Palele unei turbine eoliene nu sunt decât rareori reciclate, pentru că sunt prea lungi, iar tăierea lor este prea complicată pentru producătorii de „energie curată”.
Palele eolienelor pot fi mai lungi decât aripa unui Boeing 747, astfel încât la sfârșitul vieții lor nu sunt tăiate ca să fie transportate și reciclate. Fibra de sticlă din care sunt construite ar trebui tăiată cu un un fierăstrău industrial încrustat cu diamante pentru a crea trei bucăți suficient de mici pentru a fi prinse de o remorcă de autotren.
Și atunci sunt îngropate, potrivit unui reportaj Bloomberg, citat de Digi 24.
În depozitul municipal de deșeuri din Casper, Wyoming (SUA) sunt îngropate 870 de pale ale căror zile de producție de energie regenerabilă s-au sfârșit.
Zeci de mii de pale îmbătrânite sunt date jos de pe turnurile de oțel din toată lumea, iar majoritatea nu pot fi duse în altă parte decât la gropi de gunoi. Doar în SUA, aproape 8.000 vor fi înlăturate în fiecare dintre următorii patru ani. Europa, care s-a ocupat de această problemă de mai multă vreme, dă jos aproximativ 3.800 în fiecare an până cel puțin în 2022, potrivit raportului BloombergNEF.
Va fi mai rău: majoritatea au fost construite cu mai mult de 10 ani în urmă, când erau mai puțin de o cincime din instalațiile care sunt acum.
Construite pentru a face față la curenți de vânt cu o putere echivalentă uraganelor, palele nu pot fi ușor distruse, reciclate sau refolosite. În SUA, ele merg către doar câteva gropi de gunoi care le acceptă, în Lake Mills, Iowa; Sioux Falls, South Dakota; și Casper, unde vor fi înmormântate în stive care ating o adâncime de peste 9 metri.
„Pala turbinei eoliene va fi acolo pentru totdeauna. Majoritatea depozitelor de deșeuri sunt considerate un mormânt uscat”, a spus Bob Cappadona, șef de operațiuni al unității din America de Nord pentru compania pariziană Veolia Environment, care caută modalități mai bune pentru a se ocupa de deșeurile masive.
Paradoxul energiei verzi
Pentru a preveni schimbările climatice catastrofale provocate de arderea combustibililor fosili, multe guverne și corporații au promis să folosească doar energie verde până în 2050. Energia eoliană este una dintre cele mai ieftine moduri de a atinge acest scop.
Electricitatea provine din turbinele care învârt generatoare. Modelele moderne au apărut după embargo-ul din 1973 asupra petrolului arab, când deficitul energetic a obligat guvernele occidentale să găsească alternative la combustibilii fosili.
Energia eoliană nu folosește deloc carbon și aproximativ 85% din componentele turbinei, inclusiv oțelul, cablurile de cupru, electronica și angrenajul pot fi reciclate sau refolosite. Însă este dificil să scapi de palele de fibră de sticlă.
Unele dintre ele fiind la fel de lungi cât un teren de fotbal, utilajele mari pot căra doar câte una, ducând la costuri de transport prohibitive pe distanțe mari. Oamenii de știință încearcă să găsească modalități mai bune pentru a separa rășina de fibre sau să recicleze bucăți mai mici sub formă de granule sau plăci.
Soluții timide
În Uniunea Europeană, care reglementează în mod strict materialele ce ajung în depozitele de deșeuri, unele pale sunt incinerate în cuptoare producătoare de ciment sau în centrale electrice. Însă energia produsă este slabă și inegal distribuită iar arderea fibrei de sticlă emite poluanți.
Într-un proiect pilot de anul trecut, Veolia a încercat să le macine într-un praf, urmărind să extragă chimicale..
Un start-up, Global Fiberglass Solutions, a dezvoltat o metodă de a sparge palele și a le presa în granule și plăci de fibră care să fie folosite pentru podele și pereți. Compania a început producția de mostre la o fabrică din Sweetwater, Texas, lângă cea mai mare concentrație de ferme eoliene de pe continent. Firma plănuiește o altă operațiune în Iowa.
Între timp, banii conving comunitățile sărace
În Wyoming, la umbra unui munte acoperit cu zăpadă, se află orașul Casper, unde fermele eoliene reprezintă atât oportunități cât și capcane ale tranziției de la combustibilii fosili. Orașul trecut prin perioade de boom și recesiune a fost înființat la sfârșitul secolului XIX.
“Oamenilor de prin preajmă nu le place schimbarea. Ei văd turbinele eoliene ca ceva care dăunează cărbunelui și petrolului”, spune Morgan Morsett, un barman de la Frosty’s Bar & Grill.
Însă orașul primește 675.000 de dolari pentru a găzdui palele turbinelor pe termen nedeterminat, ceea ce poate plăti îmbunătățirile aduse locurilor de joacă și altor servicii. Managerul gropii de gunoi, Cynthia Langston, spune că palele sunt mult mai curate când vine vorba de depozitare decât echipamentul petrolier aruncat, iar Casper este mulțumit să primească miile de pale de la trei ferme eoliene locale deținute de PacifiCorp.
