Potrivit datelor publicate de Eurostat, România conduce în topul european al riscului de sărăcie pentru persoanele care lucrează, cu un procentaj calculat pentru anul 2018 de 15,3%. Ne urmează Luxemburg (13,5%), Spania (12,9%), Italia (12,2%), Marea Britanie (11,3%) și Grecia (11,0%). La polul opus apar Finlanda (3,1%0, Cehia (3,4%), Irlanda (4,9%), Belgia, Croația ( ambele cu 5,2%) și Danemarca (5,4%).
Problema e la productivitatea muncii.
La nivelul întregii Uniuni, aproximativ o persoană din zece apare ca fiind sub risc sărăcie relativă. Ponderea celor afectați a crescut de la 8,6% în anul 2008 până la 9,5% în 2018. Diferența de gen nu este pronunțată, fiind consemnate valori ceva mai mari pentru bărbați (9,9%) față de femei (9,1%).
Acest risc de sărăcie apare preponderent în cazul celor care lucrează cu timp parțial și al celor care au contracte de muncă pe durată limitată. Față de 15,7% în cazul celor cu angajați part-time, doar 7,8% dintre persoanele cu timp de lucru integral erau afectate. Similar, riscul s-a manifestat mult mai clar (16,2%) în cazul celor cu slujbe temporare față de cei cu slujbe permanente (6,1%).
De reținut, însă, nu acestea sunt motivele pentru care țara noastră apare pe un nedorit prim loc în topul de profil. Ppocentajul celor care lucrează în România cu timp parțial este foarte redus față de media europeană (6,1% față de 18,5% pentru anul 2018). Cât despre durata limitată, cu doar 1,1%, suntem pe ultimul loc între statele membre, la foarte mare distanță de media UE (14,1% în 2018).
Ce arată evoluția în timp
Dacă se face trimitere la modul în care rata de risc de sărăcie a evoluat în ultimii zece ani analizați de Eurostat, România apare pe locul doi, alături de Letonia între țările care au obținut o scădere a acestui indicator (-2,4 puncte procentuale), după Grecia (-3,3 pp) dar înaintea Portugaliei (-2,1 pp) și Finlandei (-2,0 pp). Prin contrast, cele mai mari creșteri s-au manifestat în Luxemburg (+4,1 pp), Italia (+3,2 pp), Marea Britanie (+2,8 pp) și la vecinele noastre, Ungaria (+2,6 pp) și Bulgaria (2,4 pp).
Oarecum suprinzător, evoluția riscului de sărăcie în perioada 2008 – 2018 pentru persoanele care lucrează arată că nivelul maxim atins în perioada de criză (2011) a fost reeditat și chiar depășit în 2014, la momentul readucerii PIB la valoarea în termeni reali din 2008. Respectiv că reluarea creșterii s-a produs cu accentuarea declajelor interne de nivel de trai.
(Citiți și: ”Productivitatea pe salariat după tipurile de întreprinderi – comerțul înaintea industriei”)
De-abia în 2017, situația celor care lucrează a revenit la cotele din 2008 iar valorile ceva mai bune din 2018 ne-au plasat în continuare tot pe primul loc în UE la riscul de sărăcie al persoanelor care lucrează. În fine, dar nu în ultimul rând, ar fi de remarcat diferența de gen relativ ridicată și în creștere, între bărbați și femei.
Notă Metodologică: rata de risc de sărăcie pentru persoanele care lucrează se referă la ponderea persoanelor angajate care obțin un venit disponibil echivalent situat sub 60% din valoarea mediană măsurată la nivelul economiei naționale. Așadar, este vorba despre risc de sărăcie față de persoanele care lucrează în ACEEAȘI economie națională, calculată după o metodologie unitară la nivelul UE.
Un răspuns
Nu suntem aici din cauza productivitatii muncii sau ca suntem lenesi. Suntem pe acest loc pentru ca in Romania, aproape tot poporul roman, incepand cu conducatorii si-a batut joc de lucru si de munca si de cei care muncesc si vor sa lucreze. Si acum „culegem roadele”. Muncitorii buni si calificati au plecat in tari straine, salariile date in tara, au fost si sunt de mizerie, la cei care lucreaza si vor sa munceasca, la cei care produc si la cei care implementeaza valoare. Nici acum forta de munca romaneasca nu este valorificata si respectata, nici acum forta de munca romaneasca, in special tinerii, inclusiv cei din orfelinate, nu sunt calificati/recalificati, perfecționati/specializati, gratuit, la potentialul lor maxim. In continuare conducatorii Romaniei sunt in maxima intarziere si anacronici pentru ca nu au conceput si aplicat masurile ce se impun pentru repatrierea romanilor si a fortei de lucru romanesti, din strainatate.