Înaintea unui summit al UE de săptămâna viitoare, preşedintele Consiliului European Herman Van Rompuy a pregătit propuneri pentru aprofundarea uniunii economice şi monetare, planuri pentru o Europă cu două viteze cu zona euro în centrul său, relatează EurActiv.
Proiectul lui Van Rompuy numit “Către o adevărată uniune economică şi monetară” va provoca o dezbatere animată la summitul UE din 13-14 decembrie, care este de aşteptat săse adopte un program specific cu termene limită în acest scop.
Documentul are 15 pagini şi este semnat de Van Rompuy, în colaborare strânsă cu preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, preşedintele Eurogrupului, Jean-Claude Juncker, şi preşedintele Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, “careul UE”.
Proiectul cere “aranjamente de natură contractuală” între ţările care folosesc moneda euro şi instituţiile UE, pentru a pune în practică reforme structurale, capacitatea de a lua decizii executive rapid, pentru moneda unică europeană şi o reprezentare unică a noii Uniuni, cu supraveghere parlamentară specifică.
Documentul marchează o accelerare a demersului către o Europă cu două viteze, cu ţările zonei euro în centrul său. Mai multe state UE, în special cele din afara zonei euro, au avertizat asupra pericolului divizării celor din interiorul şi exterirul zonei, cu membri de rang doi, care să nu aibă acces la procesul de luare a deciziilor.
Buget specific pentru zona euro
Propunerea lui Van Rompuy oferă pentru multe dintre atributele pe care UE deja le are, depăşind ideea unei capacităţi fiscale specifice a Uniunii Economice şi Monetare ca pe un eufemism al bugetului zonei euro.
Pentru multe dintre statele nemembre ale zonei euro, ar putea fi un pas prea departe. Enikő Győri, secretat de stat în Ministerul Afacerilor Europene din Ungaria, a declarat,recent. într-un interviu, că un buget specific pentru zona euro ar rezulta într-un tratament diferit faţă de ţările membre şi, în cele din urmă, ar distruge UE.
Urmărește-ne pe Google News
Un răspuns
Planurile pentru o „Europa cu 2 viteze” era de mult necesar,cita vreme gradul de dezvoltare si nevoile programatice sint altele in tarile slab dezvoltate economic, fata de cele dezvoltate.Pentru ca UE sa poata realiza programe adecvate pentru tarile slab dezvoltate,este nevoie ca acestea sa construiasca (si ele) programe nationale de dezvoltare economica.
In lipsa acestora,UE este lipsita de orice indicii economice si financiare si de orice informatii „tehnice” si logistice,pe baza carora sa dobindeasca o viziune completa asupra necesitatilor si dimensiunilor concrete de sprijin.
In aceste conditii,UE nu a avut si nu va avea nici in viitor,posibilitatea de a-si articula propriile proiecte-planuri,cu cele nationale.Pina in prezent,nici o tara mai inapoiata industrial ori aflata in criza, n-a elaborat un program national de dezvoltare economica,de ajungere din urma a tarilor dezvoltate.
In acelasi timp,nici birocratia UE – lipsita de tehnocrati in „programatica” economica – nu este capabila sa inteleaga cerinta de a obliga tarile „liniei a II-a”,sa-si concretizeze nevoile de sprijin si finantare,intr-un program national (unitar si cuprinzator) de dezvoltare economica.Raporturile de ajutorare si sprijin financiar se desfasoara haotic,functie de (in)capacitatea acestor tari,de a formula proiecte pe termen scurt,mediu si lung – incit procesul de dezvoltare economica sa aiba un caracter legic si rational- raportat la imperativele globalizarii economice.Asa se explica,ca functie de „imaginatia economica”,iar nu de rigorile economice,se pun in opera,proiecte de gondole,patinuare,sali de sport si terenuri de fotbal la tara,etc. – obiective care nu au nimic comun,cu cerinta de logica si continuitate investitionala,in domenii care produc locuri de munca si valoare adaugata!Fara un astfel de program economic national,aceste investitii haotice,nu aveau cum sa realizeze o textura industriala si agricola nationala,pe care apoi sa se proiecteze o accelerare a dezvoltarii industriale.Astfel,UE realizeaza o risipa uriasa de resurse economice si financiare,a caror rezultat este doar adincirea propriei crize!
De aceea,de la un summit la altul,dezbaterile si vorbaria,tin locul unor masuri concrete si articulate cu nevoile nationale de dezvoltare.In lipsa programelor de dezvoltare economica nationala,va lipsi in continuare, orice „comunicare” economica realista si profunda,intre UE si tarile slab dezvoltate,care sa conduca atit la iesirea lor din criza lipsei de competitivitate economica nationala,cit si din cea a Uniunii.