Strategia Naţională pentru Competitivitate 2014 – 2020. Cele 10 sectoare identificate ca prioritare

România ar trebui să se concentreze pe 10 sectoare economice – printre care turismul, textilele şi pielăria, industria auto şi bioeconomia, pentru a putea concura cu celelalte state europene şi a se apropia de ţările avansate, menţionează Strategia Naţională pentru Competitivitate, document supus dezbaterii publice.

Strategia prezentată de Ministerul Economiei are ca scop poziţionarea competitivă a României “ foarte aproape de sau chiar în grupul ţărilor avansate, la orizontul 2020” şi a fost elaborată de către .

În document sunt identificate 10 sectoare economice cu potenţial de specializare inteligentă şi care ar trebui dezvoltate în următorii ani, întrucât au posibilitatea de a oferi cele mai bune rezultate, potrivit documentului.

 Strategia porneşte de la stabilirea punctelor forte şi a celor vulnerabile, în funcţie de care au fost stabilite priorităţile strategice de dezvoltare.

Puncte forte

• Un trend general ascendent a performanţei economice şi comerciale, evidenţiat, de exemplu, prin îmbunătăţirea constantă a poziţiei relative faţă de celelalte state membre ale UE şi prin creşterea graduală a vizibilităţii pe pieţele internaţionale reflectată de creşterea cotei de piaţă mondială pentru exportul produselor din sectoarele industriale şi agricole.
• Existenţa unor sectoare cu potenţial competitiv (de ex. sectorul echipamentelor electrice şi electronice, sectorul auto, sectorul TIC, industria de confecţii, industria alimentară, a mobilei etc.) şi de specializare inteligentă (de ex. bioeconomia, tehnologiile informaționale și de comunicații, energia și mediul, eco-tehnologiile).

Puncte vulnerabile

• Performanţe reduse în inovare ca rezultat al unui sistem naţional de CDI abia în formare, caracterizat în principal prin: slabe legături între unităţile de cercetare şi mediul de afaceri, nivel redus al cheltuielilor CDI (ca procent din PIB), conexiuni incipiente la nivel internaţional, transfer redus al rezultatelor CD, cerere redusă pentru CD din partea sectorului privat, procent foarte redus al salariaţilor în CDI în populaţia activă.
• • Nivel redus de alfabetizare informatică a populaţiei şi de folosire a TIC la nivelul întreprinderilor şi al societăţii.
• • Un ritm al transformărilor mai lent decât este necesar pentru ca România să depăşească statutul de ţară mai puţin dezvoltată în clasamentele statelor membre UE privind indicatori importanţi ai poziţiei competitive. Îmbunătăţirea indicatorilor nu conduce frecvent şi la o performanţă mai bună prin comparaţie datorită unor întârzieri semnificative în dezvoltarea factorilor suport, în special infrastrura de transport, valorificarea creativităţii, consolidarea iniţiativei antreprenoriale.
• Deschiderea comercială are loc la performanţe joase, măsurate prin nivelul productivităţii în industria prelucrătoare, ponderea produselor de înaltă tehnologie, indicele inovării.
• Vulnerabilităţi ale mediului privat există în special în ceea ce priveşte investiţiile internaţionale ale firmelor româneşti, productivitatea în industria prelucrătoare, inovarea, eficienţa energetică şi dezvoltarea aglomerărilor economice competitive la nivel teritorial.
• • Vulnerabilităţi ale administraţiilor centrale şi locale există în special în ceea ce priveşte rata redusă de absorbţie a fondurilor europene, valori mari ale indicelui corupţiei, capacitatea managerială lipsită de eficacitate pentru rezolvarea dificultăţilor procedurale în calea dezvoltării afacerilor, inclusiv a infrastructurii de afaceri.
• Contribuţia la îmbunătăţirea avantajelor competitive este semnificativ redusă în cazul serviciilor, sectorul economic cel mai important, cu 67% din PIB, ale cărui exporturi se află la o cotă de piaţă mondială mică şi în uşoară descreştere.
• Contribuţia la îmbunătăţirea avantajelor competitive la nivel teritorial, măsurată prin participarea economiilor judeţele la exporturi, este semnificativ dezechilibrată, în favoarea a şapte judeţe localizate în vestul şi centrul ţării, care, împreună cu Bucureşti (17%), realizează 60% din exporturile României.