marți

28 iunie, 2022

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

15 iulie, 2011

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a decis, joi, confiscarea a peste 4 milioane de lei din averea fostului ministru al Industriilor, Dan Ioan Popescu, şi de soţia acestuia.

Pe 7 aprilie 2008, completul de nouă judecători al ICCJ decisese ca procesul privind averea dobândită de fostul ministru social-democrat şi soţia să fie reluat de Secţia de Contencios-Administrativ şi Fiscal a instanţei supreme.

În acest proces, iniţial, completul de trei judecători al ICCJ a decis închiderea dosarului privind averea fostului ministrului, motivând că procurorul general din acel moment, Ilie Botoş, nu şi-a întemeiat suficient solicitarea de verificare a averii lui DIP.


Instanţa susţinea că cerera lui Botoş se limita doar la două articole de presă, fără să conţină dovezile şi sursele de unde pot fi cerute acestea.

Totodată, ICCJ a amendat şi maniera soluţionării cererii procurorului Botoş de către Comisia specială de verificare a averii demnitarilor constituită la nivelul instanţei supreme, cea care a fost sesizată în primă instanţă de către fostul şef al Ministerului Public.

Potrivit motivării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, atât sursa de provenienţă a averii soţilor Popescu, cât modul în care aceştia au efectuat cheltuielile sunt licite, motiv pentru care instanţa supremă a decis închiderea dosarului şi ridicarea sechestrului asigurator pus pe mai multe bunuri ale familiei fostului demnitar.

În motivarea deciziei dată publicităţii la un an, respectiv în 23 iunie 2009, magistraţii arată că în acest proces, iniţial, instanţa a judecat fără să administreze probe şi s-a pronunţat doar pe raportul Comisiei Speciale de cercetare a averilor persoanelor.


“De fapt, comisia de cercetare pronunţă o ordonanţă motivată, iar instanţa sesizată va judeca această cauză, pornind de la probleme administrate, dar trebuie să analizeze, chiar după administrarea unor probe noi, dacă dobândirea unor bunuri, cote-părţi din aceste bunuri este sau nu justificată”, însă completul special al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a comportat ca o instanţă de control judiciar”, potrivit motivării citate de Mediafax.

De asemenea, judecătorii precizează că instanţa trebuia să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului, Completul special al instanţei supreme „nu a stabilit dacă modificările interevenite înacţionaritul firmei SC Ital Agencz s-au reflectat în declaraţiile de avere ale lui Dan Ioan Popescu şi Elena Popescu”.

Instanţa a criticat faptul că acel completul special a luat în calcul veniturile licite obţinute, reprezentând contravaloarea părţilor sociale, şi a înlăturat susţinerile Comisiei de cercetare, dar fără a ţine seama de faptul că şi după cesionarea ulterioară a părţilor sociale, Elena Popescu a continuat să fie administrator al SC Ital Agencz SRL, de unde a şi încasat, la sfârşitul lunii decembrie 2004, peste un milion şi jumătate de lei.

„Reţinând că suma încasată de Elena Popescu în luna decembrie 2004 de la SC Ital Agencz SRL, constituie venit ce va fi luat în considerare la stabilirea provenienţei bunurilor, nu s-a motivat cum poate fi justificată dobândirea unor bunuri anterior lunii decembrie 2004, dacă veniturile au fost încasate numai în luna decembrie 2004″, se mai menţionează în motivare.

Mai mult, judecătorii sancţionează faptul că instanţa specială trebuia să facă o eşalonare a veniturilor şi cheltuielilor pe anumite perioade pentru a evita situaţia în care achiziţionarea unor bunuri să poată fi justificată cu venituri ce au fost dobândite ulterior.

De asemenea, completul special a fost criticat şi pentru că nu a avut în vedere cheltuielile, atunci când a luat decizia, şi nici nu s-au solicitat probe noi din care să rezulte exact care este situaţia construcţiei unei anexe gospodăreşti.

În final, judecătorii arată în motivare că activitatea de verificare a averilor este preluată de Legea 144/2007 privind Agenţiei Naţionale de Integritate, astfel că instanţele de contencios administrativ şi fiscal sunt competente să judece aceste cazuri, iar în cazul miniştrilor, senatorilor, deputaţilor – instanţa supremă.

Decizia din 7 aprilie 2008 este irevocabilă, prin ea admiţându-se recursul Ministerului Public împotriva deciziei din 1 octombrie 2007 şi stabilindu-se casarea acesteia şi trimiterea cazului Dan Ioan Popescu Secţiei de Contencios Administrativ a ICCJ, pentru rejudecare.

Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

Decizia de joi a ICCJ poate fi atacată atât în ţară cât şi la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

“Este o decizie aberantă după şapte ani în care expertizele tehnice şi contabile au demonstrat nu numai că justific cheltuielile făcute prin venituri, ci am un surplus de venituri plecând de la valoarea zero în 2000, ca şi cum aş fi intrat în poziţia de ministru ca un nou născut. Mi se pare cu atât mai aberantă această decizie cu cât nici procurorul nu a solicitat aşa ceva în baza documentelor avute. Normal că voi continua procesul în ţară şi în afară, până când voi găsi o justiţie care să poată recunoaşte documente oficiale”, a declarat Dan Ioan Popescu, pentru Mediafax.

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

articole categorie

Citește și:

Consumatorii români aveau, la nivelul anului 2021, o paritate a puterii de cumpărare de 55,5% din media europeană, procent identic cu cel din 2020, cel mai redus de...

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: