Bruxelles-ul încearcă să folosească Brexit pentru a muta pe continent afacerea profitabilă a operațiunilor de compensare aferente tranzacțiilor cu intrumente financiare de tip swap pe dobândă în euro, aflată în continuare în portofoliul City-ului londonez.
Mișcarea, scrie Politico, vizează mai mult decât simpla relocare a unei consistente părți a industriei financiare, ci să garanteze a băncilor centrale și guvernelor de pe continent puterea de acțiune în perioadele dificile pentru zona euro.
„Faptul că o mare parte din contractele denominate în euro sunt compensate în afara Uniunii Europene constituie o vulnerabilitate”, afirma în ianuarie comisarul european pentru servicii financiare, Mairead McGuinness.
Dificultățile întâmpinate de Bruxelles în concretizarea planurilor nu sunt legate atât de opoziția Londrei, cât de pericolul ca mutarea pieței de clearing peste Canal riscă să provoace chiar ceea ce decidenții politici europeni vor să evite: destabilizarea financiară.
„Dimensiunea generală a acestui exercițiu ar putea disloca piețele”, afirmă Ulrich Karl, șeful serviciilor de compensare al ISDA, referindu-se la migrația pe scară largă a portofoliilor.
Cea mai recentă confruntare financiară a UE cu Marea Britanie privește dobânda schimbului de instrumente financiare, instrument des folosit de manageri, asigurători, fonduri de pensii și bănci pentru a se proteja de schimbări neașteptate ale costurilor de creditare.
Swap-urile sunt compensate (monitorizate și gestionate prin asigurarea transferurilor de proprietate asupra lor și a banilor din tranzacții) – de case de clearing precum LCH din Londra, de departe cel mai mare jucător în industrie și care la acest moment gestionează aproximativ 90% dintre contractele denominate în euro.
În interiorul UE există o singură casă de clearing care ar putea gestiona dobânda swap: Eurex din Frankfurt.
Dar, spre deosebire de tranzacționarea acțiunilor emise de companii din UE, care în mare parte a trecut la Amsterdam la începutul anului, sau chiar detranzacțiile cu instrumente derivate, Comisia nu poate pur și simplu să decidă că afacerea de compensare se mută la Frankfurt din cauza unor ”detalii tehnice”: LCH gestionează aproximativ 46 de trilioane euro de swap-uri pe dobândă, adică maimult decât triplul economiei UE.
Riscurile inerente perturbării unei piețe de această dimensiune este motivul pentru care Comisia Europeană a permis centrelor de compensare din Londra să continue să deservească clienții europeni până la mijlocul anului 2022, în speranța că până la acea dată va găsi o modalitate sigură de transfer.
Demersurile Comisiei Europene au provocat însă iritare la Banca Angliei, guvernatorul Andrew Bailey reacționând cu precizarea că numai 25% din activitățile de euro clearing ale LCH implică companii din UE. Diferența – afirmă Andrew Bailey – privește participanți internaționali, precum bănci japoneze sau manageri de fonduri de investiții din Statele Unite, asupra cărora UE nu are dreptul să facă presiuni cum poate face asupra afacerilor din interiorul UE.
