The Telegraph/ Culisele căderii lui Alexis Tsipras şi a Europei în capcana Grexitului

Publicaţia britanică The Telegraph oferă în ediţia de miercuri detalii exclusive ale planurilor legate de viitorul Greciei, plecând de la informaţia/premisa că premierul grec nu se aştepta ca populaţia să respingă prin referendum planul de restructurare cerut de finanţatorii internaţionali.

După referendumul de duminică, afirmă The Telegraph, Alexis Tsipras este prins în propria capcană şi conduce ţara cu paşi rapizi spre Grexit, dar Europa ar putea avea de suferit mai mult.

O tragedie demnă de Euripide

Asemeni unei tragedii scrise de Euripide – aşa caracterizează publicaţia britanică îndelungata luptă a Greciei cu creditorii săi. O luptă care se îndreaptă spre un final catastrofal, pe care nimeni nu l-a planificat, pe care nimeni pare să nu-l poată evita şi care pune în pericol chiar fundamentul unei Europe unite.

Premierul grec, Alexis Tsipras, nu a luat nicio clipă în calcul că va câştiga referendumul pe care l-a organizat duminică. Planul, afirmă The Telegraph, se baza pe sondaje care prevedeau că grecii vor aproba, la limită, cerinţele europene, punând astfel capăt unei confruntări onorabile a guvernului Tsipras cu creditorii.

Alexis Tsipras ar fi urmat să demisioneze, lăsând alte partide să îşi asume guvernarea, alţi oameni care să implementeze “ultimatumul” din 25 iunie şi care să sufere oprobiul public.

Negocierile-maraton desfăşurate între 22 şi 25 iunie păreau să încline balanţa în favoarea Atenei, dar schimbarea bruscă de atitudine a creditorilor europeni înregistrată pe 25 iunie, când Eurogroup cu Germania ca vârf de lance a respins ofertele debitorului, a fost un şoc pentru guvernul grec din cauză că Alexis Tsipras se consolase cu ideea că grecii trebuie să suporte din nou măsuri de austeritate.

Noile cerinţe ale creditorilor şi un raport enigmatic al FMI

Pe 25 iunie, în loc să semneze acordul la care spera (cu termeni relativ buni pentru Grecia, dar care consfinţeau practic eşecul politicilor economoce promovate de Syriza), lui Alexis Tsipras i s-a pus pe masă un document cu termeni mai aspri, care prevedea de exemplu majorarea TVA la serviciile în turism, de la 7% la 23%.

Creditorii mai insistau pe:

• reducerea suplimentară a pensiilor, astfel încât în 2016 să se reducă aceste cheltuieli cu încă un procent din PIB
• pe amînarea unor măsuri de protecţie socială acordate categoriilor defavorizate de pensionari, pe care guvernul de la Atena era dispus iniţial să le reducă cu 44%
• stabilirea unui deficit maxim de 2% din PIB

Potrivit publicaţiei britanice, creditorii nu au acceptat reducerea datoriilor şi au făcut presiuni asupra FMI să nu publice un raport din care ar reieşi că Grecia are dreptate când afirmă că solicitările creditorilor europeni nu sunt sustenabile.

Potrivit datelor FMI citate de The Telegraph, guvernul de la Atena trebuie să îşi reducă cheltuielile cu 30% şi are nevoie de 52 miliarde euro pentru a ieşi din criză.

Creditorii, afirmă The Telegraph, au respins şi intenţiile Greciei de a colabora cu OECD pentru reforma economică şi cu OIM pentru reformarea legislaţiei muncii.

În aceste condiţii, Syriza l-a mandatat pe Alexis Tsipras să organizeze referendumul pe care l-a şi câştigat.

“Există acum o dinamică specifică, care nu ne permite să ne întoarcem de la Bruxelles cu planuri mai dure decât cele respinse prin referendum din cauză că populaţia s-ar revolta”, a explicat pentru The Telegraph Costas Lapavitsas, parlamentar Syriza.

„Tsipras nu îşi doreşte ieşirea din Zona Euro, dar cred că realizează că acesta e singurul drum aflat în faţa sa”, a mai afirmat parlamentarul grec.

Premierul Tsipras fusese avertizat la mijlocul lunii iunie că trebuie să aleagă: fie acceptă condiţiile creditorilor, fie alege confruntarea cu Eurogroup.

Planul de contraatac în 3 pași al Syriza

În interiorul puterii de la Atena toată lumea ştia ce presupune o confruntare: la o şedinţă restrânsă de guvern, organizată în jurul datei de 20 iunie, după ce BCE a refuzat să suplimenteze infuziile de capital destinat sistemului bancar din Grecia, Syriza creionase un plan în 3 paşi:

• Guvernul urma să preia controlul asupra Băncii Naţionale, demitându-l pe guvernator pe baza unei legi de urgenţă naţională. În urma schimbării guvernatorului, puterea urma să controleze rezerva valutară estimată la 17 miliarde euro
• Finanţele urmau să asigure lichidităţi paralele, în principal documente de atestare a datoriilor, denominate în euro, după modelul adoptat de statul California în iulie 2009. În paralel, Grecia urma să deschidă un proces Eurogroup la Curtea Europeană de Justiţie, în care să acuze că I se ăncalcă drepturile dobîndite odată cu intrarea în Zona Euro.
• Guvernul urma să forţeze o restructurare a datoriilor faţă de BCE, admiţând să plătească cu 27 miliarde euro mai puţin în baza argumentului că achiziţiile originale au fost efectuate de banca europeană cu scopul dalvării unor bănci germane şi franceze.

“Acesta era răspunsul politic al Atenei la condiţiile impuse de Europa”, a confirmat pentru publicaţia britanică unul dintre membri cabinetului grec.

Premierul Tsipras a respins acest plan, afirmă sursa citată, care crede că în final Alexis Tsipras tot asta ar trebui să facă dacă nu vrea ca Grecia să revină forţat la drahmă.

Syriza pare fără reacţie în ultimele zile. La începutul săptămânii, marţi, grecii s-au prezentat la Bruxelles fără noi propuneri, determinând Germania şi aliaţii săi să anunţe Grecia că mai are o singură şansă, să vină rapid cu un plan “credibil” de reforme.

Noul ministru de Finanţe Euclid Tsakalotos a promis vag că va pune pe masa negocierilor, până miercuri, o serie de propuneri.

Economie de avarie

În aşteptarea planurilor greceşti, lucrurile par să fi scăpat de sub control: băncile rămân închise pentru a şaptea zi consecutiv, o consecinţă a deciziei BCE de a îngheţa ajutoarele financiare de urgenţă.

În lipsă de lichidităţi, fabricile din Grecia au început să se închidă pe măsură ce epuizeaă stocurile de materii prime. Conteinerele cu mărfuri rămân blocate în porturile greceşti, iar firmele nu pot plăti furnizorii externi din cauză că toate transferurile externe au fost blocate. Companiile apelează la schimbul în mărfuri, care evită sistemul bancar.

Pe scurt, Grecia fierbe. Deocamdată, majoritatea grecilor consideră că ceea ce li se întâmplă este în principal vina Germaniei.

Grecia, un test pentru Europa

Fierbe însă şi Europa, conştientă de costurile ieşirii Greciei din Zona Euro.

Premierul Franţei, Manuel Valls, afirmă că imperativul momentului constă în evitarea Grexitului. Franţa colaborează cu Statele Unite pe acest subiect, Washingtonul părând dispus să-şi folosească pârghiile diplomatice pentru ca Europa să accepte să pună Grecia pe un drum corect din punct de vedere economic.

Tandemul franco-american este susţinut şi de Italia, Matteo Renzi afirmând că Zona Euro trebuie să îşi revadă principiile de funcţionare şi să îşi regândească doctrina austerităţii înainte ca revoltele să izbucnească în metropolele greceşti, sau prin Europa.

Alte 15 state sunt, într-o măsură mai mare sau mai mică, de partea inflexibilităţii Germaniei, care deja discută planuri pentru perioada de după Grexit, când vor fi necesare, foarte probabil, ajutoare umanitare, dar şi suport financiar pentru reintroducerea drahmei.

Există voci care deja afirmă că Europa va plăti mai scump pentru ieşirea Greciei din Zona Euro decât ar plăti acum pentru bail-out.

RBS, de exemplu, a calculat că un defaul al Greciei ar costa Eurogroup 227 miliarde euro, în comparaţie cu cele 140 miliarde euro care ar reprezenta restructurarea datoriilor Atenei.

Şi acesta este un mic detaliu faţă de ceea ce ar însemna scoaterea Greciei din proiectul politic european sau din planurile de apărare ale NATO.