China este prima mare economie a lumii care va naviga apele neclare ale retragerii pachetelor de stimulare a economiei afectate de criza sanitară. Spre deosebire de SUA și Europa, care își inundă economiile în continuare cu lichidități și cheltuieli guvernamentale, China a demarat procesul de retragere a acestor tipuri de sprijin, scrie The Wall Street Journal.
Vânzările cu amănuntul din SUA au scăzut peste așteptări în februarie, cu 3%, pe fondul epuizării stimulentelor federale și a vremii extrem de geroase, notează MarketWatch. În ianuarie, acestea au înregistrat un avans de 7,6%, după ce au fost distribuite cecurile în valoare de 600 de dolari votate de Congres în decembrie cetățenilor cu venituri mici și medii. Consumul reprezintă 70% din economia SUA. Congresul american a votat un nou pachet de stimulente ce prevede cecuri de 1.400 de dolari.
Dincolo de ocean, China se pregătește să devină prima mare putere care înfruntă o provocare însemnată: retragerea stimulentelor fără a pune frână creșterii economice fragile și fără a genera o panică în piață.
Autoritățile de la Beijing și-au exprimat deja îngrijorarea cu privire la o potențială supraîncălzire a pieței locuințelor, dorind să prevină un dezechilibru și mai mare în această zonă. De asemenea, Guvernul își propune să reia campania multianuală de reducere a datoriei care a început să se acumuleze de la anterioara recesiune.
O abordare greșită ar putea însă afecta relansarea economiei chineze și implicit, revenirea economiei globale. Retragerea stimulentelor ar putea genera probleme și mai mari de atât dacă va duce la creșterea insolvențelor și la o corecție mare a piețelor bursiere din China, într-un moment în care investitorii sunt deja stresați. De aceea, cred economiștii, China se va mișca probabil foarte încet, restrângând treptat creditul din anumite zone ale economiei, evitând mișcări prea ample, cum ar fi majorarea dobânzilor.
”Este clar că factorii de decizie din China intenționează să retragă stimulentele și să înăsprească politicile”, a comentat Ding Shuang, economist-șef pentru China la Standard Chartered Bank, ”dar se mișcă atent, fără să se întoarcă brusc”, a adăugat el.
China a anunțat că vizează o creștere a PIB de circa 6% în acest an, un nivel relativ redus având în vedere semnalele date de economie. FMI prognozează o revenire de 8% a PIB-ului chinez în acest an. În plus, Guvernul și-a propus o țintă de deficit bugetar de 3,2% din PIB în acest an, în scădere față de anul anterior (3,6% din PIB). O reducere a deficitului sugerează o înăsprire a politicii fiscale. Guvernul a redus totodată nivelul bondurilor speciale, un instrument folosit de administrațiile locale pentru finanțarea unor investiții precum cele în infrastructură, de la 576 de miliarde de dolari în 2020 la 560 de miliarde de dolari anul acesta.
Decizii de acest tip au fost interpretate de investitori drept semnale pentru o întărire a politicilor economice și monetare. În ianuarie, banca centrală a atras lichiditate peste așteptări prin instrumente menite să controleze cantitatea de bani disponibilă băncilor comerciale. Operațiunea a generat o creștere bruscă a dobânzilor pe termen scurt la cel mai ridicat nivel din ultimii cinci ani.
Pentru a ține sub control prețurile locuințelor, autoritățile au impus recent noi reglementări care îngreunează capacitatea dezvoltatorilor de a obține credite bancare.
Spre comparație, SUA se pregătesc de implementarea unui nou pachet de stimulare a economiei, de 1.900 de miliarde de dolari. Europa pregătește facilitatea de reziliență, iar Banca Centrală Europeană s-a angajat recent să accelereze achizițiile de obligațiuni.
Abordările diferite reflectă părerile diferite cu privire la pandemie. Beijing o percepe drept un factor disruptiv temporar, în vreme ce statele Occidentale încearcă în continuare să-și salveze economiile și să prevină efecte negative permanente.
Măsurile de urgență implementate de Beijing anul trecut au inclus reducerea impozitelor pentru a ajuta întreprinderile mici și încurajarea băncilor să acorde mai multe împrumuturi.
Cu toate acestea, măsurile fiscale ale Chinei s-au ridicat la o cotă din PIB mult mai mică decât cele ale SUA și ale multor economii dezvoltate.
La sfârșitul anului 2020, cheltuielile fiscale totale ale Chinei pentru stimularea economiei se ridicau de aproximativ 6% din PIB, comparativ cu 19% în SUA, conform calculelor FMI.
