Potrivit datelor oficiale furnizate de INS, BNR și CNSP, discrepanța dintre valoarea punctului de pensie și PIB s-a triplat în anul 2020 față de cei cinci ani precedenți și se va majora în 2021, chiar dacă nu se vor mai indexa pensiile.
Pentru a facilita urmărirea evoluțiilor în termeni nominali pentru beneficiul social oferit și rezultatul economic din care s-a acordat sau se va acorda, vă prezentăm valorile în lei pentru primul și în miliarde lei pentru cel din urmă.
Surprinzător în raport cu percepția publică, atunci când se face raportarea valorilor medii ale pensiilor încasate efectiv în fiecare an al anul precedent, se poate observa că cea mai mare majorare s-a produs în anul 2020 (+14,6%).
Adică exact atunci când a apărut și prima scădere a PIB (-1,6%, valoare estimată oficial de Comisia Națională de Strategie și Prognoză și asumată de Ministerul Finanțelor la prezentarea execuției bugetare pe anul trecut).
Chiar dacă nu se va mai schimba pe parcursul lui 2021 nivelul punctului de pensie, creșterea în termeni nominali va fi de aproape 9%, absolut comparabilă cu cea din perioada 2017 – 2019, în timp ce avansul cumulat pe doi pe ani ar urma să rămână la un nivel cu mult peste cel consemnat în cei trei ani amintiți ( 24,8%, față de 15,5% – 20,5% între 2017 și 2019), cu maximul atins în 2020 (26,8%).
A trebuit să facem apel și la această abordare mai puțin obișnuită deoarece, spre deosebire de perioada anterioară, din 2017 încoace s-a trecut la indexări acordate pe parcursul anului. Astfel încât să se complice discuția cu medii ponderate, din care să nu mai priceapă aproape nimeni nimic la calibrarea creșterilor în raport cu avansul economiei.
La o privire superficială, majorarea punctului de pensie (implicit a pensiilor calculate ca și produs între valoarea punctului și punctajul primit pe decizia de ieșire din activitate) a fost ceva mai mică decât creșterea, tot în termeni nominali, a PIB din 2015 și până în 2019. De fapt, în termeni reali, ÎN TOȚI ANII ANALIZAȚI puterea de cumpărare a pensiilor (obținută prin ajustarea cu evoluția prețurilor) a fost peste avansul PIB calculat în termeni reali, cu observația că diferența s-a redus sistematic de la 2,7 puncte procentuale în 2015 spre doar 0,2 puncte procentuale în 2018 și 2019.
Din nefericire, așteptările exacerbate anterior s-au suprapus peste pandemie exact atunci când s-ar fi impus o anumită reținere pentru a nu afecta și mai tare deficitul bugetar pentru mai mulți ani de acum înainte, iar ecartul s-a majorat în anul 2020 la 16,1 puncte procentuale. Ceea ce este imens dacă ne uităm în urmă ( mai mult decât dublu față de evoluția cumulată pe toți cei cinci ani anteriori !).
Cea mai mare creștere a sumei încasate PE TOT ANUL de un pensionar față de același pensionar în anul anterior a venit atunci când inflația reintrase în matca sa firească, în apropierea țintei de 2,5% plus/minus 1%, după turbulențele produse de reducerea taxării pe partea de consum, care au condus la nivelul maxim atins în 2018 prin efect de bază.
Fără a mai interveni cu nimic asupra pensiilor în anul 2021, an în care NU vom reuși să ne întoarcem măcar la rezultatul economic din 2019, tot se va produce o majorare a puterii de cumpărare a pensiilor cu două puncte procentuale, dacă prognoza oficială de creștere a prețurilor (2,4%) se va transpune în realitate. Adică mai mult decât în același 2019, care va rămâne temporar punctul de maxim al evoluției economiei românești.
Dincolo de impresiile mai mult mai puțin subiective, politizate după nevoi, acestea sunt calculele obiective, cât se poate de seci. De la care, vrem sau nu, trebuie să plecăm atunci când se vor lua decizii de politică macroeconomică. Asta dincolo de faptul că suntem sub procedură de deficit excesiv (suspendată temporar dar sub povara a 5% PIB deficit structural) și ne apropiem cu datoria externă de pragurile de la care va trebui să facem ajustări automate sau vom fi „ajustați” de forțele pieței.
