Comisia Europeană a anunțat miercuri o serie de măsuri în cadrul Pactului de stabilitate și de creștere vizând Ungaria și România. Comisia a mai prezentat avizele sale privind proiectele de planuri bugetare pentru 2020 ale statelor membre din zona euro.
În cadrul Pactului de stabilitate și de creștere, pentru România, Comisia a stabilit că nu a fost luată nicio măsură eficace ca răspuns la Recomandarea Consiliului din iunie 2019.
La acea dată, Comisia i-a recomandat lui Eugen Teodorovici:
- să ia măsurile necesare pentru a se asigura că rata de creștere nominală a cheltuielilor publice primare nete nu depășește 4,5 % în 2019 și 5,1 % în 2020, ceea ce corespunde unei ajustări structurale anuale de 1 % din PIB în 2019 și 0,75 % în 2020, repunând astfel România pe o traiectorie de ajustare adecvată în vederea atingerii obiectivului bugetar pe termen mediu;
- să utilizeze orice câștiguri excepționale pentru reducerea deficitului; măsurile de consolidare bugetară ar trebui să asigure o îmbunătățire durabilă a soldului structural public, într-o manieră favorabilă creșterii;
- să prezinte Consiliului, până la 15 octombrie 2019, un raport referitor la măsurile pe care le-a luat pentru a da curs prezentei recomandări; raportul ar trebui să includă măsuri suficient de detaliate și anunțate în mod credibil, inclusiv impactul bugetar al fiecăreia dintre acestea, în vederea respectării traiectoriei de ajustare solicitate, precum și previziuni bugetare detaliate și actualizate pentru perioada 2019-2020.
În lipsa oricărei măsuri în linie cu recomandările, Comisia a propus miercuri adoptarea de către Consiliu a unei decizii privind lipsa luării unor măsuri eficace și o recomandare revizuită adresată României de a lua măsuri în 2020 pentru a corecta abaterea sa semnificativă de la traiectoria de ajustare în direcția obiectivului bugetar pe termen mediu.
Situația Ungariei este similară cu cea a României în ceea ce privește aceeași abatere semnificativă de la MTO
Procedura aplicabilă abaterilor semnificative are scopul de a ajuta statele membre să revină la situația bugetară în care ar fi fost, sau să se apropie de aceasta, dacă abaterea nu s-ar fi produs.
Evaluarea proiectelor de planuri bugetare ale statelor membre din zona euro
Ca urmare a previziunilor economice recente din toamna anului 2019 și a consultărilor cu statele membre, Comisia a adoptat avizele sale privind proiectele de planuri bugetare ale tuturor țărilor din zona euro. Ea a constatat că niciun proiect de plan bugetar pentru 2020 nu prezintă vreo nerespectare deosebit de gravă a cerințelor Pactului de stabilitate.
Totuși:
Pentru Belgia, Spania, Franța, Italia, Portugalia, Slovenia, Slovacia și Finlanda, proiectele de planuri bugetare prezintă un risc de nerespectare a Pactului de stabilitate și de creștere în 2020. Punerea în aplicare a planurilor acestor state membre ar putea avea ca rezultat o abatere semnificativă de la traiectoriile de ajustare în direcția obiectivelor bugetare respective pe termen mediu.
În cazurile Belgiei, Spaniei, Franței și Italiei, se preconizează, de asemenea, nerespectarea criteriului de referință privind reducerea datoriei.
S-a constatat că proiectele de planuri bugetare pentru 2020 întocmite de Germania, Irlanda, Grecia, Cipru, Lituania, Luxemburg, Malta, Țările de Jos și Austria respectă Pactul de stabilitate și de creștere.
S-a constatat că proiectele de planuri bugetare pentru 2020 întocmite de Estonia și Letonia respectă în linii mari Pactul de stabilitate și de creștere. Punerea în aplicare a proiectelor de planuri bugetare ar putea avea ca rezultat o oarecare abatere de la obiectivul bugetar pe termen mediu al Letoniei și de la traiectoria de ajustare în direcția atingerii obiectivului bugetar pe termen mediu în cazul Estoniei.
În ansamblu, între 2019 și 2020, se estimează că numărul de state membre care își vor atinge obiectivele bugetare pe termen mediu sau care le vor depăși va crește de la șase la nouă. Comisia estimează că deficitul structural agregat al zonei euro va crește cu 0,2 % din PIB-ul potențial în 2020 (la – 1,1 %), ceea ce demonstrează o orientare fiscală în linii mari neutră.
