Cei șapte ani de criză au accentuat discrepanțele intergeneraționale din Europa, povară fiind suportată îndeosebi de populația tânără, constată un studiu al Bruegel Institut, unul dintre cele mai respectabile thinh tank-uri de pe continent.
Soluția ideală, în opinia autorilor, este aplicarea regulii Musgrove, adică păstrarea unui raport echilibrat între veniturile nete ale persoanelor active și cele ale pensionarilor.
În întreaga Uniune, tinerii au devenit, ca medie, mai săraci, în timp ce ponderea persoanelor sărace în rândul pensionarilor s-a redus, comparativ cu 2007. Situația este valabilă în aproape toate statele membre și se observă cel mai bine în evoluția indicatorului deprivare materială în rândul categoriei de până la 18 ani, comparativ cu cea din interiorul categoriei de peste 65 de ani.
Ce a determinat creșterea distanței între nivelul de trai al celor două categorii
Bruegel Institute a identificat trei factori cheie cu impact asupra distanței, ca nivel de trai mediu, dintre tineri și pensionari, unul fiind considerat firesc, celelalte două avându-și esența în gestionarea politicilor sociale.
1.Managementul macroeconomic
În perioadele de criză, șomajul în rândul tinerilor crește întotdeauna mai accentuat, din diferite motive:
- Procent mai mare de contracte de muncă temporară
- Nu au experiență
- Dificultatea de a-și dovedi aptitudinile
2. Structura cheltuielilor guvernamentale
Autorii studiului arată o schimbare de paradigmă importantă la acest capitol, cu reduceri ale cheltuielilor privind familia, copiii și educația, și o creștere a cheltuielilor cu pensiile.
Finanțarea sistemului de educație s-a diminuat în aproape toată Europa, cu scăderi mai semnificative înregistrate în Marea Britanie și Italia.
De asemenea, Marea Britanie și statele asistate de instituțiile financiare internaționale și-au redus substanțial cheltuielile cu familia și copiii.
3. Reforma pensiilor
În toate statele membre UE se observă că principalii beneficiari ai ajustărilor fiscale făcute în intervalul de criză au fost pensionarii – într-o măsură mai mare în Marea Britanie și țările cu asistență internațională, dar și în estul continentului.
În mod normal, orice reformă a acestor sisteme trebuie să țină cont de creșterea speranței de viață și de declinul fertilității, fenomene demografice care se accelerează în Europa, dar nicio inetrvenție nu a reușit să amortizeze deplin impactul negativ.
Raportul de anul acesta al Comisei Europene privind îmbătrânirea arată că Uniunea se va mișca de la raportul patru persoane de vârstă aptă pentru muncă la un pensionar (2015), la numai două persoane între 15 și 64 de ani la fiecare cetățen de peste 65 de ani (2040).
Majoritatea țărilor europene și-au reformat sistemul de pensii, dar cheltuielile au continuat să crească, în parte și pentru că reformele profunde au fost evitate fiind mult mai dificilă, din punct de vedere politic, schimbarea radicală a acestor beneficii.
Cele mai importante reforme au avut loc în statele sudice – Grecia, Italia, Spania și Portugalia, întrucât criza a demonstrat un adevăr evitat înainte – nesustenabilitatea sistemelor de pensii.
Pentru a face față acestor provocări, unele state membre au extins schemele private de pensii, însă există limite evidente ale acestei soluții.
Regula Musgrave
Pentru a rezolva problema poverei distribuite inechitabil asupra generațiilor, Bruegel invocă Regula lui Musgrave, potrivit căreia cea mai corectă formă de reglare a situației în momente de șoc este cea care păstrează în timp raportul dintre veniturile nete ale pensionarilor și cele ale populației ocupate, adică rata de înlocuire a veniturilor la bătrânețe față de salariu (cât reprezintă pensia medie față de salariul mediu).
În criză, creșterea impozitelor și contribuțiilor au afectat veniturile nete ale tinerilor și ale tuturor celor activi, în timp ce pensiile au rămas intacte, dacă nu cumva au crescut ca urmare a indexării cu inflația.
Într-un sistem ce respectă regula lui Musgrove se păstrează raportul dintre contribuții și beneficii, astfel încât atunci când cresc CAS-urile scad pensiile, iar rata de înlocuire a venitului la bătrânețe se păstrează și pentru viitorii pensionari (astfel încât tinerii de 20 de ani de acum să primească în 2060, când vor fi pensionari, același procent din salariul mediu).
Aceasta ar însemna o repartizare echitabilă și solidară, explică autorii studiului Bruegel.
Evoluția raportului în Europa:
- România și Bulgaria s-au deplasat, în perioada crizei, de la un raport echilibrat și o distribuire corectă a poverei, la favorizarea semnificativă a pensionarilor de acum, constată studiul
- Bulgaria și Polonia au redus drepturile bănești atât ale pensionarilor de acum, cât și pe ale viitorilor pensionari și nu au dezechilibrat raportul
- Marea Britanie și Danemarca au un sistem de pensii relativ echitabil
- Majoritatea statelor sudice, exceptând Italia, favorizează actualii pensionari, comparativ cu viitorii pensionari.
Pentru România, tabelul dindreapta arată evoluția ratei de înlocuire a venitului din 2007, pentru calcule fiind folosită pensia medie din sistemul de asigurări sociale de stat.
“Cifrele generale nu sunt relevante pentru că, oricum, trebuie scoși din statistici cei care s-au pensionat anticipat, cei care au stagii de contribuție incomplete.
Dacă îi comparăm doar pe aceștia, rata de înlocuire a veniturilor este de peste 50%, ceea ce este rezonabil, dacă ne gândim că sistemul de pensii are un deficit de peste trei miliarde de euro pe an. Cât să se mărească pensiile?
Lucrurile sunt rezonabile, procentul pensionarilor care trăiesc sub pragul de sărăcie este mult mai mic decât cel al tinerilor aflați în această situație.
Toată lumea ar dori ca pensionarii să primească mai mult, dar nu se poate”, a explicat pentru cursdeguvernare.ro profesorul universitar Marian Preda (foto), de la Facultatea de Sociologie din cadrul Universității București.
Până la 1 iulie anul acesta, salariul minim pe economie era de 975 de lei, în timp ce pensia medie pentru vârstă și cotizație complete era mai mare, de 1.020 lei.
