Românii au urcat în topul global al banilor trimiși în țară. Spre sprijinul cursului valutar

România a urcat pe locul 17 din 188, în 2022 de la 54 în 2007, în topul global al remiterilor. Lucrătorii expați români au trimis în țară peste 11 miliarde de dolari, potrivit estimărilor Băncii Mondiale, față de nici 1,63 miliarde de dolari în primul an de apartenență la Uniunea Europeană.

Astfel a fost peticit deficitul de cont curent și a fost ajutată Banca Națională să țină stabil cursul leului. Progresul față de locul ocupat 1994 este și mai mare: atunci românii intrau în top pe locul 92 cu de 1.000 de ori mai puțin (11 milioane de dolari).

Evoluția României, după valoarea remiterilor, a urmat o ascensiune inițial accidentată, de la locul 79 în anul 2000 (96 mil. dolari SUA), la 88 în 2012, spre sfârșitul crizei financiare declanșată cu 4 ani în urmă, cu doar 733 milioane de dolari, și la locul 22 în cel mai recent an fără crize, 2019 și în 2021, cu peste 8,14 miliarde de dolari, respectiv 9,16 miliarde de dolari.

Remarcabilă este și plasarea în primul an al pandemiei, un 2020 marcat de restricțiile severe de circulație și de căderea economiilor: locul 23 cu aproape 7,63 miliarde de dolari.

Proporția remiterilor în Produsul Intern Brut (PIB) este de 3,7% în 2022. Plasarea în topul după acest criteriu nu este ușor de interpretat. Cu cât este mai mică această pondere, se poate spune că economia națională este mai puternică.  Pe de altă parte, însă, cea mai mică pondere măsurabilă din cele 188 de țări din clasament este cea a Turkmenistanului, de 0,001% – ceea ce arată că această țară nici nu prea are ce forță de muncă să exporte.

Fiecare țară exportă ce forță de muncă poate

Dacă valoarea remiterilor indienilor și chinezilor nu surprinde, ar putea s-o facă valorile remiterilor francezilor și germanilor, care își plasează țările lor pe locurile 7 și 13, în topul celor mai mari fluxuri venite de la cetățenii lor care lucrează în străinătate.

Indienii și chinezii exportă atât profesioniști de înaltă specialitate cât și muncitori în meserii obișnuite.

Nici francezii și germanii nu își vând forța de muncă numai la nivel corporatist, ci și în domenii în care absența lor în țările propării este suplinită de profesioniștii veniți din estul UE, așa cum sunt medicii și inginerii veniți din România.

Așa se face că Germania și Maria Britanie au fost țările de unde, în 2021, au venit cei mai mulți bani (remiteri) de la românii plecați în străinătate: peste 1,36 și respectiv 1,19 miliarde de euro.

Germania și Maria Britanie au luat locul Italiei și Spaniei, de unde, în 2008 – cel mai rodnic an de la aderarea la UE încoace,  românii trimiseseră peste 2,5, respectiv peste 2 miliarde de euro.

(Citește și: „Căpșunarii” nu mai sunt căpșunari: Germania și UK răstoarnă Italia și Spania în ierarhia banilor trimiși de români în țară”)

La vârful clasamentului, sunt mexicanii foarte apropiați de SUA și, tot deasupra românilor, belgienii, atrași de Franța, Germania și Țările de Jos.

În restul celorlalte remiteri mai mari decât ale românilor, se remarcă filipinezii, pakistanezii și lucrătorii din Bangladesh, care trimit bani inclusiv din România.

Creșterile… scad în 2023

Totalul remiterilor la nivel global este estimat la peste 794 de miliarde de dolari în 2022, potrivit studiului Băncii Mondiale.

Creșterea remiterilor urmează însă să cadă la 2% în 2023, pe măsură ce economiile țărilor cu venituri ridicate continuă să încetinească (de la 2,4% estimat în 2022 la 1,1% în 2023).

Astfel se reduc și câștigurile salariale ale migranților în țările gazdă. Și sunt substanțiale riscurile negative: deteriorarea suplimentară provocată de războiul din Ucraina, volatilitatea prețului petrolului și a ratelor de schimb valutar.

Încasările din remiteri ale țărilor din Europa și Asia Centrală (unde este inclusă și România) ar putea crește cu 4,2% în 2023, până la 75 de miliarde de dolari.

Creșterea incertitudinii cu privire la cursul războiului în curs de desfășurare dintre Rusia și Ucraina va fi principala preocupare, favorizată de o încetinire anticipată a activității economice vest-europene pe fondul unei inflații continue ridicate.

***