21 noiembrie, 2014

Dacă, înainte de a face bugetele anuale, decidenții politici s-ar așeza să deseneze un sistem fiscal în acord cu stadiul și perspectivele actuale ale economiei românești, cu siguranță că mediul de afaceri Nu s-ar afla, ca acum, în imposibilitatea de a-și face planurile pe anul 2015.

Un mod de-a aborda chestiunea fiscală – din care să câștige și bugetul de stat și contribuabilul care-l alimentează : asta a încercat să articuleze conferința de joi – organizată de cursdeguvernare.ro cu sprijinul ASE – ”Fiscalitatea din România: de la evoluție la revoluție. Problemele structurale ale fiscalității românești și pașii către modelul optim de fiscalitate”.

E foarte posibil, însă, ca la ora desfășurării conferinței, lucrul la bugetul anului 2015 să se facă așa cum unul dintre speakeri (Mircea Coșea) se temea: ”Până acum bugetul României s-a constituit pe o metodă utilizată în Uniunea Sovietică înainte de anii 70”.

Pentru o economie obligată să privească în viitor – dintr-un prezent în care hazardul legislativ și evaziunea pun presiune pe contribuabilul onest – e nevoie, însă, de viziune și strategie.

Cam cum ar trebui să se pună problema, care sunt direcțiile în care ar trebui să se uite statul înainte de a-și trimite factura către contribuabil, au încercat să schițeze, joi, speakerii conferinței, moderați de Lucian Croitoru și Aurelian Dochia :

Lucian Croitoru (BNR), Florian Libocor (BRD), Mircea Coșea, Ionuț Sas (PwC), Gabriel Biriș, Gabriel Sincu (EY), Dan Bădin (Deloitte).

Lucian Croitoru : Cercul vicios al politicilor fiscale. ”Atât timp cât creșterea impozitelor rămâne principala soluție pentru controlarea deficitului bugetar, economia informală va continua să expandeze, colectarea impozitelor va rămâne joasă și problemele fiscale vor fi agravate în continuare.”

Lucian Croitoru a prezxentat o situația la zi a problemelor de căpătâi ale fiscalității. În opinia consilierului guvernatorului BNR, e vorba de 3 cercuri vicioase, toate valabile în economie din 1990 încoace:

•Cercul vicios al economisirii

•Cercul vicios al politicii fiscale

•Cercul vicios al economiei informale

Toate 3 – spune Lucian Croitoru – existând pe fondul libertății economice și libertății față de corupție foarte scăzute.

O fiscalitate în acord cu problemele din economie trebuie să țină seama de exemplele practice mai ales din ultimii ani de criză – când tăierile de cheltuieli nu au mai fost raționalizări, ci tăieri fortuite a salariilor – trebuie să țină seama de efectele concrete :

•Cercului vicios al politicii fiscale a activat cercul vicios al economiei informale.

•Ca și în alte perioade, și în perioada 2009-2012, economisirile generate de firme prin restructurare au fost mutate în sectorul public prin creșterea impozitelor.

•În final, această politică a împins multe firme să migreze în sectorul economiei informale.

Concluzia lui Lucian Croitoru : Soluția este la raționalizarea cheltuielilor și la creșterea ratei de colectare, nu la creșterea fiscalității.

(Descărcați AICI prezentarea lui Lucian Croitoru)

Urmăriți prezentarea video a lui Lucian Croitoru:

Florian Libocor (BRD) : Impozitarea capitalului și Impozitarea muncii: și cîteva consecințe care decurg din acest echilibru

Odată ce vom adera la moneda euro, va dispărea instrumentul politicilor monetare, iar politicile fiscale vor rămâne principala pîrghie de corecție a deficiențelor și dezechilibrelor din piață. Din această cauză miza va fi pe echilibrul politicilor fiscale – spune Florian Libocor, economistul-șef al BRD.

Echilibru: între nivelul de taxare și nivelul de colectare. Or aici dezechilibrul este evident oricât a crescut taxarea, gradul de colectare a rămas relativ constant.
Echilibru între impozitarea directă (pe salarii, pe profit etc) și impozitarea indirectă (TVA, accize etc). Și aici, impozitele directe au scăzut, au crescut cele indirecte. Echilibru între economisire și investițiile cu grad de multiplicare în economie. Echilibrul între redistrubuirea directă și redistrubuirea fiscală (care e, îndeobște, mai funcțională și mai ușor de tolerat în economie).
Totul mergând, până la urmă, spre echilibrul dintre fiscalizarea capitalului și fiscalizarea muncii, sub constrăngerile necesitășilor de politică bugetară.

Urmăriți prezentarea video a lui Florian Libocor:

Mircea Coșea: Până în 2014 bugetul s-a constituit pe o metodă utilizată în Uniunea Sovietică înainte de anii 70 / Fiscalitatea ca instrument de modelare e economiei, ca strategie pe termen lung.

În România ultimilor ani fiscalitatea e contabilitate, e aritmetică, nu e o strategie pe termen lung. ”Nu știu cum se lucrează la bugetul pe 2015, însă până anul acesta bugetul României s-a constituit pe o metodă utilizată în Uniunea Sovietică înainte de anii 70” – spune profesorul de macroeconomie Mircea Coșea.

Din prezentare:

Avem bugete fără obiective, sau cu obiective din programele electorale: să fim pe locul 15 în UE, după unii, sau pe locul 7, după alții – un gen de obiective despre care nu se spunea cum vor fi atinse.
Obiectivele de la care trebuie să plece fiscalitatea si politicile bugetare – câteva exemple:

Politica fiscală trebuie să asigure o creștere economică în condiții de macrostailizare. Este modelul propus de FMI. Mergând pe el, ai rezultate. Iar aceste rezultate trebuie sa fie o bază pe care să te dezvolți in continuare
Fiscalitatea orientată pentru a stimula de pildă exporturile. Care se aplică temporar si aduce beneficii după o perioadă de timp. Mai exista si obiectivul pe care îl urmărim cel mai mult: deficitul. Îl vrem în anumite limite, este o modelare cu un mare grad de periculozitate. În spatele acestui deficit se pot ascunde lucruri periculoase- lipsa investițiilor.

Într-o intervenție de răspuns la o întrebare din sală, Mircea Coșea a afirmat că excedentul bugetar din acest an este pur conjunctural – nu este rezultatul politicilor structurale ale guvernului. Excedentul provine din vânzarea certificatelor verzi și din încasarea celei de-a doua tranșe din taxa pe stâlp, pe fondul restrângerii investițiilor, situații bugetare care nu au continuitate.

În opinia lui Mircea Coșea, guvernul nu va avea altă soluție pentru bugetul anului viitor decât creșterea fiscalității, cel mai probabil de la mijlocul anului, iar concentrarea impozitelor se va face către bugetele locale, pentru a degreva bugetul general de alocările spre teritoriu.

Urmăriți prezentarea video a lui Mircea Coșea:

Ionuț Sas (PwC): Modelele altora / Fiscalitatea românească în context regional

Care ar fi mixul fiscal adecvat unei economii și unei piețe a muncii precum cea românească în acest context?

Fără să bată în cuie o soluție, Ionuț Sas (PwC) a prezentat câteva ”desene” foarte clare ale fiscalității altor state – de la impozitarea profitului, a consumului, a muncii – până la măsurile fiscale stimulative pe sectoare și zone din economie – așa cum funcționează ele în câteva state ein uniunea Europeană, cu precădere în Europa de Est.
Doar câteva caracteristici foarte particulare ale fiscalității românești, de dincolo de politicile fiscale: reactivitatea fiscalității, problemele de colectare ale ANAF, imprevizibilitatea legislației – versus o abordare sustenabilă eficientă în simplitatea ei.

Pentru a vedea cum se descurcă și cum o scot la capăt ceilalți, cel mai bine e să se deschidă graficele și tabelele din prezentarea de mai jos : de acolo pot începe orice fel de dezbateri :

(Descărcați AICI prezentarea lui Ionuț Sas)

Urmăriți prezentarea video a lui Ionuț Sas :

Gabriel Sincu (EY) : Erodarea bazei de impozitare și manipularea profiturilor / Prețurile de transfer – contextul extern și în contextul unei economii cum e cea românească

Ce înseamnă BEPS? ”Base Erosion profit Shifting” – Erodarea bazei impozabile și manipularea profiturilor. Un set de rapoarte ale OECD au dus în acest an la un set de măsuri pentru ca statele să poată lupta împotriva BEPS – spune Gabrial Sincu (EY) în prezentarea sa.

După rapoartele, măsurile și propunerile din anul 2015, statele vor urma să decidă în ce măsură își vor croi legislația pentru a stopa această hemoragie fiscală.

Cele 1000 de pagini ale rapoartelor OECD de anul trecut sumarizează 15 măsuri grupape în 4 categorii.

Miza: legislația (armonizarea legislațiilor) care să împiedice manipularea profiturilor și trecerea acestora dintr-o jurisdicție în alta, dintr-un stat în altul, într-o lume a tranzacțiilor digitalizate, lăsând economia fără bază de impozitare solidă. Mergând până la combaterea acelor tipuri de optimizare fiscală care tind către dubla neimpozitare.

De fapt, e vorba despre concurența fiscală între state.

(Descărcați AICI prezentarea lui Gabriel Sincu)

Urmăriți video prezentarea lui Gabriel Sincu :

Dan Bădin (Deloitte) : Fiscalitatea românească în competiție cu fiscalitatea altor state / Atragerea investițiilor, competitivitate fiscală, transparență

Într-o lume în care statele concurează pentru atragerea investițiilor străine, în ce măsură fiscalitatea românească este competitivă?

Prezentarea lui Dan Bădin (Deloitte) pune față în față avantajele sistemului românesc cu carențele – unele severe – ale politicilor oficiale.

Cota unică e subminată de impredictibilitatea legislativă în materie de taxare, procedurile sistemului sunt greoaie și neclare, evaziunea fiscală mare pune probleme de concurență în piață, transparența și comunicarea între contribuabili și autorități sunt încă deziderate.

Rezultatul – potrivit prezentării lui Dan Bădin (potrivit World Economic Forum – Global Competitiveness 2014 – 2015 ):

-, Impactul fiscalității în atragerea investițiilor străine – locul 128 (esantion 144 tari participante)

-, Nivelul cotelor de impozitare – locul 91 din 144 (esantion 144 tari participante)

-, Procent taxe în PIB – locul 3 în Europa sub 30% – scădere în 2014 față de 2011

Cam așa arată sistemul fiscal cu care România întâmpină investitorii.

(Descărcați AICI prezentarea lui Dan Bădin)

Urmăriti înregistrarea video a prezentării lui Dan Bădin :

Gabriel Biriș: Moralitatea fiscalității / 85 % din veniturile fiscale provin din impozitarea muncii și a consumului. Fraudarea la TVA este încurajată la nivel european

Actualul sistem fiscal este imoral pentru că se bazează pe contribuabilii cei mai vulnerabili, favorizând sau fiind lipsit de eficiență în fața marilor contributori dispuși la fraude – spune, în rezumat, prezentarea lui Gabriel Biriș.

Potrivit datelor prezentate, 74 % din veniturile fiscale din România provin din impozitarea muncii și a consumului, iar dacă se adaugă și accizele, procentul urcă la 85%. Totul se decontează la contribuabilii transparenți și onești.

În același timp, statul are mari probleme la încasarea taxelor mari – cum e TVA: în parte din cauza ineficienței administrației și ANAF, pe de altă parte, din cauza legislației europene de ale cărei fisuri se folosesc marii evazioniști la TVA – cu toate consecințele pe care le presupune fenomenul : concurență neloială în piață, risc pentru contribuabilii onești, randament execrabil al colectării.

Gabriel Biriș a desenat și mecanismele de fraudare transnațională a TVA și rambursările ilegale în mai multe state și a propus și soluția care ar scuti bugetele mai multor state de acest tip de fraudă : taxarea inversă erga omnes, cu dezavantajul pe care-l presupune privind sectorul de retail.

Legislația TVA (la care România are una din cele mai mici rate de colectare, în condițiile în care nivelul de 24% este peste media europeană) este o invitație la fraudă – a conchis Gabriel Biriș.