26 februarie, 2014

Belgia are cele mai mari impozite pe venitul unui angajat, este concluzia unei analize a statisticienilor OECD, care au comparat salariile medii din ţările G20, unde Belgia nu este membru individual, dar este parte a Uniunii Europene reprezentată în această structură.

Belgienii plătesc 43% din ceea ce câştigă în impozitul pe venit şi contribuţiile sociale, se arată într-o analiză a BBC care citează citează studiul OECD . Pe de altă parte, jurnaliştii britanici arată că, atunci când vine vorba despre impozitarea celor cu venituri mari, italienii plătesc jumătate dintre acestea statului, sub forma impozitelor.

Statisticienii OECD au comparat salariile medii. Şi au luat cazul angajaţilor nefamilişti, fără copii, şi al familiştilor, cu doi copii, ca modele de calcul. Aşa au ajuns la concluzia că cele mai mari taxe le plătesc belgienii, aproximativ 43% din câştigurile lunare, urmaţi de germani, cu aproximativ 40%. În schimb, aceeaşi categorie statistică plăteşte cele mai mici impozite în Mexic, de doar 9,5% şi în Chile, doar 7%. Situaţia pe ţări stă în felul următor:

Belgia – 42.80%
Germania- 39.90%
Danemarca – 38.90%
Ungaria – 35%
Austria – 34%
Grecia- 25.4%
Media OCDE – 25.10%
Marea Britanie – 24.90%
SUA – 22.70%
Noua Zeelandă – 16.40%
Israel – 15.50%
Coreea – 13%
Mexic – 9.50%
Chile – 7%

Situaţia se schimbă în cazul angajaţilor cu familie, căsătoriţi şi cu doi copii. În Germania, rata de impozitare scade de la 39,9% la 21,3%, graţie unor deduceri generoase. În ţările OCDE, pe medie, rata de impozitare scade în această situaţie cu 5,5% pentru cuplurile căsătorite, cu copii. Grecia este singura ţară în care, dimpotrivă, plăteşti mai multe impozite în această situaţie. Aşa arată ratele de impozite care se aplică în ţările OCDE:

Danemarca – 34.8%
Austria – 31.9%
Belgia – 31.8%
Finlanda – 29.4%
Olanda – 28.7%
Grecia 26.7%
Marea Britanie – 24.9%
Germania – 21.3%
Media OCDE – 19.6%
SUA- 10.4%
Coreea – 10.2%
Slovacia – 10%
Mexic – 9.5%
Chile – 7%
Cehia – 5.6%

Impozitarea veniturilor mari

Altfel stă situaţia atunci când este vorba despre angajaţii cu venituri mari. Una dintre recentele dezbateri din Europa a avut loc în Franţa, acolo unde preşedintele Francois Hollande a promis, în campania electorală, că va impozita cu 75% veniturile de peste un milion de euro. O decizie care a suscitat vii proteste ale celor care câştigau această sumă.

Într-un gest de frondă şi de păstrare a averii, actorul Gerard Depardieu şi-a schimbat domiciliul din Franţa în Belgia, la fel şi deţinătorul Louis Vuitton, Bernard Arnault, care şi-a mutat întreaga avere de 22 de miliarde de euro în tot Belgia.

Curtea Constituţională franceză a considerat drept neconstituţională o astfel de taxă, însă preşedintele francez nu a reununţat la ea. A schimbat legea, în aşa fel încât impozitul să fie plătit de „angajator”. O decizie contestată de cluburile de fotbal, care ameninţau cu greva, în condiţiile în care au jucători plătiţi cu 11 milioane de euro anual, iar o astfel de taxă presupune ca instituţia să plătească aproape 35 de milioane de euro, în acest caz.

Price Waterhouse Coopers (PWC) a întocmit un studiu, citat de BBC, o simulare cât i-ar rămâne unei persoane care a câştigat 400.000 de dolari în 2013, are un împrumut în bancă de 1,2 milioane de dolari şi ar intra în categoria persoanelor căsătorite, cu doi copii, dintre care unul sub 6 ani. Concluzia la care s-a ajuns este următoarea:

Italia – 50.59% , ar rămâne cu 202.360 de dolari din 400.000
India – 54.90%
Marea Britanie – 57.28%
Franţa – 58.10%
Canada – 58.13%
Japonia – 58.68%
Australia – 59.30%
Statele Unite – 60.45% , calcul făcut pe baza sistemului de impozitare din New York
Germania – 60.61%
Africa de Sud – 61.78%
China – 62.05%
Argentina – 64.02%
Turcia – 64.64%
Coreea – 65.75%
Indonezia – 69.78%
Mexic – 70.60%
Brazilia – 73.32%
Rusia – 87%
Arabia Saudită – 96.86%, din aceeaşi sumă de 400.000 de dolari, ar rămâne cu 387.400

În majoritatea a 19 dintre cele 20 cele mai mri economii mondiale, suma rămasă variază între 230.000 şi 280.000 de dolari. Însă cel mai important lucru de luat în calcul este pragul de la care se aplică acest procent în fiecare ţară, pentru că diferenţele sunt considerabile.

Un impozit de 45% se aplică în Marea Britanie la un venit de 250.000 de dolari, în timp ce în Italia 43% se aplică din momentul în care veniturile pornesc de la 125.000 de dolari. În cazul Danemarcei, remarcă PwC, ţară în afara G20, un impozit de 60% se aplică veniturilor de peste 60.000 de dolari.