8 octombrie, 2013

Conducerile Băncii Naționale, Ministerului Finanțelor și Autorității de Supraveghere Financiară vor forma un Comitet Național pentru Supraveghere Macroprudențială, structură solicitată de Recomandarea Comitetului European pentru Risc Sistemic.

Comitetul Macroprudențial va avea opt membri, va prezenta anual un raport în Parlament (fără ca acest raport să fie votat, însă), iar Guvernatorul BNR va avea drept de veto, se spune în proiectul ordonanței de urgență prin care se va reglementa existența acestei structuri.

Proiectul a fost pus pe site-ul Ministerului Finanțelor și a fost lansat spre dezbatere publică.

Statele membre ar fi trebuit să transmită Comitetului, până la data de 30 iunie 2013, un raport cu privire la modalitatea de implementare a prevederilor recomandării.

Acesta este motivul pentru care se cere adoptarea proiectului în regim de urgenţă, pentru a asigura implementarea la nivel naţional, în termenul limită prevăzut, a Recomandarii Comitetului European pentru Risc Sistemic din 22 decembrie 2011 privind mandatul macroprudenţial al autorităţilor naţionale (CERS/2011/3).

Statele membre sunt obligate să implementeze prevederile recomandării Comitetului European pentru Risc Sistemic.

Nota de fundamentare a OU: Descrierea situaţiei actuale

1. În prezent, la nivel naţional, politica macroprudenţială, respectiv responsabilitatea menţinerii stabilităţii sistemului financiar în ansamblu nu este reglementată, în mod explicit, în legislaţia internă.

Supravegherea sistemului financiar naţional este una din atribuţiile Băncii Naţionale a României, pentru sectorul instituţiilor de credit, precum şi o atribuţie a Autorităţii de Supraveghere Financiară, pentru sectorul pieţei de capital, al asigurărilor şi al pensiilor private. Legislaţia ce guvernează activitatea celor doua autorităţi de supraveghere naţionale cuprinde prevederi referitoare la obligaţia menţinerii stabilităţii financiare la nivelul fiecărui sector supravegheat, competenţa exclusivă în domeniul menţinerii stabilităţii sistemului financiar în ansamblu nefiind conferită unei autorităţi.

2. În practica curentă, în majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană, sarcina asigurării stabilităţii financiare este împărţită între ministerul de finanţe, banca centrală şi autoritatea/autorităţile de supraveghere financiară.

În scopul promovării unei cooperări eficiente între aceste instituţii, implementarea unui cadru formal de coordonare a politicilor de stabilitate financiară este imperios necesară, rezultantă directă a unui număr de factori externi şi interni.

Factori externi – efect imediat al reformei sistemului financiar european

Înfiinţarea Comitetului European pentru Risc Sistemic a fost una dintre măsurile adoptate la nivelul Uniunii Europene ca răspuns la criza financiară globală. Comitetul răspunde de supravegherea macroprudenţială a sistemului financiar în Uniune, pentru a contribui la prevenirea sau reducerea riscurilor sistemice la adresa stabilităţii financiare a Uniunii.

Comitetul contribuie la buna funcţionare a pieţei interne, garantând astfel o contribuţie sustenabilă a sectorului financiar la creşterea economică.

Întărirea politicilor de stabilitate financiară la nivel european prin asumarea unor noi obiective: obiectivul politicii macroprudenţiale este de a contribui la salvgardarea stabilităţii sistemului financiar în ansamblu, inclusiv prin consolidarea capacităţii acestuia de a rezista la şocuri şi prin diminuarea acumulării de riscuri sistemice, asigurând pe această cale o contribuţie sustenabilă a sectorului financiar la creşterea economică.

Modificări în portofoliul de responsabilităţi ale autorităţilor europene pentru o implementare mai eficientă a deciziilor la nivel european şi naţional: Comitetul European pentru Risc Sistemic are dreptul de a emite avertizări cu privire la riscurile sistemice considerate a fi semnificative şi poate face recomandări pentru acţiuni de remediere ca răspuns la riscurile identificate.

Avertizările şi recomandările emise de Comitet pot fi adresate Uniunii în ansamblu, unuia sau mai multor state membre, uneia sau mai multor autorităţi europene de supraveghere financiară sau uneia sau mai multor autorităţi naţionale de supraveghere financiară. Destinatarii recomandărilor sunt obligaţi să informeze Comitetul cu privire la acţiunile întreprinse drept răspuns la recomandare sau să ofere explicaţii în cazul în care nu au adoptat astfel de acţiuni.

Măsuri concrete privind definirea şi implementarea eficientă a politicilor macroprudenţiale la nivel naţional: în data de 22 decembrie 2011, Consiliul General al Comitetului European pentru Risc Sistemic a adoptat Recomandarea privind mandatele macroprudenţiale ale autorităţilor naţionale (CERS/2011/3). Recomandarea este adresată tuturor statelor membre

Factori interni – efect al necesităţii de adaptare a instituţiilor şi politicilor naţionale

Alinierea la noile practici instituţionale europene în domeniul financiar: România, alături de toate statele membre, a primit solicitarea, din partea Comitetul European pentru Risc Sistemic, să desemneze prin legislaţia naţională o autoritate responsabilă cu aplicarea politicilor macroprudenţiale. De asemenea, recomandarea conţine principii directoare cu privire la: obiectivul politicii macroprudenţiale, aranjamentele instituţionale, atribuţiile, prerogativele şi instrumentele macroprudenţiale, transparenţă şi răspundere, independenţă.
Asigurarea unui cadru legal adecvat la nivel naţional pentru implementarea deciziilorad optate la nivelul Uniunii Europene: Comitetul European pentru Risc Sistemic motivează emiterea recomandării prin faptul că eficienţa politicii macroprudenţiale depinde de existenţa unui cadru legal adecvat, atât la nivelul Uniunii, cât şi la nivelul fiecărui stat membru, întrucât adoptarea măsurilor necesare în vederea menţinerii stabilităţii financiare este o responsabilitate a autorităţilor naţionale, iar Comitetul European pentru Risc Sistemic nu dispune de competenţa legală de a implementa instrumente macroprudenţiale la nivel naţional.

Reforma sistemului financiar european este un proces care trebuie privit într-o continuă şi rapidă dinamică, având în vedere celeritatea cu care se înregistrează schimbările la nivel legislativ, instituţional şi operaţional pe plan european în ultima perioadă de timp.

Marea majoritate a statelor membre au modificat sau iau în considerare modificarea cadrul legislativ şi instituţional naţional de implementare a deciziilor europene, în scopul asigurării unei coordonări cât mai eficiente a conducerii politicilor privind stabilitatea financiară naţională şi europeană.

Schimbări preconizate

Conform recomandării Comitetului European pentru Risc Sistemic, responsabilitatea conducerii politicii macroprudenţiale poate fi încredinţată fie unei singure instituţii, fie unui consiliu format din autorităţile ale căror acţiuni au un impact semnificativ asupra stabilităţii financiare la nivel naţional.
Astfel, având în vedere funcţia de autoritate naţională de supraveghere financiară deţinută de Banca Naţională a României şi de Autoritatea de Supraveghere Financiară, precum şi rolul Ministerului Finanţelor Publice în menţinerea unui mediu macroeconomic stabil, cu efecte pozitive asupra stabilităţii financiare, prezentul proiect de ordonanţă de urgenţă prevede înfiinţarea unui Comitet Naţional pentru Supraveghere Macroprudenţială, ce reuneşte în componenţa sa aceste autorităţi.
Comitetul, fără personalitate juridică, va avea rolul de a asigura coordonarea supravegherii macroprudenţiale la nivel naţional.
De asemenea, prezentul proiect de ordonanţă de urgenţă stipulează obligativitatea menţinerii independenţei Băncii Naţionale a României, conform art. 130 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în ceea ce priveşte deciziile privind politica macroprudenţială.
Obiectivul fundamental al Comitetului Naţional pentru Supraveghere Macroprudenţială este menţinerea stabilităţii financiare, inclusiv prin consolidarea capacităţii sistemului financiar de a rezista la şocuri şi prin diminuarea acumulării de riscuri sistemice.
Proiectul stabileşte atribuţiile Comitetului, acestea vizând elaborarea strategiei privind politica macroprudenţială, analiza informaţiilor disponibile şi identificarea riscurilor la adresa stabilităţii financiare, identificarea instituţiilor de importanţă sistemică, emiterea de recomandări şi avertizări în vederea prevenirii sau diminuării riscurilor şi monitorizarea implementării acestora, precum şi monitorizarea implementării recomandărilor emise de Comitetul European pentru Risc Sistemic.
În plus, Comitetul Naţional pentru Supraveghere Macroprudenţială este responsabil şi de coordonarea gestiunii crizelor financiare.
În cazul în care sunt identificate riscuri la adresa stabilităţii financiare, Comitetul Naţional pentru Supraveghere Macroprudenţială poate emite recomandări şi avertizări privind riscurile.
Destinatarii recomandărilor sunt fie autorităţile de supraveghere financiară microprudenţială, fie Guvernul României.
În urma primirii unor astfel de recomandări sau avertizări, destinatarii trebuie sa adopte măsurile recomandate sau să întreprindă acţiuni în vederea diminuării riscurilor asupra cărora au fost avertizaţi, în caz contrar fiind necesară oferirea de explicaţii cu privire la lipsa de acţiune.
În consens cu atribuţiile legate de supravegherea macroprudenţială, Comitetului Naţional pentru Supraveghere Macroprudenţială îi sunt conferite responsabilităţi pe linia coordonării gestiunii crizelor financiare, în sensul identificării măsurilor necesare în vederea reducerii riscului de contaminare în cazul unui impact sistemic al eventualelor dificultăţi cu care se pot confrunta participanţii la piaţa financiară.
Organismul decizional al Comitetul Naţional pentru Supraveghere Macroprudenţială este Consiliul general. Acest consiliu este format din 8 membri, respectiv: guvernatorul, prim-viceguvernatorul şi economistul şef al băncii centrale, preşedintele şi prim-vicepreşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară , trei reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor Publice cu rang de ministru sau secretar de stat.
Guvernatorul Băncii Naţionale a României va avea drept de veto.
Având în vedere responsabilităţile Fondului de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar în procesul de soluţionare a situaţiei instituţiilor de credit aflate în dificultate, directorul acestei instituţii va participa la întrunirile Comitetului, dar nu va avea drept de vot.
Această structura a organismului decizional este propusă pentru a asigura conformarea la recomandarea CERS/2011/3, potrivit căreia banca centrală trebuie să deţină un rol major în domeniul politicii macroprudenţiale.
Astfel, în contextul în care fiecare membru al Consiliului general are dreptul la un vot, nicio decizie contrară poziţiei Băncii Naţionale a României nu va putea fi adoptată.
Structura organizatorică a Comitetului Naţional pentru Supraveghere Macroprudenţială mai cuprinde două comitete de natură tehnică, respectiv Comitetul tehnic privind riscul sistemic şi Comitetul tehnic privind gestiunea crizelor financiare, rolul acestora fiind de a sprijini activitatea Consiliului general, prin elaborarea de analize şi propunerea de măsuri în vederea îndeplinirii obiectivului fundamental al Comitetului.
Banca Naţională a României asigură Secretariatul Comitetului.

În concordanţă cu prevederile recomandării CERS/2011/3 privind transparenţa şi răspunderea, Comitetul Naţional pentru Supraveghere Macroprudenţială trebuie să publice coordonatele strategiei sale de politică macroprudenţială, precum şi recomandările şi avertizările emise, cu excepţia cazului în care această acţiune poate avea repercusiuni la adresa stabilităţii financiare.
Recomandarea CERS/2011/3 prevede că autoritatea macroprudenţială naţională trebuie să răspundă în faţa Parlamentului naţional. În acest sens, potrivit proiectului prezentei ordonanţe de urgenţă, Comitetul Naţional pentru Supraveghere Macroprudenţială întocmeşte un raport anual, care este susţinut de Preşedintele acestuia în şedinţa comună a celor două camere ale Parlamentului României, fără a fi supus votului.
Potrivit Recomandării CERS/2011/3, statele membre trebuie să asigure protecţia legală a autorităţii macroprudenţiale şi a personalului său. În acest sens, similar dispoziţiilor existente în actele normative care guvernează statutul autorităţilor de supraveghere micro-prudenţială a entităţilor care funcţionează în sistemul financiar, proiectul prezentei ordonanţe de urgenţă prevede că membrii Comitetului Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială, precum şi persoanele care au lucrat sau lucrează pentru sau în legătură cu activitatea acestuia, nu răspund civil sau penal pentru îndeplinirea sau omisiunea îndeplinirii oricărui act sau fapt în legătură cu exercitarea, în condiţiile legii, a atribuţiilor de supraveghere macroprudenţială, cu excepţia cazului în care se dovedeşte că au acţionat cu rea-credinţă şi cu neglijenţă gravă.
În vederea respectării prevederilor Recomandării CERS/2011/3 privind independenţa politicii macroprudenţiale, prezentul proiect de act normativ prevede că, în îndeplinirea obiectivului fundamental, Comitetul Naţional pentru Supraveghere Macroprudenţială şi membrii Consiliului general nu solicită şi nu acceptă instrucţiuni din partea niciunei autorităţi, instituţii sau organism public ori privat.