Senatul a adoptat proiectul de lege privind carantinarea și izolarea. Principalele modificări

Senatul, în calitate de for decizional, a dat joi seara vot favorabil proiectului de lege privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic şi biologic, legea fiind adoptată cu mai multe amendamente față de varianta propusă de Guvern, potrivit Agerpres.

Proiectului iniţiat de guvern i-au fost aduse mai multe modificări în Comisia juridică, în 6 zile de dezbateri, care s-au prelungit de câteva ori după miezul nopţii.

Potrivit textelor adoptate, „măsura carantinei persoanelor se instituie pe baza afirmaţiilor ştiinţifice oficiale şi a definiţiei de caz, la domiciliul persoanei, la o locaţie declarată de aceasta sau în spaţiul desemnat de autorităţi cu privire la persoanele suspecte a fi infectate sau purtătoare ale unui înalt agent patogen care: a) sosesc din zone în care riscul epidemiologic este ridicat, pe baza datelor epidemiologice transmise la nivel naţional, european şi internaţional de către organismele în domeniu; b) au intrat în contact direct cu cel puţin o persoană confirmată a fi infectată de o boală infecto-contagioasă”.

„În situaţia în care aceste persoane refuză măsura carantinării la domiciliu sau la altă locaţie declarată de acestea, precum şi atunci când persoanele în cauză încalcă măsura carantinei pe durata acesteia, deşi au consimţit-o anterior, medicul sau organele de control recomandă iar reprezentatul DSP decide carantinarea persoanei în spaţiul special desemnat de autorităţi, dacă acestea constată riscul de transmitere a unei boli infecto-contagioase, cu risc iminent de transmitere comunitară. (…) Decizia se emite în cel mult 8 ore de la informarea făcută de medic sau de organele de control şi se comunică de îndată persoanei în cauză”, au decis senatorii.

De asemenea, s-a stabilit că „în scopul prevenirii răspândirii bolii infectocontagioase, până la comunicarea deciziei direcţiei de sănătate publică prin care se infirmă măsura carantinei recomandate în spaţiul special desemnat de autorităţi sau, după caz, până la comunicarea hotărârii primei instanţe, persoana în cauză nu poate părăsi domiciliul, locaţia declarată pentru carantină, după caz, spaţiul special desemnat de autorităţi, fără încuviinţarea medicului sau reprezentantului DSP”.

Măsura se instituie pe durata perioadei de incubaţie specifice bolii infectocontagioase suspicionate. Măsura încetează la expirarea termenului specific perioadei de incubaţie sau antrerior, ca urmare a confirmării persoanei ca purtătoare a agentului înalt patogen cu sau fără semne şi simptome sugestive specifice definiţiei de caz, fiindu-i aplicabile dispoziţiile privitoare la măsura izolării.

Senatorii au decis să fie eliminate toate referirile la carantinarea bunurilor suspecte de a fi contaminate cu un agent înalt patogen cuprinse în proiectul iniţial.

Izolarea poate fi dispusă pe durată limitată, în mod nedisciminatoriu şi proporţional cu situaţia de fapt care o determină, au mai stabilit senatorii.

Potrivit unui amendament adus la articolul 8, izolarea se instituie pentru persoanele bolnave cu semne şi simptome sugestive specifice definiţiei de caz, precum şi pentru persoanele purtătoare ale agentului înalt patogen chiar dacă acestea nu prezintă semne şi simptome sugestive.

„Lista bolilor infectocontagioase pentru care se instituie izolarea persoanelor la domiciliul acestora, la o locaţie declarată de acestea sau, după caz, în unităţi sanitare, precum şi lista unităţilor sanitare de bază în care se tratează persoanele bolnave se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Pentru a asigura un echilibru corect între nevoia de a preveni răspândirea unei boli infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitară şi drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanelor, măsura izolării se instituie în raport de lista bolilor infectocontagioase, cu respectarea următoarelor standarde necesare exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale: a) Măsura să fie dispusă pe durata limitată, în mod nediscriminatoriu şi proporţional cu situaţia de fapt care o determină; b) Măsura să aibă ca scop prevenirea răspândirii unei boli infectocontagioase, periculoase pentru siguranţa persoanei şi sănătatea publică; c) Măsura să fie instituită pe o durată limitată, care protejează interesul public şi să nu determine un dezechilibru între nevoia de protejare a sănătăţii publice şi imperativul respectării libertăţii persoanei”, au stabilit senatorii.

Totodată, s-a decis că izolarea se instituie, cu acordul persoanelor supuse examinării, iar în lipsa acestui acord atunci când medicul constată riscul de transmitere a unei boli infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitară – într-o unitate sanitară sau după caz într-o locaţie alternativă ataşată unităţii sanitare stabilite, în scopul efectuării examinărilor clinice paraclinice şi a evaluărilor biologice, până la primirea rezultatelor acestora, dar nu mai mult de 48 de ore.

Cel mai târziu la expirarea termenului de 48 de ore, pe baza examinărilor clinice şi paraclinice şi dacă se menţine riscul transmiterii bolii infectocontagioase cu risc de transmitere comunitară, medicul recomandă prelungirea măsurii izolării într-o unitate sanitară sau într-o locaţie alternativă ataşată unităţii sanitare sau, după caz, la domiciliul persoanei. Izolarea la domiciliu sau la locaţia declarată se instituie dacă riscul contaminării altor persoane este redus. Dacă persoanele refuză măsura izolării, medicul informează DSP care, în termen de cel mult 2 ore, va emite decizia prin care confirmă sau infirmă măsura, iar persoana în cauză o poate contesta la instanţă. Până la hotărârea primei instanţe de anulare, persoana în cauză nu poate părăsi locaţia unde se află izolată, fără încuviinţarea medicului şi DSP.

Conform celor adoptate, izolarea pentru un pacient bolnav minor se instituie, după caz, la domiciliul aparţinătorului sau într-o locaţie declarată de acesta.

„Izolarea minorului într-o unitate sanitară sau într-o locaţie alternativă ataşată unităţii sanitare se instituie potrivit reglementărilor legale în vigoare. Aparţinătorul minorului este supus măsurii carantinării, dacă măsura izolării nu i se aplică”, mai prevede textul adoptat.

Când măsura carantinei sau izolării a fost luată faţă de o persoană a cărei în ocrotire se află un minor, o persoană pusă sub interdicţie, o persoană căreia i s-a instituit tutela sau curatela, părintele sau ocrotitorul legal, personalul legal sau reprezentantul DSP anunţă serviciul public de asistenţă socială în vederea monitorizării acestora şi, dacă se impune, luarea măsurilor legale de ocrotire temporară.

Senatorii au mai decis că, pentru situaţiile în care există risc iminent, epidemiologic şi biologic ridicat, şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă sau persoana desemnată de acesta dispune prin ordin măsurile privind carantinarea zonală. Acestea trebuie validate în cel mult 48 de ore de către Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă.

Institutul Naţional de Sănătate Publică (INSP) are obligaţia de a comunica zilnic numărul cazurilor noi, numărul cazurilor retestate şi numărul total de teste pentru cazurile noi şi cazurile retestate raportate separat la nivel naţional şi judeţean, inclusiv după criteriul domiciliului persoanei testate, a mai decis Senatul.

O altă prevedere adoptată este că ordinele şefului Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă sau ale persoanei desemnate de acesta se aplică de îndată de către autorităţile competente şi se publică pe site-urile oficiale ale MAI, DSU şi IGSU, iar autorităţile publice centrale şi locale asigură informarea publică a cetăţenilor din zonele supuse carantinei prin campanii de informare.

Senatorii au decis şi procedura contestării măsurilor de carantină şi izolare.

Toate actele administrative cu caracter normativ privind instituirea, modificarea sau încetarea măsurilor din prezenta lege pot fi atacate de orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim în instanţa competentă, cu aţiune în anulare la instanţa de judecată competentă, atât pentru motive de nelegalitate, cât şi de netemeinicie, în termen de cinci zile de la publicarea actului în Monitorul Oficial al României şi, respectiv, de la data luării la cunoştinţă a conţinutului actului în cazul nepublicării.

De asemenea, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ individual privind carantinarea sau izolarea poate introduce în termen de cel mult 24 de ore de la data comunicării deciziei DSP acţiune la judecătoria în a cărei circumscripţie este situat spaţiul sau unitatea sanitară, solicitând anularea actului administrativ contestat. Judecarea se face de urgenţă, în cel mult 48 de ore.

Senatorii au stabilit şi textele referitoare la detaşarea medicilor.

„În situaţia existenţei unui deficit de personal medical constat de către DSP sau de Inspectoratul judeţean pentru situaţii de urgenţă pe durata instituirii măsurii în domeniul sănătăţii publice, în situaţii de risc epidemiologic şi biologic, personalul medical, paramedical şi auxiliar specializat poate fi detaşat cu acordul persoanei detaşate, iar în lipsa acestuia, în condiţiile legii, pe o durată de cel mult 30 de zile, prin ordin al ministrului sănătăţii, şefului DSU sau al conducătorului instituţiei angajatoare. Pe durata detaşării, acestora li se asigură, pe lângă salariul plătit de unitatea angajatoare, plata indemnizaţiei de detaşare în cuantum de 50% din salariul de încadrare, diurna de 2% din salariul de încadrare şi cazarea şi transportul în localitatea unde se dispune detaşarea.

Pentru acoperirea deficitului de personal medical din sistemul sanitar, pe durata instituirii stării de risc epidemiologic şi biologic este permisă angajarea temporară fără concurs în unităţile medicale deficitare, mai prevede proiectul adoptat.