Ucraina/ Armand Goşu: În relaţia cu Ucraina, România s-a uitat spre trecut, iar Polonia spre viitor

Situaţia din Ucraina este un bun pretext de analiză nu doar a crizei din țara vecină, ci și a modului în care înţelege România să joace în politica regională.

Despre politică externă, minorităţi şi drepturile acestora şi influenţele Rusiei în Ucraina, o discuţie cu Armad Goşu, doctor în istoria Rusiei, conferenţiar la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, redactor şef al revistei 22, editată de Grupul pentru Dialog Social.
Armand Goşu a fost, între 2010 și 2012, consilier la Cabinetul ministrului de Externe pentru fostul spaţiu sovietic.

cursdeguvernare.ro: Ce ar trebui să reţina România din „lecţia poloneză” în chestiunea crizei din Ucraina? De ce s-a implicat Polonia/cu ce argumente? Ce a lipsit României să joace la fel?

Armand Goşu: Polonia…. ar trebui să scriu o carte ca să vă răspund la întrebare. În vreme ce în Ucraina se desfăşurau primele alegeri prezidenţiale şi referendumul pentru independenţă, la Bucureşti, în Parlament, se vota o rezoluţie de condamnare a Pactului Molotov – Ribbentrop care cerea restituirea teritoriilor care au aparţinut României Mari. Polonia, care a dispărut în urma Pactului sovieto-nazist din 1939, s-a uitat spre viitor, România din cauza unei elite ilegitime, aflate la putere, s-a uitat spre trecut. Cum Ceauşescu, reprezentant al ocupaţiei sovietice, s-a legitimat prin naţionalism, la fel şi ofiţerimea din Securitate şi mica nomenklatură, ieşite din ceaţa lui decembrie 89, au mizat pe manipularea naţionalistă. Şi au reuşit să strice câteva dosare de politică externă.

Ce ar trebui să reţină România?

a) în sistemul de securitate şi politică externă să funcţioneze meritocraţia. Vremurile sunt complicate, nu avem voie să jucăm la ruletă viitorul acestei ţări. Pot să rămână pe televiziuni, să comenteze ce vor ei, dar nu trebuie lăsaţi în sistemul de securitate oameni care nu sunt pregătiţi serios. Pot produce daune enorme statului român, mergând până la a-i pune existenţa în pericol.

b) politica estică nu se rezumă la Republica Moldova. Vreme de 24 de ani, mai toată lumea de la Bucureşti s-a concentrat asupra Republicii Moldova. Şi n-am obţinut mare lucru, în ciuda resurselor investite. Dacă vrem rezultate, trebuie să facem politică estică integrată, ca în orice minister de Externe din lume. Cu un subsecretar de stat care să se ocupe de spaţiul euro-asiatic, un tehnician, un expert, cum au polonezii, elveţienii, americanii…. Repet, dacă vrem rezultate!

c) Bucureştiul are interesele lui, care nu coincid întotdeauna cu interesele Chişinăului. România ar trebui să aibă propria politică externă faţă de Ucraina, Rusia, Caucazul de Sud, Asia Centrală, nu s-o facă prin ochelarii altui stat. MAE şi alte instituţii ar trebui să renunţe să mai apeleze la expertiza celor din Republica Moldova (care-şi vor fi dobândit cetăţenia română) pentru că: 1) Cei mai mulţi nu cunosc spaţiul respectiv; 2) E frustrant pentru ei să fie diplomaţi/ analişti de rangul doi, buni doar pentru spaţiul euro-asiatic, de care nu vrea nimeni să se ocupe/ unde nu vrea altcineva se se ducă la post; ei de ce nu pot merge la Paris, Berlin sau Washington?; 3) Problemă de clearance (ORNISS), dacă dai astfel de certificate îţi bat obrazul partenerii strategici….; 4) Atunci când acreditezi diplomaţi români născuţi în URSS (care şi-au dobândit cetăţenia română) ţara în care o faci se crede desconsiderată….. cum adică, n-aţi putut să trimiteţi aici pe altul? Am simţit acest lucru în discuţiile cu diplomaţi străini…. În acelaşi timp, nu pot să nu observ faptul că absovenţi de istorie, ştiinţe politice din Republica Moldova au contribuţii foarte importante la dezbaterea publică din România despre spaţiul estic. Unii mi-au fost studenţi sau masteranzi. A fost o onoare pentru mine să lucrez cu ei, să le coordonez tezele, dizertaţiile care sunt printre cele mai bune realizate în ultimul deceniu în România, pe aceste domenii. Sunt convins că măcar unii dintre ei vor face cariere solide în centre de analiză, fundaţii, ca experţi, în România sau aiurea în lume. Dar rezervorul s-a epuizat, noile generaţii de studenţi care vin din Republica Moldova nu mai ştiu limba rusă, nu mai ştiu spaţiul ex-sovietic, nu mai sunt interesaţi….

d) România ar trebui să înceapă neîntârziat un program de formare de experţi, tineri studenţi, masteranzi trimişi cu burse de stat în aceste regiuni/ţări. Cum a făcut Polonia, care are doar pe Est un corp de circa 1000 experţi, în universităţi, institute de cercetare, centre de analiză, repet experţi polonezi! Pe lângă ei, mai sunt şi numeroşi academici ucraineni, ruşi căsătoriţi în Polonia, chiar şi români sau unguri. Ar trebui trimişi cu burse de studii sute de tineri în aceste țări. Poate că 10 maxim 20% dintre ei, vor confirma, vor putea deveni experţi de primă mână. Dacă statul român are nevoie de experţi pe Est, şi are mare nevoie, ar trebui urgent să iniţieze un astfel de program. Până şi Ceauşescu a înţeles acest lucru, iar în anii 1965-74 în diverse ţări au fost trimişi sute de tineri ca să se specializeze. Instituţiile statului român au funcţionat graţie lor până acum câţiva ani. Biologia şi-a spus cuvântul, au îmbătrânit, au ieşit la pensie, alţii au murit. Nu are cine să-i înlocuiească. Deci, urgent, fără nici un fel de ingerinţă politică, România – dacă vrea să conteze, chiar şi în jocuri mici, regionale – trebuie să-şi formeze un corp de experţi, care să cunoască foarte bine, direct, la faţa locului, aceste spaţii.

e) Continuitate în politica externă. Sikorski este de 7 ani ministru de Externe. Dacă-l dai jos pe Baconschi, singurul care a mai mişcat ceva pe relaţia cu Ucraina, în ultimul deceniu, nu trebuie să arunci la coş tot ce a făcut pe aceste dosare doar pentru că nu-ţi place Baconschi. Fostul ministru reuşise să aibă o relaţie excelentă cu Sikorski, se sprijineau unul pe altul pe Republica Moldova şi Ucraina, Baconschi avea o relaţie bună cu Grîşcenko, ministrul ucrainean de Externe, a avut două vizite foarte bune, la Bucureşti şi Kiev, în 2011. Dacă ar fi continuat Baconschi, sigur că România ar fi contat şi ea în jocul jocul diplomatic complicat cu Ucraina. Trebuie să înţelegem că la nivelul acesta de decizie politică, funcţionează şi relaţia personală, chimia personală. Întâmplarea face că Baconschi avea o bună chimie cu Sikorski, Grîşcenko, Westerwelle, foarte bună cu Leancă etc. Vorbea cu ei pe mobil, fără comunitate de presă pe site-ul MAE…. În momente de criză, cum a fost cazul acum, aceste amănunte sunt decisive. România n-are un Sikorski pentru că nu vrea. Ei îi place mediocritatea gălăgioasă. Altfel, Baconschi şi Sikorski sunt amândoi născuţi în februarie 1963, la câteva zile distanţă. Aveau relaţii bune, vorbeau la telefon…. se puneau de acord înaintea şedinţelor grupurilor de prieteni ai Ucrainei sau Republicii Moldova la Bruxelles sau Luxemburg. Ştiu toate aceste lucruri pentru că eram consilierul ministrului de Externe pentru spaţiul euro-asiatic şi lucram personal pe aceste dosare, împreună cu colegi, mulţi dintre ei admirabili, din MAE sau din alte instituţii. Chiar faptul că miniştrii de Externe, cu excepţia notabilă a lui Baconschi, n-au avut la cabinet consilieri pe spaţiul ex-sovietic spune foarte mult despre cum se face politică externă în România.

După cum vedeţi, destul de multe îi lipseşte României pentru a face politică estică serioasă, pentru a conta cu adevărat în jocurile regionale.

Pentru relaţiile româno-ucrainene nu vor veni vremuri uşoare.

cursdeguvernare.ro: Cum caracterizati reacţia autorităţilor române – Preşedinţie şi MAE, instituţii abilitate cu gestionarea politicii externe a ţării, pe parcursul crizei?

Armand Goşu: Preşedintele Băsescu mi-a părut mai atent la ce se întâmplă în Ucraina. Poate că văzând ce se întâmplă acolo regretă că n-a dus la sfârşit proiectul început împreună cu Baconschi de a rezolva câteva din dosarele pe relaţia cu Ucraina. Potrivit acelei agende, repet rupte în ianuarie, odată de scoaterea de către Boc a lui Baconschi din guvern, preşedintele Băsescu ar fi vizitat Kievul la începutul verii 2012, s-ar fi deschis ICR la Kiev (se găsise în ianuarie clădire pentru ICR), s-ar fi semnat acordul privind micul trafic de frontieră, blocat din 2007. Un astfel de acord a semnat Cristian Diaconescu cu Republica Moldova, în toamna 2009, după formarea primului guvern Vlad Filat. Evident că etnicii români din Ucraina ar fi fost primii care ar fi avut de câştigat de pe urma acordului româno-ucrainean, dar se pare că nimeni nu e interesat la Bucureşti de soarta lor. Despre MAE nu pot să spun nimic, de vreme ce n-a făcut nimic. Oricum, nimic despre care să se ştie public. Pentru relaţiile româno-ucrainene nu vor veni vremuri uşoare. Sunt convins de lucrul ăsta.

cursdeguvernare.ro: Cum va fi afectată comunitatea româneasca din Ucraina de prezenţa naţionaliştilor în structurile centrale de putere de la Kiev?

Armand Goşu: Comunitatea românească n-are nici un program iredentist, nici transmis din alte capitale, cum ar fi Bucureştiul. Ea nu-şi propune modificarea graniţelor Ucrainei, unirea cu România sau cu Republica Moldova. Ea vrea să se integreze în ţara în care trăieşte, să-i respecte legile, păstrându-şi limba, obiceiurile, tradiţiile proprii. Cât despre naţionalişti în structurile centrale….. care naţionalişti? Care structuri centrale? Să aşteptăm formarea guvernului, deocamdată despre naţionalişti, neo-fascişti, radicali şi extremişti vorbeşte propaganda moscovită.

cursdeguvernare.ro: Este capabilă comunitatea românească să îşi apere singură drepturile?

Armand Goşu: Din ce am văzut până acum, da! Şi o face bine singură, fără Bucureşti. Mai bine decât împreună cu Bucureştiul, care de multe ori nu înţelege mare lucru, stricând în felul ăsta. Dar pentru asta trebuie să vorbiţi cu asociaţii şi lideri autentici, nu cu cei care fac negoţ cu cetăţenii şi burse şcolare.

România ar trebui să facă o analiză serioasă a celor 22 de ani de relaţii cu Ucraina

cursdeguvernare.ro: Cum ar trebui să se poziţioneze România pentru a apăra- efectiv şi eficient- drepturile comunităţilor româneşti?

Armand Goşu: România ar trebui să facă o analiză serioasă a celor 22 de ani de relaţii cu Ucraina. Să tragă concluziile. Şi să-i îndepărteze de aceste dosare pe cei care se fac vinovaţi de fundătura în care se află această relaţie, de la MAE, la SIE, SRI, consilieri prezidenţiali etc. Dacă Bucureştiul decide că principalul obiectiv e să ocupe teritoriile care au aparţinut odată României Mari, să se înarmeze de război, să iasă din NATO şi UE şi să facă alianţă cu Rusia împotriva Ucrainei. Să-i declare război şi s-o împartă împreună cu Rusia…. Nu e complicat! Trebuie doar logică, consecvenţă…. Altfel, nu putem spune că susţinem integritatea teritorială a Ucrainei şi producem declaraţii care sugerează că o sabotăm, evident că sub diverse pretexte, cum e cel privind minorităţile…. Riscăm să fim acuzaţi de schizofrenie dacă nu corectăm comportamentul nostru.

cursdeguvernare.ro: În ce măsură este importantă aborgarea legii privind limbile regionale? Reprezentanţi ai românilor din Ucraina spun că aceasta a fost o lege “născută moartă”, pentru că aplicarea sa nu a fost posibilă în justiţie, de exemplu.

Armand Goşu: În nici o măsură. Liderii Euromaidanului au anunţat că pregătesc o nouă lege a minorităţilor. Cum bine amintiţi, vechea lege n-a funcţionat, era o lege moartă.

cursdeguvernare.ro: Preşedintele Băsescu a anunţat, săptămâna trecută, că România este pregatită pentru orice, începând cu primirea refugiaţilor. Ce înseamnă acest lucru, ce mecanisme credeţi/ştiţi că au fost puse în mişcare?

Armand Goşu: Nu ştiu, nu cred că înseamnă mare lucru. Probabil că sunt exerciţii retorice şi nimic mai mult. Faptul că preşedintele Băsescu urmăreşte ce se întâmplă la Est, este de salutat. Sper să nu fie singurul.

Există riscul ca să urmeze luni, chiar ani, de haos politic

cursdeguvernare.ro: Care este cel mai periculos, dar plauzibil scenariu pentru Ucraina în viitor?

Armand Goşu: Perpetuarea stării de haos politic, pe fondul dezamăgirii populaţiei care are mari aşteptări de la revoluţia Euro-maidanului. Există riscul ca să urmeze luni, chiar ani, de haos politic. Fără nici o garanţie că după aceea vom avea o Ucraina stabilă, democratică, care-şi asumă valori occidentale.

cursdeguvernare.ro: Cum vedeţi bătălia din sânul a ceea ce era opoziţia de până la plecarea lui Viktor Ianukovici, acum când şi Iulia Timoşenko, şi Vitali Klitschko au anunţat dorinţa de a candida la preşedinţie?

Armand Goşu: Avocatul doamnei Timoşenko a rectificat declarând că <doamna de fier> n-a exprimat intenţia de a candida la preşedinţie. Ce ştim, deocamdată, este că doamna Timoşenko va pleca în Germania la tratament. E prea devreme ca să facem calcule privind candidaturile la preşedinţie. Să nu ne grăbim.

cursdeguvernare.ro: Îşi poate permite Rusia să renunţe la Ucraina?

Armand Goşu: În ciuda comentatorilor români care par convinşi că Ucraina aparţine Rusiei, lucrurile n-au stat deloc aşa în ultimii 22 de ani. Deci, Rusia n-are cum să renunţe la ce nu are.