uniunea Europeană (0,07) și Statele Unite (0,12).
Volatilitatea ridicată a prețurilor materiilor prime în timpul crizei din 2014-2015 aproape a înjumătățit exporturile către China, aducând prejudicii grave economiilor africane. Sudan, Angola, Congo-Brazzaville și Mauritania, fiind cele mai dependente de China, au avut cel mai mult de suferit.
Finanțarea proiectelor, la schimb cu materii prime rare
Firma americană McKinsey a realizat un raport intitulat poetic „Dansul leilor și al dragonilor”, care analizează modul în care economia africană devine dependentă de China.
Potrivit raportului, companiile chineze generează deja 12% din producția industrială estimată a Africii, de 500 de miliarde de dolari (430 de miliarde de euro). În sectorul infrastructurii, cota de piață a companiilor chineze ar ajunge deja la 50%.
(……………………………………………..)
Mai mult de zece mii de companii chineze operează pe continent, iar 90% dintre ele sunt private. Veniturile lor în Africa ar putea crește cu 144 la sută, la 440 de miliarde de dolari până în 2025.
Raportul subliniază faptul că „investitorii chinezi rămân motivați mai întâi de căutarea materiilor prime. De ani buni, am vorbit despre diversificarea economiilor africane, dar realitatea este că suntem încă departe de acest lucru. Este interesant de văzut că doar țările relativ sărace, sărace în mărfuri, cum ar fi Etiopia, au o relație mai echilibrată cu China. Pentru alții, raportăm o mare dependență de petrol, materii prime minerale și metale. Acestea reprezintă 90% din totalul exporturilor africane către China”.
(…………………………………………….)
Forță de muncă mai ieftină decât cea chineză
Mai mult de cinci zone economice speciale (SEZ), dezvoltate și gestionate de chinezi, au fost anunțate până în prezent în Zambia, Mauritius, Nigeria, Egipt și Etiopia, precum și în Uganda, Tanzania etc., iar investițiile chineze în aceste zone își propun să aducă capital pentru industriile cu valoare adăugată mai mare. SEZ nu numai că vor oferi un mediu mai liberalizat pentru afaceri, dar vor încorpora și investiții semnificative în infrastructură, în special în transporturi și producția de energie.
(…………………………………………..)
Și puțină propagandă. Militară
Un punct de vedere interesant și preluat de mulți sinologi occidentali îl găsim în studiul COFACE -Trade: Chine-Afrique: le mariage de raison va-t-il durer? din 07/11/2017.
„Lansat în iulie 2017, Wolf Warrior 2 a devenit primul film non-Hollywood care a intrat în top 100 la box office-ul global din toate timpurile. Acest film de acțiune prezintă China ca protector al Africii. La doar patru zile de la lansarea filmului, China a inaugurat prima sa bază militară de peste mări pe coasta Djibouti, materializând mesajul filmului. China s-a arătat puternic interesată de Djibouti, o țară mică din Cornul Africii, care este o poartă de intrare pe continent încă de la primul Forum de Cooperare China-Africa (FOCAC).
După cum sugerează și numele, FOCAC întruchipează interesele Beijingului pentru întregul continent.
(…………………………………………)
La Forumul China-Africa din 2019 de la Beijing, cu participarea a 53 de lideri africani, s-a subliniat importanța „familiei sino-africane” pentru ”dezvoltarea economiei mondiale și a eliminării inegalităților dintre națiunile lumii”.
(…………………………………………)
***
Analiza integrală – cu grafice, hărți, diagrame etc – poate fi citită în numărul 92 al revistei CRONICILE Curs de guvernare – publicație de analiză și context, care apare exclusiv print – 208 pagini/A4.
Detalii despre titlurile și autorii acestui număr al CRONICILOR:
AICI- Sumarul numărului 92 al CRONICILOR (și locul de unde poate fi cumpărată online)
AICI- Ce sunt CRONICILE (și locul de unde poate fi cumpărată online toată colecția)
(CRONICILE Curs de guvernare: un ghid de navigare prin istoria vremii tale)
Urmărește-ne pe Google News
Un răspuns
Succesul Chinei in Africa (si nu numai) se datoreaza nu doar miliardelor, deoarece tarile dezvoltate au oferit si ele Capital (sub forma de ajutoare de dezvoltare) in valoare de peste 300 de miliarde de Dolari fara rezultate economice, unor tari africane si subdezvoltate.La valoarea actuala, probabil ca este vorba de 1000 de miliarde de dolari, fata de care investitiile Chinei sint derizorii!
1.Istoria ajutoarelor si investitiilor in tarile africane dovedeste ca banii nu sint elementul esential, ci modul in care sint utilizati, cu modelul economic care-i insoteste si proiectele de valorificare care spun totul.
China – modelului economic pro-activ- este cistigatoare pretutindeni unde se confrunta cu competitia vestica ori americana, deoarece acest model impune o dezvoltare concreta, masurata in raport cu banii avansati!
China si-a propus bugetul de investitii si cheltuieli, odata cu un indice de dezvoltare – 10 la suta anual in anii 90- 2000 – in scadere fireasca pe masura cresterii dimensionale a economiei sale!De sus pina la ultimul salariat de stat sau organizatie economica este obligata la un parcurs care sa asigure acest „targhet” anual de crestere economica nationala!Acest efect se propaga si la investitiile straine!
2.In economiile vestice, estice sau americana NU exista CONSTRINGERI PROGRAMATICE ECONOMICE (nationale) care sa oblige la un astfel/anumit ritm de dezvoltare economica nationala!
Tarile respective n-au un „program national” de dezvoltare economica, cu metodele, tehnicile si instrumentele unei dezvoltari economice rapide in tara ori strainatate, de care dispune China!
3.Cu siguranta ca o tara cum este China poate utiliza si instrumente de constringere in anumite directii pentru tarile africane, dar PRIMEAZA metodele, tehnicile si instrumentarul de dezvoltare economica „civil”, de constringere economica spre dezvoltare cu instrumentar economic, enumerat de profesorul Cosea.Inarmata cu capacitate „dezvoltatoare economic”, China crede in potentialul de evolutie economica pozitiva a tarilor africane, pe cind in lipsa acestei capacitati, tarile dezvoltate considera tarile respective ca bananiere.
Pentru fiecare tara africana,China intocmeste proiecte de tara in care interesele proprii sint pe primul plan, insa scot din stagnare si tarile de interes pentru ea.
4.Fara un proiect de tara pro-activ ca al Chinei, cu indicele de dezvoltare ultim din UE, cu o competitivitate economica sub a unor tari din Africa, Romania se afla mai aproape de starea de tara bananiera, decit adevaratele tari bananiere!