Delegaţia FMI a evaluat situaţia economiei româneşti, pentru a o prezenta conducerii Fondului, odată cu scrisoarea de intenţie a Guvernului României în vederea aprobării unui acord de tip preventiv. Acordul prevede alocarea în regim de tragerea efectivă numai în caz de necesitate a unei sume de aproximativ 3,6 miliarde euro pentru o perioada de doi ani.
Această sumă corespunde cu 300% din cota deţinută de România la FMI, respectiv 3,1 milioane DST ( moneda de cont folosită de instituţia amintită). În baza girului FMI, banii au fost suplimentaţi, în acelaşi regim, cu 1,4 miliarde euro de la Uniunea Europeană şi 0,4 milioane euro de la Banca Mondială.
Banii pot fi traşi numai în situaţii excepţionale, dezechilibru bugetar major ce nu poate fi rezolvat prin finanţarea la dobânzi rezonabile de pe pieţele internaţionale, atac concertat asupra monedei naţionale, sau probleme induse de evoluţii neaşteptate pe pieţele internaţionale de energie, alimente etc.
Probabilitatea de utilizare a sumelor menţionate mai sus este redusă şi, de aceea, nu există decât marginal posibilitatea de a mări datoria publică şi dobânzile plătite. În schimb, simpla lor existenţă este de natură să tempereze pretenţiile creditorilor în situaţia în care se va ieşi pe pieţele internaţionale de capital pentru refinanţarea datoriilor scadente în perioada următoare.
Acest fapt se va traduce în dobânzi mai mici decât cele ce ar fi fost obţinute în absenţa acordului cu FMI. Practic, supravegherea din partea acestuia garantează că reforma finanţelor publice şi a economiei reale va continua iar România îşi va îmbunătăţi solvabilitatea în ochii creditorilor străini.
Totodată, obligaţiile asumate de România prin scrisoarea de intenţie vor limita tendinţele de supralicitare a ofertelor electorale din ce în ce mai generoase, care se conturează deja pentru perioada următoare.
Toate acestea nu înseamnă că nu vom avea, oricum, mari dificultăţi în reducerea deficitului bugetar de la acel 6,4%, primit cu rezerve de UE, la doar 4,4% în acest an şi 3% în 2012 ( nivel impus de procedura de deficit excesiv).
Ameninţarea imediată cea mai mare ar fi să fim nevoiţi să dăm înapoi 1,5 miliarde de euro deja primiţi de la UE, dacă nu finalizăm în timp util proiectele pentru care i-am primit. bani pe care, evident, nu-i avem , din moment ce de-abia am strâns aproape un miliard de euro de la băncile de pe piaţa internă, la o dobândă de 4,89%/an.
Dobândă, foarte probabil, mai bună decât ce puteam scoate pe pieţele externe, dar ceva mai mare decât dobânzile la care ne-am împrumutat deja la FMI şi BM, situate undeva în jur de 3%. Ceea ce explică şi utilitatea acordului preventiv. Nu ar avea rost să luăm doar 5 miliarde la 3% dobândă şi, după aceea să rămânem “descoperiţi”.
Tehnica este să luăm de mai multe ori câte unu sau două miliarde de euro, cumulat zeci de miliarde în diverse emisiuni pentru “rostogolirea” datoriei ( preschimbarea unei datorii cu alta, prin achitarea celei vechi din banii nou luaţi cu împrumut). Chiar dacă o vom face la o dobândă ceva mai mare, ea va rămâne mult sub ceea ce poate specula piaţa în cazul unei slăbiciuni de moment.
Urmărește-ne pe Google News
