”România și industriile de vârf” – conferința

Mecanismul de resetare accelerată a economiei europene a intrat în faza „pe repede înainte” sub presiunea reașezării polilor de putere economică declanșată de războiul din Ucraina:

la politicile economice de reducere a dependenței energetice de Rusia se mai adaugă una: cea a scurtării lanțurilor de aprovizionare și reducerea dependenței brutale de cip-urile și materiile prime critice din China.

În spatele războiului se mai configurează o ecuație: cea economică și tehnologică, pentru că lumea va arăta foarte diferit după acest război. Unde e România în această ecuație? Face parte din termenii acesteia, sau dintre necunoscute? Ce putem pune pe masa UE astfel încât să devenim relevanți în economia de vârf?

Mai jos, rezumatul prezentărilor speakerilor conferinței.

Conferința a fost transmisă și video și a putut fi următită LIVE – AICI LINK

Florin Spătaru, Ministrul Economiei: Vom avea un cluster al industriei aeronautice

• Politica Ministerului Economiei este o politică  de coeziune a tuturor jucătorilor economici pentru a face o strategie consistentă pentru economia românească. De foarte multe ori, Ministerul s-a concentrat pe economia de stat. Direcția de politici industriale a fost prea puțin valorificată, în perioada anterioară.
• Suntem în situația în care  avem 3 crize  suprapuse, una pandemică, în care am învățat că economia arată altfel, să lucrăm altfel și să valorificăm mai mult aspectele privind digitalizarea și lucrul de la distanță.
• Avem o criză energetică în care am învățat că acel consum, care nu conta atât de mult sau era trecut la categoria costurilor, reprezintă un element esențial în dezvoltarea competitivității.
• Vine după aceea o criză geopolitică, în care vedem că lanțurile de aprovizionare sau acel comerț liber, pe care ni l-am dorit atâția ani de zile, nu mai e atât de liber așa cum credeam.
• Ce face România în acest context? Definește strategii de competitivitate, definește politici de atragere a investițiilor în domeniile cheie.
• Prin aderareea la Uniunea Europeană ne-am angajat să respectăm niște principii de bază: decarbonizare. Fit for 55, economie digitală, economie competitivă.
• Realizăm astfel de lucruri prin avantajele competitive prin care România le are. Și aici vorbim de independența energetică, de capitalul uman și vorbim de asemenea de resurse pe care România le are, de care a cam uitat că le are în ultimii ani, dar care sunt extrem de importante și sunt elemente cheie pentru sustenabilitatea econmomică europeană.
• Prin angajamentul pe care ni l-am luat să facem parte din piața unică, nu vorbim doar de atragerea investițiilor străine și de dezvoltarea economică românească doar din perspectiva producției, ci din susținerea econmomiei europene cu ajutorul materiilor prime și a polilor de competitivitate și, de asemenea, cu proiecte de cercetare inovare.
• De multe ori când m-am întâlnit cu potențialii investitori le-am spus că, odată cu activitatea de producție, să se gândească foarte serios să aducă în România componenta de cercetare-dezvoltare. De ce? Știți foarte bine, cei care sunteți studenți, că, pe lângă faza inițială pe care o parcurgeți după ce terminați facultatea, aveți nevoie de un plan de dezvoltare. Iar cest plan de dezvoltare, pentru tinerii români nu poate fi concretizat decât prin aceste proiecte, cu ajutorul acestui segment care este foarte important.
• Și de ce să n-o spunem, românii sunt o nație creativă. Avem tineri care performează și pe care putem să-i valorificăm.
• Concret, în primele 3 luni de zile de când am preluat acest mandat am reușit să finalizăm acel proiect inclus în PNRR privind microelectronica. 500 de milioane de euro din PNRR penrtu cercetare- dezvoltare și testare în unitățile de producție a semiconductorilor.
• Acest proiect nu este o țintă, ci un prim pas. Dezvoltarea sectorului microelectronicii trebuie să reprezinte un obiectiv de țară. Avem nevoie de acest domeniu pentru o economie competitivă. Întâmplător lanțurile de aprovizionare întrerupte sau criza geopolitică ne arată că avem o criză majoră a semiconductorilor la nivel european. Dar am fi avut-o oricum, pentru că polii de competitivitate la nivel global ne-ar fi dus într-o astfel de situație. Să nu ne mai facem iluzii că economia globală este atât de transparentă și atât de cooperantă așa cum am crezut că este.
• Dacă, pânâ acum, competitivitatea o reprezintă prețul cel mai mic, acum  vorbim de respectarea unor principii precum decarbonizare, egalitatea de șanse, lanțuri de valoare care trebuie să respecte sustenabilitatea și principiile guvernanței corporative.
• Am spus că ne vom concentra în aducerea unei fabrici de semiconductori. Am spus, și facem prin inițiarea proiectului pentru aplicarea legii minelor, că vrem să exploatăm în mod rațional, în alte condiții, resursele minerale de care dispunem.
• Am spus că vrem să recuperăm terenul pierdut în ultimii ani, când România aproape n-a existat în Alianța Bateriilor. România nu poate să mai stea deoparte și recuperăm acest teren prin proiectele pe care le discutăm și crearea unor facilități de producție și cercetare în domeniul bateriilor. Și, de asemenea, prin crearea unor hub-uri de inovare, la nivelul universităților din țară, astfel încât să susțiem cu capital uman, cu curiculele pe care urmează să le dezvoltăm.
•  România poate și va face reindustrializarea în acord cu obiectivele europene.

Întrebări

În ce sectoare ale economiei a pierdut România teren în ultimii ani și ce industrii trebuie resetate?  Și mai ales, în ce ar trebui să investim în viitorul apropiat. Care ar fi industria prioritară pe care ar trebui să se concentreze România?

Sunt 9 direcții strategice de dezvoltare la nivel europen. România bineînțeles că trebuie să se alinieze la aceste direcții, prin avantajele competitive pe care le are. Vorbim de sectorul automotive, cu două componente: semiconductori și baterii. Doar așa putem să asigurăm reziliența acestor mari jucători din economie. Industria automotive reprezintă în acest motiv 28% din PIB-ul României.

Am pierdut teren, România și toate țările UE, în privința procesării materiilor prime. China, pentru anumite materii critice, cumpără materii prime secundare. Nici nu preocesează ci face stoc.  Trebuie să investim din banii publici, din fonduri europene, și să nu ne fie teamă ca bugetul României să asigure finanțarea necesară pentru investiții care să genereze factori de multiplicare.

Este adevărat că am crescut alocările pentru apărare. Problema este dacă industria de apărare românească poate să absoarbă aceste creșteri ale bugetelor, Vă spun că, în acest moment, poate să absoarbă limitat. Pentru că în ultimii 30 de ani n-am făcut investiții, nu ne-a interesat cum o dezvoltăm, sau acolo unde am făcut investiții, unele nu au funcționat așa cum trebuie.

La Ministerul Economiei, anul trecut, înaintea crizei din Ucraina, am alocat unul dintre cele mai mari bugete din ultimii 30 de ani. Discutăm și de sume alocate anterior, care nu au fost investite.

Ce mine care să ofere materii prime critice urmează să fie redeschise și când?

La nivelul Comisiei Europene a fost revizuită, politica industrială șiau fost identificate 137 de materii prime critice, de care Uniunea Europeană este dependentă. România are o parte din aceste resurse, cele pe care le-am identificat, pe care le-am exploatat și apoi am închis minele din rațiuni pe care nu le comentez.

Una dintre aceste materii prime este magneziul, important penrtu producția de aluminiu și pentru automotive.

Am demarat împreună cu ANRM discuții, avem în cosultare publică normele de aplicare a legii minelor, pas esențial penrtru demararea unor proiecte.  

Cu Comisia Europeană am demarat consultări privind posibilitatea de finanțare a unor astfel de proiecte, atât pentru zona de exploatare cât și pentru cea de procersare.

Când vor fi gata hotărârile de guvern pentru deschiderea minelor de grafit

 Redeschiderea lor presupune adoptarea normelor de aplicare a legii minelor, în care să fie menționat ca obiectiv redeschiderea minelor închise și hotărâri de guvern care să ducă la redeschiderea acelor mine.

Dacă un astfel de demers e în mâna Guvernului, dar aici vorbim și de implicarea Parlamentului, atunci finalizarea procesului de adoptare a actelor normative ar putea avea loc în decursul acestui an și investițiile să înceapă din 2023.

Pentru asta discutăm cu Comisia Europeană pentru a găsi resjursele necesare prin fondurile europene pentru retehnologizare.

Ce mine ar urma să se deschidă?

Am vorbit de magneziu, și de grafit – cu anumite condiționări privind calitatea acestui grafit, dacă are calitatea necesară, penrtu obiectivele pe care ni le-am propus.

Aveți forța de muncă

În afară de de cei celucrează încă, discutăm de parteneriate într-o alianță europeană privind exploatarea materiilor prime, cu ajutorul cărora vom actualuza curiculele de studii pentru universitățile de profil.

Cum se va face fabrica de semiconductori?

România a participat la un program de tip programe de interes comun european care vizează dezvoltarea, cercetarea și testarea acestor produse. Acest program este finanțat prin PNRR cu un buget de 500 de milioane de euro.  

În luna martie 2022 am transmis către Comisia Europeană, proiectele care s-au calificat în România, pentru această finanțare. Vorbim de 9 beneficiari direcți eligibili și 37 de beneficiari indirecți, care vor accesa aceste sume, în funcție de proietele pe care și le-au propus.

După evaluarea Comisiei Europene, în trimestrul 3 2022, vom semna acrodul de parteneriat și vom putea semna finanțarea acestorm proiecte. Ele sunt incluse în PNRR.

O serie de întrebări comasate

România produce mai multe deșeuri decât cereale, circa 21 milioane de tone numai din consum, și din industria minieră alte 90 de milioane de tone anual. Cum va acționa Ministerul Economiei pentru captarea din deșeuri a materiile prime critice în economia circulară?

Ați spus că putem produce rachete termobarice darcă nu există comenzi. Cum se vor produce dacă nu prea avem tehnologie și oameni?

Cum am putea recupera mineralele din haldele de steril, când vom avea fabrica de semiconductori și dacă această criză a cipurilorm începe să se maniofeste și în alte domenii în afară de industria auto?

Cum se pregăgtește Salromm pentru redeschiderea minelor, în  afară de așteptarea studiului Roland Berger?

Ce măsuri concrete vor fi luate penrtu dezvoltarea industriei aeronautice , cum va fi resuscitate Romaero, cum va fi transformat în avion de luptă IAR 99 și ce motor va fi montat îân carcasa lui IAR 99 Șoim?

Trebuie să țineți cont de faptul că sunt un ministru politic și s-ar putea să nu pot să rtăspund la toatre întrebările tehnice pus, deși am pregătire tehnică.

Să le luăm pe rând.

Pentru economia circulară există o strategie făcută de Departamentul pentru de dezvoltare durabilă și noi vrem ca Ministerul Economiei să fie un actor principal. Am inițiat discuții cu Ministerul Mediului.

Avem un buget de două milioane de euro pentru proiecte pilot, care urmează să intre în dezbatere publică. Ele vor fi faza inițială în identificarea unlor proiecte de mare anvergură.

Mă bucur că celelalte ministere au agreat ideea ca Minmisterul Economiei să fie coordonatorul (strategiei). Împreună cu Ministerul Fondurilor Europene vom face demersuri ca o parte din fondul de coeziune să fie destinată economiei circulare.  

Privind situația comtractelor pe industria de apărare aș vrea să vorbim generic și nu neapărat de un proiect.

Ar trebui să fac o completare (privind rachetele termobarice). Avem un proiect de cercetare care a fost realizat cu succes de Academia Tehnică pentru industria de apărare și de companii din subordinea Romarm. Urmează câteva procese de omologare – certificare și, după aceea să avem discuții pe partea de contractare.

Am spus că pentru anumite proiecte, industria de apărare are capabilitatea tehnică de realizare, doar că sunt câteva etape pe care urmează să le parcurgem.

Ministerul Economiei și Ministerul Apărării Naționale au o structură tehnică care evaluează prioritățile și modul în care acestea pot fi transformate în investiții și capabilități din industria de apărare.

Acum există, probabil, cea makibună colaborare între cele două ministere.

Cu ajutorul unor parteneriate strategice pe care le-am realizat și le vom realiza, vom putea punem industria de apărare la nivelul tehnologic pe care ni-l dorim.

Din bugetul acetui an și din bugetele anilor anteriori avem aproape 100 de milioane de dolari care trebuie investiți în acest an. Nu vreau să mai aud de la industria de apărare că nu vom putea face aceste investiții.

Investițiile ulterioare vor urma acestă politică de dezvoltare a capabilităților.

Privind haldele de steril: Sunt incluse în programul de guvernare, în normele de aplicare am făcut referire la ele, repărezintă o zonă din care vom putea exploata resurse, doar că acest proces trebuie combiunat și cu exploatarea materiilor prime, pentru a putea deveni eficient economic.

Semiconductorii: Faptul că am recuperat terenul pierdut în programul de inters comun, este premisa participării ulterioare la altele de acest tip.

Pentru că avem un număr relativ mare de companii care și-au declarat interesul și au venit cu proiecte, averm discuții cu comisarul european Breton privind atragerea unor producători mari de semiconductori în România, pentru acoperirea unor necesități la nivel european și a altora la nivelul economiei României. Nu vorbim de segmentele de nișă ci de segmentele care ni se potrivesc cel mai bine.

Un institut de cercetare din Belgia în domeniul semiconductorilor va veni la București în luna iunie, pentru o colaborare cu universitățile din Ropmânia, dar și cu unități de producție, pentru dezvoltarea unor proiecte comune de cercetare și de testare.

Pot să vă spun că în Belgia este vorba de investiții de trei miliarde de euro și au o capabilitateb foarte bună de a testa. Marii producători de semicoinductori testează prototipurile acolo.

SALROM: Membrii consiliului deadministrație au discutat care sunt pașii necesari pentru deblocarea evaluării acestor mine de grafit. Aștept un rezultat din partea lor și să vedem cum facem acesstă evaluare într-un timp cât mai scurt.

Din câte am înțeles, acolo erau  niște probleme juridice, dar sunt discuții pentru a debloca situația, pentru a avea posibilitatea de a avea un plan de afaceri consistent în acest domeniu.

Industria aeronautică, punctual: În perioada imediat următoare vom avea un cluster al industriei aeronautice. Am avut întâlniri cu  marii jucători din industria aeronautică și le-am lansat această provocare: haideți să facem un proiect de țară. Să devenim parteneri parteneri, nu competitori, pentru a putea dezvolta un proiect integrat în România, cu capabilitățile pe care le avem, în cercetare – dezvoltare, producție, mentenanță.

Va fi oficializat acest cluster, urmând să găsim resursele necesare să îl finanțăm, și să vedem cum vor conlucra pentru realizarea acelui proiect (trabsformarea avionului IAR 99). Detaliile tehnice din păcate nu le am.

Altă serie de întrebări comasate

De ce țineți blocat programul de tax incentives al industriei cinematografice? Prin blocarea acestui program se pierd cel puțin 300 de milioane de dolari, pentru că producătorii românia ocolesc România.

Trebuie reorganizată Autotitatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) pentru a deveni mai credibilă și mai eficientă decât este?

S-au băgat sute de milioane în infrastructura de evaluare a conformității (sau infrastructura calității) și este foarte puțin folosită. Implică certificare și acreditare și ar putea fi utilizată  în testarea comparativă a produselor de pe piața românească. De ce nu facem asta?

Există o strategie de deszvoltare a sistemelor de stocare a energiei, cenytrale hidroelectrice cu acumulare părin pompaj sau prin baterii?

Procesarea materilor prime se va realiza de mediul public sau de mediul privat, sau de mediul public – privat?

Răspunsurile

Industria cinematografică: Există schema de ajutor de stat care a fost lansată în 2018 sau 2019, din câte știu eu, care este nefuncțională. Aceasta nu mai e la Miniusterul Econiomiei, ci la Ministerul Antreprenoriatului și Turismului.

Fabrica de semiconductori: Privind localizarea, haideți mai întâi să vedem dacă există condiții penru un investitor care vrea să investească.  Vreau să vă săpun că și în privința fabricii de pulberi, facem o analiză, ca să facem lucurile așa cum trebuie. 

Guvernanța corrporativă:   România a solicitat aderarea la OCDE și unul din principiile de bază este guvernanța corporativă. La nivelul ministerului am demarat procedura pentru aplicarea ordonanței 109 a guvernanței corpotrative pentru toată industria de apărare și, etapă cu etapă și pentru celelalte companii din subordinea ministerului.

ANPC: Devine din ce în ce mai importantă.  Avem 4 acte normative care au fost adoptate în ultimele 5 luni de zile care vizează produsele cu conținut digital și privind dublul standard al produselor din România și din alte piețe.

Din această perspectivă ANPC analizează structura organizatoricăși modul în care va funcționa.

Infrastructura pentru evaluarea calității: Evaluarea calității nu se face numai din perspectiva standardului ISO 9001. Există un sistem de managament integrat de evaluarea calității. De acord este o diferență majoră între ce se învață la școală și ce este în mediu privat. Am reținut aspectul  voi dicuta cu minisgtrul Ecucației.

Stocarea energiei:  Este o întrebare pentru Ministerul Energiei, dar ce vă pot spune este că, din ultimele discuțșii cu Comisia Ejuropeană și modalitatea prin care strategia pe hidroegen e aplicată în România, la dezvoltarea resurselor regenerabile, ar trebui să punem la pachet șimodalitatea în care stocăm.

În această săptămână vom avea discuții la Ministerul Economiei cu companii care lucrează în acest domeniu, astfel încât,  eventual, producerea de hidrogen verde să fie combinată cu eforturile pentru stocare. Procesarea materiilor publice, cu siguranță, nu va fi făcută doar cu resurse publice. Eficientizarea procesulu ipublic privat trebuie să-și arate roadele, având ca scop crearea lanțurilor de valoare în economia românească.

Sebastian BURDUJA, Ministrul Cercetării, Inovării şi Digitalizării: Mă voi raporta obsesiv la progresul României în Indicele DESI

• Am spus că România trebuie să adopte 4 piloni de dezvoltare: România Inovării, asta are un corespondent direct în obiectul de activitate al acestui minister, România Conectată, să conectezi oamenii la oportunități, România Verde, partea de cercetare are legătură cu hidrogenul și nu numai, și România Sigură, prin noi înșine, adică capacități proprii de inovare, de producție, de reziliență într-un cadru geostrategic complicat.
• Cred că acest minister, deși de multe ori a fost lăsat la coadă, i s-a pus porecla de ”Cenușereasă a guvernului”, trebuie să fie vârful de lance al modelului de creștere economică pentru România.
• Nu o spun doar pentru că dă bine, sau pentru că îmi doresc ca România să facă un salt spre viitor, ci o spun pe baza experienței altor state. Creștere economică înseamnă creșterea productivității și a populației. Dar, când ne referim la creșterea productivității, Paul Romer a făcut o demonstrație de Premiu Nobel: trebuie să ai capacitate endogenă de inovare. Nu există altă rețetă.
• Pe termen mediu și lung, orice țară care își propune să își dezvolte economia, deci să aibă locuri de muncă mai bine plătite, condiții de trai mai bune, să își țină acasă mințile strălucite- și, credeți-mă, avem – trebuie să își genereze această capacitate de inovare la ea acasă.
• Tot Paul Romer spunea că inovarea este de a reașeza obiectele din spațiu într-o nouă configurare. Și dădea exemplul unui computer, care poate are aceleași materiale ca acum 10-20 de ani, dar face cu totul alte lucruri- asta înseamnă inovație.
• M-am gândit și la altă lucrare, se cheamă ”Orașul românesc 4.0”. Este o lucrare realizată de experți ai Băncii Mondiale și de experți români, care ne vorbește despre Doctrina Pătraș. Ioan Stan Pătraș, cel care este inventatorul Cimitirului vesel de la Săpânța. Ce a făcut Doctrina Pătraș: a creeat în Maramureș un loc care generează perpetuu venituri, creștere economică pentru zonă, respectiv pentru România. Deci, creșterea economică, în opinia autorilor, și sunt de acord, este să le permiți oamenilor să facă ceea ce nimeni, sau foarte puțini alții, știu să facă.
• Despre asta cred că este și mandatul meu la acest minister. Deși plecăm dintr-un punct complicat, în care cheltuim, atenție, de 12 ori mai puțin decât media UE pe cercetare, nu cred căexistă alt indicator la care România să stea mai prost: de 12 ori mai puțin… Cheltuim undeva la 0,18% din PIB fonduri publice, la care se adaugă cam tot atât, sau ceva mai mult, fonduri private. Ne-am asumat prin programul de givernare că până în 2024 vom ajunge la 1% din PIB. Și așa e puțin, trebuie să tindem spre 2% din PIB, dar, sigur, lucrurile nu se pot face peste noapte.
• Vorbim despre cele 2 componente ce țin de acest minister: în primul rând, despre digitalizarea economiei și a societății și creșterea valorii adăugate a investițiilor productive din economie. Dacă mă refer la Digitalizare, trebuie să ne raportăm la indicele DESI, el este invocat…
• Salut inițiativa lui Radu Puchiu, care astăzi a anunțat că va urmări acest indice în toate subcomponentele sale. L-am asigurat de tot parteneriatul ministerului. Sunt de acord cu principiul ”nu poți să gestionezi ceea ce nu măsori”. Mă voi raporta obsesiv la progresul României la acest indice, nu doar anual, cum este făcut, ci trimestrial, cel puțin, ca să reușim un progres pe tot ce înseamnă servicii publice digitale- unde suntem pe ultimul loc în UE, competențe digitale- unde iar cred că suntem pe ultimul loc în UE, și, de asemenea, să ne păstrăm, sau să ne îmbunătățin avantajele pe ceea ce înseamnă viteza conexiunilor, vorbesc inclusiv de 5G.
• Avem deci un indicator, avem un plan de lucru, avem proiecte majore asumate prin PNRR și anunțate. Cel mai notoriu este cloudul guvernamental, dar nu este singurul. Acolo discutăm despre un proiect de transformare digitală a României.

• Toți românii trebuie să înțeleagă, o să spun de câte ori voi avea ocazia: cloud-ul guvernamental nu rezolvă în sine eliminarea drumurilor între instituții sau eliminarea hârtiilor. Ce rezolvă un cloud: reziliența datelor și plasarea lor într-un sistem sigur, care nu mai este pe serverul de sub biroul unui președinte de agenție, sau mai știu eu pe unde, ci este într-un sistem sigur. Acesta este sensul principal al cloud-ului. Dar mai există dimensiunea de interoperabilitate. Aceea va rezolva problema drumurilor între instituții și a hârtiei, a copiilor care ni se cer.
• Poți avea interoperabilitate înainte de a avea cloud, și acesta este unul dintre obiectivele principale. Și poți avea cloud fără interoperabilitate, se întâmplă și în alte țări. Deci e important pentru toți românii să înțeleagă: cloud-ul este un proiect mare, de jumătate de miliard, dar el în sine, fără partea de interoperabilitate, nu va rezolva bătăile de cap ale românilor în raport cu statul. Pe acelea trebuie să le luăm la bucată, asta trebuie să facă acest minister, să împingă alți actori ai statului, alte instituții publice să se digitalizeze, să comunice între ele, să facă bazele de date să comunice între ele și nu e mare filosofie. Trebuie să ne uităm la documentele cele mai cerute de români, de exmplu cazierul juduciar, care se cere la fiecare angajare, sau alt eveniment de viață, și să îl digitalizăm. În ordinea în care rezolvăm o nevoie pentru oameni.
• Pe partea de creștere a valorii adăugate, tema a doua. Lucrurile trebuie privite integrat. Vorbim despre o reformă, de mulți ani, dar azi mai apăsat, de spre o reformă a sistemului de cercetare-inovare. Avem un instrument foarte util, PSF (Policy Support Facility), un raport al Comisiei Europene pus în vedere României. Este pe final, în iunie vom anunța finalizarea. Important: prin PNRR, România și-a asumat ca 80% dintre recomandările PSF să fie puse în practică. Sunt lucruri de bun simț: reducerea fragmentării sistemului de cercetare, avem celebrele institute naționale de cercetare-dezvoltare. Sunt 47 doar la Ministerul Cercetării, avem Academia Română cu institut de cercetare, avem și Universități… Trebuie redusă fragmentarea, încurajate fuziunile, pe scrurt promovată meritocrația. Trebuie să fim în stare, măcar pe aceste domenii, să îi recompensăm pe cei cu rezultate validate la nivel internațional, iar pe cei care nu se descurcă să îi ajutăm să se descurce în alte formule. Fie să fie preluați de centre universitare puternice, fie să se integreze cu institute ale Academiei, fie alte formule.
• În paralel trebuie încurajat transferul tehnologic. Asta înseamnă să nu facem doar cercetare fundamentală, ci și cercetare aplicată, să încurajăm trasferul tehnologic cu impact direct în economie. Avem și bani pentru asta, în POCIDIF. Pentru perioada 2021-2027 sunt prevăzute mai multe domenii pe care statul le consideră strategice: inteligență artificială, avem undeva la 90 milioane euro pentru a dezvolta un hub IA la noi în țară. Avem deja cea mai importantă materie: materia cenușie. Suntem recunoscuți, Google are un mega-expert în fiecare domeniu, care are acces la tot ce înseamnă Google, pe IA este un român.
• Avem și partea de tehnologii avansate, semiconductori. Iar, un hub cu 100- 150 milioane alocare.
• Partea de energie nucleară, proiectul ALFRED, prevăzut o alocare de 1 miliard, dar cu alocare ceva mai miucă din POCIDIF și partea de proiect DANUBIUS, un proiect la fel de important ca laserul de la Măgurele, care studiază acel ecosistem format la vărsarea Dunării în mare.
• În concluzie: mă regăsesc într-un proiect la început de drum, ca să reușim nu e vorba de merite personale, ci de muncă de echipă. Este un spațiu complex, cu orgolii mari și obiective mărețe. Noi trebuie să îndrăznim să facem lucruri pe care România le-a mai făcum. Prima condiție este să visăm, a doua este să facem.

Întrebări

Când apar auditări pentru instituțiile publice la tot ce înseamnă harware și software?

Nu este un proces care să se facă peste noapte. E un complex complex, de durată, care trebuie făcut și la noi.

Cloud și interoperabilitate, puteți explica?

Tehnic, poți să ai cloud dar să nu ai interoperabilitate. Nu ne dorim așa ceva. Noi dorim să avem interoperabilitate până să avem cloud, astfel încât până să fie operaționalizat cloud-ul să avem cât mai multe instituții care nu doar urcă date, ci sunt în stare să comunice. Avem în Parlament o lege dedicată, depusă de Sabin Sărmaș. Are termen luna iunie. Conform PNRR, primele instituții migrate în cloud ar fi undeva 2025, 2026, dar dorința mea nu e să așteptăm atât până s avem baze de date care comunică între ele. Vreau să digitalizăm aceste servicii într-un termen accelerat.

Cum poate fi impusă meritocrația la companii din subordinea ministerului?

Avem 2, Poșta Română și Radiocom. Toate rapoartele de audit văzute recomandă organizarea concursurilor pe baza ordonanței privind guvernanța corporativă. Asta intenționez sp fac într-un termen scurt.

Când se va renunța la semnăturile olografe, care se pot plagia?

Am o poveste.  Lucram la Banca Mondială și, cu un șef de Autoritate de Management la o discuție, am întrebat: aveți legislație, de ce nu implementați semnătura electronică? Mi-a răspuns că el nu lucrează decât cu ștampilă și semnătură originală. Este, deci, o problemă de mentalitate. Lucrăm la legislație, sunt idei corecte, bune practici din alte state, care să permită mai multe tipuri de semnături.

Cum rămâne cu restanțele din PNRR legate de digitalizare?

Scriptic, nu avem restanțe pe digitalizare, dar avem termene greu de îndeplinit. Am spus și public: în nicio țară din lumea asta nu se poate atribui o procedură de achiziție publică de aproape 400 milioane euro în 3 luni. Cei care au scris PNRR au dat din păcate un termen foarte scurt între finalizarea analizei de opțiuni, care definește caietul de sarcini, și atribuirea procedurii de achiziție. Și fără contestații durează minim un an pe termene legale actuale. Asta e realitatea. Noi, fiind legați acum de modul în care s-a scris PNRR, trebuie să convingem Comisia Europeană că facem tot ce e omenește posibil să îndeplinim acel jalon.

Mihai MATEI, președinte ANIS – Asociația Patronală a Industriei de Software și servicii: Industria IT are potențialul de a ajunge la 10% din PIB

• Sunt președinte ANIS de doi ani și doar în acest timp am schimbat șase cai. Șase miniștri am prins eu ca președinte ANIS în ultimii doi ani.
• Noi reprezentăm două treimi din cifra de afaceri a industriei de software și servicii din România și angajăm aproape jumătate din forța de muncă din industrie. Sunt și vicepreședinte la Confederația Patronală Concordia, unde reprezentăm 14 dintre cele mai importante industrii ale României și angajăm peste 330 de mii de persoane.
• Revenind la industria de software și servicii, mie mi se pare destul de evident că e o industrie strategică. Toate celelalte industrii au și vor avea o componentă din ce în ce mai pregnantă de tehnologie. Secolul XXI cred că va fi al tehnologiei. Empiric este evident.
• Acum două luni am lansat un studiu realizat de ANIS în parteneriat cu Roland Berger privind impactul industriei de software și servicii în economia României. Este al doilea cel mai mare exportator al României. Avem o creștere de trei ori mai mare decât creșterea economiei în ultimii cinci ani și generăm circa 6,2% din PIB. Cam pentru fiecare zece locuri de muncă directe în industria de IT, generăm alte 10,5 locuri de muncă conexe.
• Concluziile studiului: este o industrie cu mult potențial, are potențialul de a ajunge la 10% din PIB. Concluzia mai puțin pozitivă este că industria noastră de software și servicii nu este o industrie bazată pe inovare, ci una bazată mai mult pe outsourcing. Cred că asta este general valabil al dimensiunea întregii economii românești. Exportăm lemn, importăm mobilă. Exportăm mere, importăm suc. La fel e și în industria de software și servicii. Preponderent exportăm resursă umană, importăm tehnologie. Nu suntem un jucător nici măcar regional în plan tehnologic și aceasta este oportunitatea pe care o avem, de a deveni un jucător și un producător de tehnologie.
• Provocările și componentele pe care ar trebuie să ne concentrăm. În primul rând avem o problemă foarte mare cu forța de muncă. Este o resursă strategică. Se tot vehiculează în spațiul public renunțarea la scutirile pentru programatori. Realitatea este că dacă am renunța la scutirile acestea astăzi, România ar deveni mult mai puțin competitivă față de concurenții regionali, Polonia, Bulgaria, Moldova etc. De asemenea, veniturile pe care le-ar aduce la bugetul de stat această renunțare ar fi absolut infime. Problema mai mare pe care o vedem noi și este un trend care accelerează este cea a muncii sub alte forme, PFA-uri și microîntreprinderi. O mare parte din forța de muncă lucrează sub această formă. Nu se plătesc taxe sau se plătesc mult mai puține taxe decât se plătesc pentru un regim normal de muncă. În momentul în care ne uităm la renunțarea unor facilități, dar nu ne uităm la acest fenomen s-ar putea să lovim tot în aceia care sunt corecți, în companiile care plătesc taxele și păstrează valoarea aici.
• A doua componentă, educația, cred că este Cenușăreasa României. S-a menționat despre inovare, aici aș vrea să vă rog să vă gândiți la o țară inovatoare, SUA, Israel, să ne uităm la câte din inovațiile în tehnologie din aceste țări s-au întâmplat prin intervenția sectorului public, prin fonduri alocate sectorului public. Inovația nu se naște în instituții publice. Inovația se naște în mediul privat. Această abordare intervenționistă și centralizată a inovării nu are cum să funcționeze. E nevoie de un mediu antreprenorial puternic, de încurajarea investițiilor riscante în tehnologie, în mediul privat.
• Cunosc foarte bine sistemul de cercetare din România, e un cal care cară fân ca să hrănească același cal, programul Nucleu, sunt o grămadă de astfel de programe care sunt finanțarea unui sistem de cercetare care nu a produs rezultate. Istoric, avem 30 de ani de sistem național de cercetare care are niște rezultate absolut mediocre.
• Ultimul subiect: digitalizarea serviciilor publice. Mai avem nevoie de o reformă a legii semnăturii electronice. Mă bucur că domnul Burduja a menționat-o. E important să democratizăm această semnătură electronică. Avem de 30 de ani legislația semnăturii electronice. Sunt recunoscute doar cele calificate. Trebuie să facem un pas și să avem și alte tehnologii recunoscute în această piață. Și bineînțeles, legislația privind interoperabilitatea care într-un final este în Parlament.
• Există o lege prin care investițiile în cercetare și dezvoltare beneficiază de anumite facilități fiscale. Legislația, deși există de peste cinci ani, nu este aplicabilă pentru că nu funcționează un anumit corp de experți. Noi avem un set de măsuri pe care l-am discutat cu autoritățile și încercăm să-l promovăm.
• Suntem în dialog cu autoritățile (pe tema cloud-ului guvernamental, n.r.)). Ne-am exprimat opinia foarte punctual. Am propus amendamente. Urmează să vedem în perioada imediat următoare dacă acestea vor fi luate în seamă sau nu. Ne așteptăm la progres. În discuțiile informale avute, acestea au fost destul de pozitive. Mesajul a fost că se va ține cont de observațiile noastre și intențiile, cel puțin, sunt aliniate.
• Investițiile sunt bune oricând, în tehnologie cu atât mai mult. Cred că există o energie în economia românească, în rândul antreprenorilor și am înțeles cu toții nevoia asta (de investiții în tehnologie, n.r.). Ce ar ajuta foarte mult ar fi să vedem și o infrastructură legală care să faciliteze investițiile. Inovarea presupune risc. Inovarea presupune și foarte multe greșeli. Sistemul public nu este obișnuit cu acest concept și nu există suportul pentru acest lucru. Când vorbim de inovare, nu se poate face în sectorul public. O fac companiile private. Dacă am avea și o infrastructură legală care să susțină inovarea și investițiile în tehnologie am putea deveni un jucător regional în tehnologie.

Oleg ROIBU, Group General Counsel, eMag: Dacă nu folosești tehnologie, vei fi depășit de concurență, dar și de timp

• Pentru noi la eMAG e foarte clar: digitalizarea și tehnologia sunt soluții pe care le vedem. Credem că trebuie prioritizate la nivel de economie națională. Asta cumva venind după un context pandemic în care foarte multe lucruri s-au întâmplat într-un mod foarte disruptive, atât social cât și economic.
• Revenind la tema tehnologiei, considerăm în acest moment că România este un hub de comerț electronic, cel puțin în partea centrală și de est și considerăm că este un model în materie de tehnologie care poate fi urmat.
• Aș putea vorbi despre cum am creat acest pol de putere în materie de comerț electronic. Am ajuns în acest moment, apropo de IMM-uri, la 42 de mii de companii, IMM-uri din România care vând, nu numai în România, dar și în Bulgaria și Ungaria. Am ajutat la exportul valorii produse în România în țările din regiune.
• Aceste companii au listat peste 11 milioane de produse și își pot dezvolta afacerea în continuare printr-o alianță la care noi suntem membri în Italia, Germania și Franța.
• În materie de marketplace și tehnologie de comerț electronic, mesajul pe care vrem să-l transmitem este că se poate. Toate aceste lucruri n-ar fi fost posibile fără resursa umană.
• Trebuie să investim în educație și vedem investiția în educație la toate nivelurile. Ar trebui să învățăm tehnologie și în școala primară, și în gimnaziu, și în liceu, indiferent de profil și ulterior, la facultate. Tehnologia astăzi nu mai este un domeniu care trebuie rezervat unei anumite zone a economiei sau anumitor companii care produc tehnologie. Tehnologia se manifestă în toate industriile și e foarte important să înțelegem acest lucru.
• Chiar și agricultura, deosebit de importantă în contextul actual, are o componentă foarte importantă la nivel global în materie de tehnologie. Nu se mai poate face agricultură fără tehnologie.
• Anual, România poate absorbi nu mai puțin de zece mii de specialiști în IT. Mai întâi trebuie să îi producem și după să concurăm cu alte piețe. Noi concurăm pentru specialiștii în IT nu numai la nivel național, concurăm cu companii din Germania, Franța, din Marea Britanie și din Statele Unite. Aici e nevoie și de pregătire și de un număr foarte mare de specialiști în IT.
• Avem un plan de investiții de 3,2 miliarde de lei. Din această sumă, 785 de milioane de lei se vor duce către dezvoltarea internațională, 447 către dezvoltarea de tehnologie românească, 251 de milioane de lei către dezvoltarea antreprenoriatului digital, 990 de milioane de lei, dezvoltare servicii logistice, 740 de milioane de lei investiții în alte companii.
• Dezvoltarea eMAG merge într-o direcție sustenabilă. Avem un nou hub logistic cu 40 de mii de panouri fotovoltaice și urmează să plantăm acolo zece hectare de pădure.
• În materie de antreprenoriat, mesajul nostru este că a greși este perfect normal și acceptabil și numai așa se produce valoarea.
• Nu cred că există o masă critică, doar realizarea că nu mai poate exista o societate comercială, o companie fără să fie dezvoltată din punct de vedere tehnologic, indiferent de zona în care activează, de la agricultură la construcția de rachete. Există tehnologie care poate fi implementată. Lipsa tehnologiei în zonele respective va genera o masă de companii care nu prestează servicii moderne. Dacă nu folosești tehnologie, vei fi depășit de concurență, dar și de timp.
• Suntem într-un moment în care lucrurile se reașează. Situația României în materie de producție hardware nu este unică în Europa. Toate statele membre, mai mult sau mai puțin, sunt în aceeași situație. Sigur că ne dă speranță această abordare a UE care vrea să scurteze lanțul de aprovizionare, să aducă tehnologie și investiții în Europa și credem că România va fi parte din acest proces euro-atlantic în care investiția, inovația stimulată în UE va ajunge și în România. Sperăm să fie proporțională cu dimensiunea României în cadrul Uniunii.

Bogdan COSTINESCU, Director of Vehicle Networking Software Solutions, Automotive Processing Software R&D, NXP Semiconductors România: Nu există noțiunea ”fără subvenții”, investițiile sunt atât de mari că nicio companie nu face față singură

• De ce sunt cipurile o marfă rară? Citim de ceva vreme aceste lucruri și suntem una dintre cauzele pentru care se întâmplă asta- ne dorim foarte mult asistenți inteligenți, ne dorim utilizare eficientă a resurselor, vrem să fie totul la îndemână… Toate acestea sunt bazate pe tehnologie, pe cipuri. Una peste alta, practic ne gândim că nu putem să trăim fără ele.. Toată acestă revoluție se bazează pe cipuri. Trebuie să înțelegem că industia de semiconductoare nu înseamnă doar procesoare cum avem în laptopuri. Sunt senzori care detectează temperatură, câmp magnetic, accelerație, sunt banalele LED, circuite dedicate care permit implementarea funcțiilor pe care le dorim.
• Procesul de fabricație al unui semiconductor începe cu partea de design, când apare ideea, până la momentul implementării. Prima parte e proiectul, adică atunci când stabilim ce anume trebuie să facă cipul respectiv. Sunt companii dedicate acestui proces, ele nu au fabrici.
• Componenta de mijloc este cea de producție, care realizează produsele semiconductoare. Acolo se întâmplă partea de fabricație, se scrie în siliciu toată arhitectura cipului care va face o anumită funcție. Companiile care acționează în această zonă se numesc ”Foundries”. Aici e vorba de echipamente, fabrici, instrumente care controlează procesul de fabricație.
• Odată fabricate cipurile, ele sunt decupate și se face partea de backend, de asamblare, partea de impachetare, astfel încât să existe forma finală a produsului care se poate implementa într-un produs sau o placă de circuite imprimate. Această parte poate și ea să se desfășoare în firme separate – outsource semiconductor assembly and tester organization.
• Este un lanț valoric. Noi am făcut o analiză pe 3 dimensiuni: care este investiția din punct de vedere cercetare, din întregul lanț, care este investiția de capital, cea de-a doua componentă, și care este valoarea adăugată care se realizează- a treia componentă. Faza de proiectare este cea care are partea de cheltuieli R&D foarte mari și adaugă și valoare foarte mare. Acolo este unde se stabilește funcția cipului, acolo se gândește ce va face cipul implementat.
• Partea de producție este cea mai intensivă din punct de vedere al utilizării de capital, acolo sunt fabrici, echipamente. Discutăm de fabrici care costă peste miliardul de dolari. Nu trebuie ignorată partea de asamblare și testare de la final. Și aceasta are nevoie de echipamente, dar o valoare mai mică de cercetare-dezvoltare, și o valoare moderată ca valoare adăugată.
• Deci, când vorbim de industria de semiconductoare în România ar trebui să ne gândim la toate aceste 3 dimensiuni și, evident, România va trebui să decidă unde vrea să fie un jucător important. Ideal ar fi să fim în toate 3, dar poate este bine să colaborăm, să vedem unde sunt parteneriate. Țări din Asia sunt specializate în producție, deci în partea de mijloc. Altele s-au specializat în asamblare și testare. Trebuie să vedem unde anume vrem să jucăm, care sunt metodele să creștem.
• S-a vorbit de IPCEI (Important Projects of Common European Interest) proiectul comun european de importanță majoră. În martie s-au trimis ca prenotificare către comunitatea europeană cu intenția proiectelor din România. Ce este important este că microelectronica, acum un an și ceva, nu mai exista în direcțiile strategice ale României, acum există. Există bani alocați prin PNRR, discutăm de 500 milioane euro care sunt dedicați dezvoltării microelectronicii în România. Având un proiect comun, industria, Academia, institutele de cercetare au început să lucreze împreună pentru a creea un ecosistem necesar pentru dezvoltare. Nu e vorba de o singură firmă, de una sau două, e vorba de crearea unui ecosistem în România.
• Proiecte inițiate de jucători- NXP este între ei. Am reușit să coagulăm 9 parteneri lângă noi în acestă direcție- 6 universități și 3 parteneri din mediul industrial. Vrem să realizăm proiecte în această zonă. Ca și perioadă calendaristică, ideal ar fi 2022 semestrul 3 să începem și până în 2026 să finalizăm.
• Ce își propune NXP să facă în România în cadrul acestui proiect IPCEI: vrem să lucrăm în 3 dintre worksteam-urile propuse de UE. Primul este cel al procesoarelor pentru zona de radar, pentru detectarea tuturor obiectelor care sunt în zona, în special în zona de automotive: pietoni, bicicliști, alte mașini sau obstacole, prin intermediul tehnologiilor radar.
• În zona de ”think” vrem să facem lucruri care țin de procesoare în tehnologii avansate, pentru zona automotive, inclusiv IA. Iar în partea de ”communications” vrem să avansăm tehnologia noastră și a pretenerilor în a construi tot ce înseamnă algoritmi și acceleratoare pentru o comunicație dincolo de 5G.
• Harware-software codesign- activitatea din România este foarte mult în zona de design. Activitatea principală cu care noi contribuim este acest ”harware-software codesign”. Este înțelegerea aplicației, să luăm partea de comunicații 5G, înțelegerea aplicației a ceea ce este standardizat deja în aplicația respectivă și ce se poate implementa în harware în intermediul cipului. Tot ce se poate implementa în harware este rapid, consumă mai puțină energie decât o implementare software și are în general o calitate mai bună decât zona de software. Stabilim deci ce merge în harware, cum trebuie să arate cipul, cum trebuie să arate ca proiect și care este combinația de software care trebuie adăugată astfel încât să se implementeze funcționalitatea.
• Contribuim și cu zona de ”firmware”, la fel de importantă- în interiorul acceleratorului din cip – acele bucăți din cip care permit efectuarea rapidă și cu putere consumată redusă a unor funcții specifice, fie din zona de comunicare, fie din zona de criptografie.
• Ce trebuie să facă România pentru a ajunge pe această hartă? Eu zic că suntem deja pe hartă, nu suntem încă foarte vizibili, dar România există acolo. Am avut industrie de semiconductoare, există experți care sunt atât în școală cât și prin firme. E vorba de a ne aduna. Acvest grup de lucru de sub egida Academiei a  făcut un lucru extraordinat, a combinat industria și mediul de cercetare. Credem că lucrurile există, există potențial. Trebuie să stabilim strategia, să decidem unde vrem să jucăm. Este greu să joci în toate direcțiile. Construcția unei fabrici înseamnă costuri mari, timp investit, să ai clienți, model de business astfel încât lucrurile să creeze valoare, să fie un business viabil, nu să băgăm bani ca să constatăm că i-am pierdut.
• Toate țările care au ajuns principale pe zona aceasta au subvenții din partea statului, nu există noțiunea de lipsă de subvenții. Singura diferență ține de procent: 15-20% în statele vestice și în America, peste 50% în țările din Asia. Nu se discută fără subvenții pentru că investiția este atât de mare încât nu o poate realiza o firmă din fonduri proprii.
• Trebuie o strategie pe termen lung, investiție coerentă, pe mai multe planuri. Trebuie infrstructură: avem nevoie de apă, energie, transporturi. Este despre dezvoltarea mai multor industrii: industria chimică, avem nevoie și de gaze. E un proces complicat, durează undeva la peste 12 săptămâni să se producă un astfel de cip cu zeci, sute de faze prin care trece materialul fizic. Nu în ultimul rând: degeaba avem direcție, infrastructură, dacă nu avem oamenii pregătiți, atât la nivel superior, cât și la nivel de studii medii. Operatorii din astfel de fabrici au nevoie de cunoștințe avansate. Sigur, vor fi pregătiți în firmele respective dar au nevoie de înțelegerea unor concepte avansate pentru a putea opera sisteme complexe.
• Mesajul pe care îl transmit: avem potențial, există un proiect europen de interes comun în care avem contribuție și sperăm să punem încet-încet microelectronica pe harta României și a Europei.

Întrebări

Detalii despre proiectul NXP?

Conținutul proiectului este desfășurat în România, pentru asta cerem finațare. Este împreună cu centrul de cercetare al NXP și al altor parteneri din Europa, din Germania, Austria, Cehia și Olanda. În România vrem să facem o parte de harware-software codesign, suntem implicați în partea de proiectare, nu avem planuri pentru activități de producție sau asamblare-testare.

Concluzia dezbaterii: trebuie să reținem că avem potențial, avem și istorie, deci nu plecăm de la zero. Trebuie doar să vedem cum le punem cap la cap, cum ne alegem ce lucrăm. Poate nu producția să fie prima, ci o micro-producție. Trebuie să începem de undeva, repet: avem potențial, avem istorie, avem avantaje culturale.

Tiberiu ABRAHAM, reprezentant Shape Robotics în România: Pentru a fi o poveste de succes trebuie sprijinite companiile românești

• Intrând în mediul privat din 1991 am avut ocazia să călătoresc pentru a produce anumite echipamente electronice în Taiwan, Singapore, China, Hong Kong. Am prins în 1997 și transferul între Marea Britanie și China.
• Aș vrea să vă spun care este provocarea cu care ne confruntăm dacă ne hotărâm să intrăm în competiție cu partea de producție care se desfășoară în momentul de față în Asia, cu precădere în China. Aproape că nu veți întoarce o cutie de ambalaje pe care să nu scrie Made in China. Dacă nu scrie, fiți siguri că 80% din componentele acelui produs sunt fabricate în China.
• Suntem într-o situație în care s-ar putea merge ideea relocării sau re-relocării producției din China în Europa. Întrebarea este în care din aceste țări și noi vrem ca România să intre în această competiție.
• Este bine de știu că în ultimele decenii, fenometul de globalizare al economiei a determinat majoritatea companiilor mari de a reloca unitățile de producție în țări cu mână de lucru mai ieftină și cu reglementări de mediu mai laxe. De exemplu, fabricarea de cablaje imprimate este 99% în China și datorită faptului că reglementările de mediu sunt mai laxe.
• Referitor la calitatea acelor produse și servicii din Asia. Dacă în anii 60 mulți se amuzau pe seama produselor japoneze, de exemplu automobilelor japoneze, ca fiind inferioare, nu mai are rost să discutăm azi despre superioritatea tehnologică a Japoniei în domeniul industriilor de vârf. Dacă în anii 70 în Taiwan fiecare bloc de locuințe avea la subsol o făbricuță de textile, în anii 90 acestea au devenit făbricuțe de produse electronice. Eu am prins în anii 90, când fabricam sisteme de alarmă auto în Taiwan, și credeți-mă că subsolurile blocurilor, similare cu cele de nefamiliști, de la periferia Taipeiului, sunt catacombe, fiecare producea câte ceva. Peste alți 20 de ani, Taiwan a devenit unul dintre cele mai importante huburi pentru tehnologii de vârf cum ar fi producția de semiconductori.
• Compania taiwaneză TSMC (Taiwan Semiconductor Manufacturing Company) a pornit de la zero, ca o firmă privată a unui individ, în 1987 și a devenit lider mondial în domeniul semiconductorilor, ajungând la performanța unică de a fabrica cipuri în tehnologia de cinci nanometri.
• România va investi 500 de milioane de euro în tehnologia semiconductorilor. TSMC a investit în Taiwan 90 de miliarde de dolari pentru a ajunge la tehnologia de cinci nanometri. Cred că vă dați seama că n-o să fabricăm niciodată semiconductori în tehnologie sub 40 de nanometri în România cu banii din PNRR, doar dacă un mare investitori va hotărî să investească în România, poate că atunci. Noi trebuie să ne poziționăm pe lanțul valoric, fie vrem să facem proiectare, unde cred că am avea anumite competențe. Pe palierul de producție cred că este misiune imposibilă. Sigur că apare și ultima parte, în care se testează, se împachetează, se toarnă în carcasa de mase plastice pe un grid și se fac legăturile cu fire aurite. Poate acolo am putea să ne poziționăm pentru că am avut fabrici care știau să facă așa ceva, vezi Microelectronica.
• După anii 2000, China a preluat partea asta mai labour intensive de la Taiwan și a ajuns să fie manufacturierul lumii. Această poziție n-o să dispară peste noapte și nu vom îmbăta cu apă rece să credem că de mâine toată producția poate fi mutată în Europa.
• În ultimele decenii, țările occidentale au renunțat la toată industria manufacturieră, s-au bazat tot mai mult pe subcontractare pe piețele asiatice, fără să se gândească prea mult la riscurile strategice care derivă de aici. Suntem în situația în care începând cu 2021 au apărut următoarele elemente noi în această ecuație și anume, criza semiconductorilor, dar care din punctul meu de vedere afectează cam pe toată lumea, mai puțin China, dar a apărut și perturbarea lanțurilor logistice. Dacă un container de echipamente din China, transportul în România a costat undeva la 1.000-1.500 de euro, acum vorbim de 7.000 de euro, 15.000 de euro.
• În situațiile de criză apar și oportunitățile. Nenorocirea unora e fericirea altora. Orice șut în fund este un pas înainte. Desigur, depinde unde te poziționezi.
• Și aici aș vrea să povestesc din experiența relocării producției Shape Robotics, din Danemarca în România. Am început să fiu consultant în această activitate din noiembrie anul trecut. Am plecat de la o analiză a situației companiei. Este o firmă daneză care produce roboți educaționali. Shape Robotics este un spin-off făcut de doi cercetători de la Universitatea din Copenhaga și care au lucrat ca și cercetători pentru LEGO. LEGO are o divizie care dezvoltă roboți educaționali. Shape Robotics are un produs superior și care a ajuns să pătrundă în laboratoarele din România, motiv pentru care s-a dorit și apropierea producției de locul de desfacere. La sfârșitul anului trecut, Shape Robotics fabrica împreună cu firme din Danemarca, care nu aveau unități de producție în Danemarca, erau localizate astfel: injecția de masă plastică era în Slovacia; fabricarea și asamblarea finală a plăcilor electronice și produsului, testarea lui era efectuată de o firmă daneză cu fabrica în Thailanda; motoarele erau produse în Coreea de Sud. Imaginați-vă acest coșmar logistic. Importurile erau făcute în Danemarca, cablaje plastice etc ajungeau în depozitul lor central din Danemarca după care erau ambalaje în paleți și livrate pe cale maritimă în Thailanda. Produsele finite erau trimise înapoi în Danemarca, unde se mai făcea o testare finală și expediate în România, de exemplu.
• Ce am făcut noi. Am mutat producția din Thailanda pentru cam două treimi din plăci și din subansamble, în România. Am găsit trei parteneri, IMM-uri din București, pe platforma Pipera, în care producem plăcile electronice, de la nivel de componentă, deci nu doar cu șurubelnița, le testăm și apare și asamblarea finală a produsului care este pus pe raft la noi aici, în București.
• Care au fost provocările de care ne-am lovit: în primul rând mâna de lucru este puțin mai ieftină în Thailanda decât în România. Dacă vrem să producem în România în industria electronică trebuie să ne gândim că noi o să fim mai scumpi decât chinezii sau vietnamezii, dar a apărut o oportunitate și anume că lanțurile logistice sunt foarte lungi și transportul, având în vedere și creșterea continuă a prețului carburanților, cel puțin în business case-ul nostru, noi am redus aproape la jumătate costurile, scurtând acest lanț logistic.
• Se mai injectează masele plastice în Slovacia, dar se livrează direct în România, pe cale terestră, deci în două zile un camion de marfă ajunge cu un cost foarte redus la noi în țară. Motoarele și componentele le importăm singuri, iar asamblarea finală este la un click distanță față de magazia centrală a Shape Robotics din București.
• Calitatea produselor a crescut pe motiv că tehnicienii, inginerii danezi în trei ore sunt la București. Dacă apar probleme, comunicarea este excepțională. Au dispărut acele blocaje de comunicare cu partenerii chinezi.
• Comunicarea cu tehnicienii și inginerii chinezi, chiar dacă acum aproape toți știu limba engleză – ei vor spune da, chiar dacă nu înțeleg ce vrei de la ei. Niciodată nu vor spune că nu înțeleg ceva sau că întâmpină o problemă și apar tergiversări în livrări.
• Să enumerăm avantajele noastre de țară, de IMM-uri în această competiție care s-a creat acum pentru a prelua anumite activități de industrie în România: producția este localizată mult mai aproape de locul de desfacere, scurtând foarte mult lanțurile logistice; comunicare foarte bună între echipele din diversele țări europene; profesionalismul superior al inginerilor români față de cei din China; rapiditatea și costul scăzut pentru a deplasa echipe între România și țările din UE; minimizarea riscului geopolitic. A început să devină riscant să produci foarte departe de Europa, ba auzi că în China este un lockdown pentru trei cazuri de COVID într-o anumită localitate. Închid tot orașul și nu-ți dau nicio explicație.
• Totuși avem foarte multe dificultăți și provocări. Infrastructura industrială a fost distrusă după 1990. Spațiile de producție au fost dezafectate în favoarea dezvoltării imobiliare. Costul foarte ridicat al echipamentelor de producție și suportul financiar foarte greoi din partea băncilor și a programelor europene și guvernamentale. Finanțările sunt aproape blocate în regiunea București-Ilfov. Industrie vârf nu se poate face la Cucuieții din Deal pentru că nu o să aveți mână de lucru. Se găsește greu în București, cu atât mai puțin în orașele de provincie care n-au nicio tradiție în industria de vârf.
• Sunt numeroase oportunități pentru a putea dezvolta mult mai mult industria electronică din România. Pentru a fi o poveste de succes trebuie sprijinite companiile românești, mai ales IMM-urile, singure suficient de flexibile și rapid adaptabile la noile realități geopolitice. Sper ca subfinanțarea IMM-urilor să poată fi depășită într-un timp relativ scurt, altfel toate aceste oportunități se vor dilua, se vor evapora și alte țări din regiune, dacă se vor mișca mai rapid și mai bine, își vor adjudeca partea leului din acest transfer de industrie, tehnologie de vârf.
• Eu nu cred că TSMC are preocupări avansate să construiască o fabrică în Europa, cu atât mai puțin în Europa de Vest. S-au stabilit niște jaloane foarte specifice pentru a fabrica în SUA.
• Până când o fabrică de genul acesta începe să producă trec trei-patru ani de zile și investițiile sunt de multe multe miliarde de euro. Criza semiconductorilor nu se va sfârși prea repede. Unul din principalele motive este că fabricile existente nu fac față cererii, dar nu neaparat cererea reală, ci și cea datorată faptului că pentru a face față producției, marii producători își asigură necesarul de materii prime pentru un an, dacă toți tronează pe niște stocuri, nu văd ca această criză să se termine, cu atât mai puțin având în vedere că extinderea capacităților de producție este o acțiune pe termen lung. Se pune și problema eficienței economice. În momentul în care se va reseta această criză s-ar putea ca câștigurile obținute să nu fie satisfăcătoare dacă le pui în pondere cu investițiile uriașe.

Marius VASILE, New Business Development Director, Samsung România și Bulgaria: Sistemul de învățământ  românesc trebuie ajutat și stimulat să iasă din inerția unui sistem  reactiv

• Preiau două idei de la domnul Abraham. De exemplu  cea privind diferențele culturale față de țările asiatice. Ei fac ce fac și până la urmă perseverența duce la performanță.
• Un lucru pe care l-am învățat eu despre cultura asiatică, făcând parte dinr-o companie sud-coreeană, este faptul că seniorii rareori pun întrebări de clarificare. În sensul că, într-adevăr, și dacă nu au înțeles nu o vor spune. Asta duce la un șprogres, în celșe din urmă.
• Și al doilea lucru, din nou cu spirit de glumă de tip un șut în fund – un pas față…
• După doi ani de provocări privind lanțurile de aprovizionare, eu deservesc mediul de afaceri chiar dacă Samsung Elerctronics este cunoiscut în proporție de 99% pentru segmentul de consumers.   Eu reprezint divizia cea mică, cu potențial enorm și cu profitul colosal, cea care livrează companiilor soluții business, soluții profesionale dedicate.
• Acum doi ani toate piețele au înghețat, mă refer la piețele de retail, iar cele de corporate intrau într-un regres sau stagnare, o atitudine de „freeze” pe zona de investiții. Atunci am avut timp, ne-am dat doi pași în spate și am reconsiderat un pic prioritățile.
• Au cântărit foarte mult  argumentele pentru ca noi ca și companie să demarăm , cel puțin pe plan local, dar și la nivel de regiune, un program de sprijinire a profesorilor.
• Sunt câteva argumente pe care vreau să le împărtășesc cu dumneavoastră să vedem dacă sunt solide sau nu, legat de acest program pe care o să-l vedeți public în următoarea perioadă.
• Învățarea digitală nu însemnă, evident, doar schimbarea de tehnologie, ci practic a întregului mod în care ne raportăm la cunoștințe, valori și abilități, în rândul noilor generații.
• Învățarea digitală este o practică educațională care utilizează o gamă largă de strategii educaționale îmbunătățite de tehnologie.
• Acesta cuprinde învățarea combinată, ceea ce numim în engleză blending learning, învățarea inversată (flipped learning), dar și învățarea personalizată și alte strategii ce se bazează pe instrumente digitale într-o măsură mai mică sau mai mare.
• Adesea se creează confuzia că învățarea digitală înseamnă doar utilizarea instrumentelor digitale în clasă, ceea ce este destul de departe de scopul real al acestui concept.
• Menirea reală a învățării digitale este să  îmbunătățească și să faciliteze procesul de învățare și nu să continue învățarea clasică prin intermediul unor mijloace digitale.
• Prcatica, ceea ce s-a întâmplat în ultimul an și jumătate în învățământ, arată că accesul la mijloace digitale nu duce la rezultate mai bune la învățătură.
• Învățarea digitală creează un mediu mai flexibil pentru elevi și studenți,  care studiază în funcție de timpul și de ritmul lor,  oferind modalitatea mai practică și aplicabilă de învățare într-o formă mai interesantă și atractivă.
• Într-un astfel de context, sistemul de învățământ  românesc trebuie ajutat și stimulat să iasă din inerția unui sistem  reactiv, care doar se adaptează acestei perioade de tranziție, și să se transforme într-un lider al progresului și transformării întregii societăți. 
• Succesul unui asemenea proces de transformare înseamnă însă un efort comun și susținut al tuturor factorilor implicați, oameni, comunități, organizații, ce vor trebui să colaboreze pentru a face față provocărilor.
• Un pic despre program: Este creat pentru a pune bazele unui mecanism facil de colaborare între compania pe care o reprezint, Samsung Electronics, și mediul educațional din România.
• Pe de o parte, oferă celor interesați infrastructura necesară și o serie de instrumente necesare de lucru, care să permită cunoașterea tehnologiilor pe care compania le pune la dispoziție.
• Pe de altă parte, programul trebuie să permită companiei o mai bună cunoaștere a problemelor reale ale României,  și a celor cu care se confruntă sistemul educațional, în vederea oferirii unor pachete de soluții care să corespundă cât mai bine nevoilor reale ale școlilor din România.
• Evident, fiind o companie privată, avem și câteva obiective de business, dintre care menționez câteva. Am spus deja că ne dorim să configurăm niște pachete de soluții la cheie, care să corespundă nevoilor.
• Un alt obiectiv este să identificăm parteneri locali și regionali, prin intermediul cărora să accesăm oportunitățile de finanțare ce sunt disponibile până în 2027.
• Și, cum în cultura noastră coreeană ne place să ajungem mereu pe locul întâi, evident că ne dorim ca în următorii 3 ani să devenim un lider în domeniul furnizării de soluțiilor de tehnologie în domeniul educației atât la nivel național cât și regional.
• Mecanismul de colaborare și interacțiune între Samsung Electronics și mediul educațional urmează să se transforme într-un program național de învățare digital și pentru susținerea învățământului digital din România.
• Pentru a realiza acest mecanism, avem nevoie, evident, de niște componente, de niște rotițe,  dintre care am identificat patru.
• Baza o reprezintă o rețea națională de centre de suport, un cadru fizoic de interacțiune cu tehnologiile ce pot fi utilizate și în procesul educațional.
• A doua rotiță este programul de ambasadori în educație, de instruire pentru profesori, care presupune antrenarea abilităților esențiale, necesare pentru a crea conținut educațional de calitate și pentru a dezvolta tot mai mult abilitățile de remote teaching ale dânșilor.
• Ne dorim să punem la punct o platformă de conținut educațional digital destinat învățării inversate (flipped learning). Targetul este să creăm acest conținut educațional de calitate care să poată fi încărcat și de alte platforme de streaming și de e-librării.
• Și nu în ultimul rând, pentru că profesorul își va desfășura actul didactic atât în sala de clasă cât și de acasă, ne dorim  să-i familiarizăm cu home teaching studio și e-learning school studio, un concept format din echipamente mobile și afișaje monitor, care să le permită amenajarea în propria locație, acasă  sau la unitatea de învățământ într-un spațiu dedicat ,a unui studiou de filmare, tocmai pentru ca actul educațional să fie accesibil de oriunde.
• Ne-am apucat de treabă, planificăm asta de mai bine de un an și jumătate de zile. Profesorii ambasadori au beneficiat de aproape 100 de ore de pregătire profersională și aici mă refer la skill-urile și tool-urile de bază ale giganților Microsoft și Google și nu numai.
• Pe lângă asta, ne-am gândit că ar fi interesant să le oferim și un curs train de trainers, cu niște traineri abilitați care dau mult mai bine în zona asta de public speaking și pot capta și mai mult atenția auditoriului.
• Desfășurăm în momentul de față un seminar pe zona de inteligență emoțională.
• Drept urmare, în încheiere, în următoarele 4 săptămâni vom defini și vom inaugura cele 4 centre regionale: București, Oradea, Bacău și Timișoara. Ele sunt în medii diferite. Timișoara este în mediul universitar, Bucureștiul este un centru de training, iar în Bacău și în Oradea în licee.
• În următoarele șase luni vom face iterații cu acești profesori ambasadori, cu grupuri de profesori din regiunile dânșilor, pentru a implemanta și a testa programa, curicula digitală, astfel încât la anul să putem să dublăm sau să triplăm numărul de centre și să putem, cu suportul partenerilor noștri de breaslă, să fim fi prezenți în cât mai multe din școlile din România.

Constantin DAMOV, Chairman & Co-Founder Green Group: Suntem astăzi cel mai mare producător european de fibră sintetică de poliester din 100% reciclat

• Am auzit astăzi că producem în China, în India pentru că putem să poluăm și cred că lucrurile acestea trebuie să se schimbe.
• Economia circulară este cumva economia bunicilor noștri care știm că până să arunce ceva reparau, extindeau ciclul de viață până într-un moment în care acel produs nu mai putea fi folosit. Dar el era, de regulă, produs din materiale care veneau din ciclul biologic: lână, in, cânepă, lemn, obiecte care chiar dacă le aruncau pe râu, cum se făcea înainte, în zona rurală nu ajungeau obiecte făcute prin procese de sinteză: plastic, metale aliate – sunt obiecte pe care natura nu le înțelege, nu le poate descompune.
• Modelul economiei circulare nu este altceva decât un model natural. Noi încercăm să prindem din urmă natura, vrem să zburăm, imităm păsările. Multe modele vin din modele naturale în industrie și chiar și acolo le facem imperfecte. Natura ne arată că nu există deșeuri. Va trebui să trecem de la sintagma gestionarea deșeurilor la gestionarea resurselor. Asta va reprezenta pentru România o schimbare de paradigmă care ar putea să ne aducă o creștere economică fără consum de resurse naturale. În natură, orice stadiu al materiei devine nutrient pentru stadiul următor.
• Dacă specia umană vrea să evolueze va trebui să facă această pace cu natura și să nu se comporte ca o specie invazivă ci ca o specie integrată, adică să refolosim la infinit resursele pe care le avem la dispoziție. Acest lucru este posibil, este trecut în ambiția acțiunii viitoare a UE și a altor state avansate cum ar fi Japonia, Canada și recent SUA.
• Green Group s-a născut prin colaborarea a 2 culturi. Celălalt cofondator este din Taiwan. Atât Japonia cât și Taiwanul sunt niște insule foarte sărace și ei văd mai repede limita, limita resurselor, limita suprafețelor și sunt foarte preocupați de resurse. Așa am făcut transfer de tehnologie și ce reciclăm noi astăzi, echipamente electrice și electronice, de la bateriile mici până la frigidere, cu o rată de extracție a materialelor de până la 98%. Reciclăm ambalajele de sticlă și vedeta deșeurilor, PET-ul. România este cel mai mare reciclator european de PET. Avem o capacitate de circa 150 de mii de tone. La colectare suntem pe ultimele locuri. Dar noi am ajuns să importăm 80% din aceste materiale din Europa.
• Plasticul nu este nimic altceva decât petrol în stare solidă. Petrol rafinat la care noi avem acces. Inovația este schimbarea unghiului din care te uiți la un obiect. Ce obținem din el? Acea granulă care merge într-un nou ambalaj de PET, dar obținem și fibră sintetică de poliester pentru industria auto-motive și pentru industria de igienă. Suntem astăzi cel mai mare producător european de fibră sintetică de poliester din 100% reciclat.
• Încercăm cu autoritățile să realizăm lanțuri logistice în care noi să putem să valorificăm aceste lucruri. Astăzi în electronice se găsesc acele 137 de materiale deficitare la nivelul UE. Într-un laptop găsim aproape toate metalele din tabelului lui Mendeleev. Nu ne rămâne decât să muncim să le extragem. În 2050 se va închide ultima mină de cupru și noi ne gândim astăzi să creștem producția de electronice și de mobilitate electrică. Dacă nu vom recupera la sfârșitul fiecărui ciclu de viață aceste metale, întrebarea este cum ne vom mai dezvolta.
• După pandemie, am văzut o explozie a prețurilor nu doar la materii prime ci și la deșeuri. O tonă de PET sau plastic colectat ca și material pentru industria de reciclare a ajuns să coste de patru ori mai mult decât o tonă de grâu. Dacă nici acum nu le vom considera resurse, România are de pierdut. Pe partea cealaltă, România nu joacă în nicio piață de materii prime, nici a gazului, nici a petrolului.
• Materialele se întorc în fluxul de producție, fie într-un material similar cum a fost cel inițial sau, în multe dintre cazuri, noi facem upcycling. Fibră sintetică din PET e ca și cum am recicla o mașină într-un avion. Cupru merge din nou în zona de rafinare. Din păcate în România zona de micrometalurgie nu a fost dezvoltată.

Parteneri:

Academia de Studii Economice din București, BCR, eMag, INACO- Inițiativa pentru competitivitate

Parteneri de comunicare:

Confederația Patronală Concordia | Romanian Business Leaders | AHK România | BRCC (British Romanian Chamber of Commerce) | ALT Brasov – Digital Innovation Hub | Smart Anything Everywhere | Transilvania IT Cluster | Patronatul Investitorilor Autohtoni PIAROM | Euractiv.ro | Camera de Comerț Bilaterală Eleno-Română