Experți în fiscalitate, personalități ale lumii academice și reprezentanți ai mediului de afaceri au lansat joi, la Academia Română, Pactul pentru Fiscalitate- în esenţă o viziune asupra modului în care ar trebui stimulată printr-o fiscalizare adecvată economia pentru dezvoltarea societăţii româneşti. Viziune care porneşte de la un set de principii, agreate în teorie de specialişti cu mulţi ani în urmă: simplificarea, eficientizarea și predictibilitatea legislației fiscale; depolitizarea, reprofesionalizarea și informatizarea ANAF; stimulare investițiilor directe; toleranța zero la evaziune.
Pactul pentru Fiscalitate este o inițiativă cumună a Academiei Române, CCIR, AOAR, CIS, RBL şi Confederaţiei Patronale Concordia, proiect susţinut de Consiliul Concurenţei şi Consiliul fiscal – iar activitatea sa poate fi urmărită pe site-ul proiectului, www.pactfiscal.ro.
La eveniment au participat premierul Victor Ponta, Călin Popescu Tăriceanu, ministrul pentru Buget, Darius Vâlcov și ministrul Finanțelor, Ioana Petrescu, care a și avut o prezentare, a activității din 2014 a guvernului în chestiunea fiscalității și îmbunătățirii acesteia.
Provocarea Pactului pentru Fiscalitate este însă transpunerea într-o legislaţie a acestei iniţiative.
În cele ce urmează, viziunea:
Simplificare și eficientizare a legislației
Primul principiu de urmat, arată documentul lansat joi, se referă la simplificare și eficientizare a legislației fiscale în scopul creșterii calității mediului de afaceri, a stimulării antreprenoriatului, a dezvoltării economice și, implicit, a creșterii nivelului de trai al cetățeanului român. Ce poate fi făcut:
In dubio contra fiscum
Avem nevoie de legi clare, pentru a ști care ne sunt obligațiile fiscale. Statul, prin statut, este responsabil de calitatea reglementărilor. Atunci când reglementarea este neclară, aceasta trebuie interpretată în favoarea contribuabilului. Pe lângă confortul pe care o astfel de reglementare l-ar aduce antreprenorilor, ar ajuta și organele de control la creșterea încrederii în propria judecată, știind că astăzi vedem de multe ori exagerări (cenzurate adeseori de către instanțe), rezultate tocmai din teama inspectorilor de a nu fi sancționați de către Curtea de Conturi.
Drepturile contribuabilului
Drepturile contribuabilului trebuie întărite, iar orice posibilitate de abuz din partea autorităților de control trebuie eliminată din lege. Termenele pentru controale, dar și pentru rezolvarea cererilor contribuabililor trebuie clar stabilite, fără posibilități de suspendare sine die. Fiecărui drept al contribuabilului îi trebuie asociată o obligație a organelor fiscale în legătură cu acordarea, pe cât posibil, în mod automat și nu la cerere, a dreptului respectiv.
Impozitarea veniturilor; contribuții sociale obligatorii
Sarcina fiscală totală (impozit pe venit + contribuții sociale obligatorii) trebuie să depindă exclusiv de mărimea venitului și nu de tipul venitului. Baza de impozitare nu trebuie subminată de excepții. Excepțiile creează discriminări și fac politicile fiscale greu de acceptat, dar și greu de administrat. Modelarea sarcinii fiscale în funcție de mărimea și nu de tipul venitului va permite scăderea (semnificativă) a contribuțiilor sociale datorate de către angajați/angajatori.
Contribuțiile sociale obligatorii trebuie luate în calcul la stabilirea sarcinii fiscale totale, chiar dacă nu sunt impozite (implicând contraprestații). Plata lor trebuie să susţină integral asigurarea medicală de bază/medicina de urgență, plata unei indemnizații de somaj sau a unei pensii decente. Principiul solidarității (în special la sănătate, șomaj) nu poate fi eliminat, dar trebuie să devină acceptabil, prin plafonarea bazei de calcul a acestora, la un nivel rezonabil (care să asigure atât păstrarea echilibrului la nivelul bugetului consolidat, cât și să fie acceptabil de către contribuabil). În paralel, trebuie create condițiile pentru dezvoltarea asigurărilor private de sănătate și pensii.
Stimularea consumului intern prin reducerea impozitelor indirecte
În România, TVA este pur și simplu foarte mare, la fel ca și accizele. Ele pot fi reduse considerabil, cu respectarea obligațiilor asumate către UE, prin îmbunătățirea semnificativă a gradului de colectare.
De asemenea, în contextul simplificării și eficientizării legislației fiscale în scopul creșterii calității mediului de afaceri, a stimulării antreprenoriatului, a dezvoltării economice și, implicit, a creșterii nivelului de trai al cetățeanului român, mai considerăm de maximă importanță și următoarele aspecte:
- o consultare constantă, programată din timp și total transparentă, a comunității de afaceri cu privire la modificări fiscale cu impact major;
- luarea în considerare a bunelor practici internaționale în materie de fiscalitate;
- corelarea Codului Fiscal cu Codul de Procedură Fiscală și actualizarea la timp a normelor metodologice;
- simplificarea mecanismelor de implementare pentru a minimiza efortul depus de autorități şi contribuabili.
Stimularea investițiilor și atragerea de investiții directe în economie
Pactul pentru Fiscalitate prevede: “Avem nevoie de atragere de invesții directe, străine sau autohtone, în economie. Acestea, nu doar generează locuri de muncă în România, ci le garantează și continuitatea. Locurile de muncă stabile, bine plătite și generatoare de valoare adăugată, reprezintă singura cale prin care putem scăpa de sărăcie și subdezvoltare cronică. Pe cale de consecință, profiturile generate în România trebuie declarate și impozitate corespunzător.
Nu trebuie însă impozitate investițiile, ci profiturile generate de investiții. Trebuie, deci, reconsiderat impozitul pe construcții speciale, iar impozitul pe clădiri reformat, astfel încât impozitul datorat pentru clădirile cu destinație comercială să nu mai depindă de valoarea investiției/valoarea de piață a clădirilor. Impozitarea clădirilor în funcție de valoarea contabilă descurajează investițiile în clădiri de calitate (calitatea costă) și în plus face imposibilă bugetarea multi-anuală, atât pentru administrațiile locale, cât și pentru antreprenori.
Investițiile publice trebuie să aibă ca efect colateral și degrevarea mediului privat de presiunea de a se vedea obligat, pe fondul unei infrastructuri deficitare, de exemplu, să direcționeze capital în zona ‘non-tradable’. Investiţiile publice trebuie să aibă la bază exclusiv criterii de oportunitate, prioritate, multiplicare și eficiență economică, fără să mai fie subordonate unor interese politice ascunse.”
Depolitizarea, reprofesionalizarea și informatizarea ANAF
Documentul arată: “Avem nevoie de un corp de profesioniști nu de unul aservit mediului politic. Este obligatoriu ca funcționarul public să lucreze în interesul național, deci al cetățeanului și al statului, să fie un profesionist integru, promovarea profesională să fie pe bază de merite, iar principala grijă a corpului de control să fie aplicarea legii fără grija că “deranjează”. Mai mult, politicul trebuie să înceteze să folosească acest corp de control pentru a își suprima adversarii politici ori concurenții economici. Acest deziderat este vital și pentru atingerea primului principiu, dar și pentru creșterea rolului activ, de îndrumare și prevenție, al fiscului.
Numirile politice trebuie să se oprească la nivelul Președintelui ANAF (secretar de stat) și al directorilor generali ai Direcțiilor Regionale, dar și la acest nivel numiți doar profesioniști cu experiență, asupra cărora să nu existe niciun fel de suspiciuni.
Desigur, toate acestea nu pot fi realizate fără o politică de remunerare echitabilă și cu efect stimulativ a personalului ANAF. În acest context, perfecționarea profesională continuă a angajaților ANAF trebuie să constituie o prioritate, iar relația cu contribuabilii (mediul de afaceri sau persoane private) trebuie construită în jurul unui dialog real și permanent.”
Toleranță zero la evaziune
“Avem nevoie de un pact politic în acest sens. Susținem acest lucru datorită numărului imens de dosare de mare evaziune în care sunt implicați politicieni de top, dar și sefi din ANAF, poliție sau alte organe ale statului. În plus, este deja de notorietate că o mare parte din cheltuielile făcute în timpul campaniilor electorale sunt acoperite cu bani negri. Odată agreat acest principiu, măsurile ne sunt la îndemână: taxare inversă, informatizare, limitarea plăților cash, înăsprirea sancțiunilor, controale indirecte.
Metodele de control indirect trebuie să devină aplicabile . Pentru aceasta este însă nevoie de un moment zero construit responsabil, pentru a se crea referința. O soluție, inclusiv pentru scoaterea la lumină a unor sume și operațiuni din economia subterană, ar putea fi stabilirea unei perioade de declarare a sumelor ce nu pot fi justificate prin venituri impozabile (ex.: 6 luni) și plată impozit (ex.: 16% – eventual redus pentru cei care se conformează rapid, scutire de dobânzi, penalități și de sancțiuni penale pentru evaziune), și declarație inițială de patrimoniu pentru cei care au un patrimoniu net peste un anumit prag (ex.: 1 milion lei), strict confidențială, urmată de aplicarea unei cote duble de impunere pentru sumele stabilite prin metode indirecte de control.”, scrie în documentul lansat joi.
